Publicat în Interviuri, Regina nopții

Cartea „Regina nopții” e o declarație de dragoste…

Vă invit să citiți un interviu publicat în revista „15 minute”

***

1Ești unul dintre cele mai populare personaje ale blogosferei din Moldova. Chiar dacă ai ieșit din anonimat și te-ai expus destul de mult în ultima vreme, ești, în continuare, o sursă de enigme și controverse, mai mult sau mai puțin controlate chiar de tine. Acum, a venit timpul să ne oferi chiar tu povestea unor personaje. Nu este un debut literar propriu-zis, pentru că scrii de câțiva ani, dar este prima ta experiență clasică, scrisă, tipărită. Cartea ta va avea miros de cerneală și, evident, o poveste. De-abia așteptăm să o aflăm.

Ai avut până acum câteva experiențe literare. Ai scris nuvele și chiar un roman, dar nu ai tipărit până acum nimic. Care a fost traseul spre prima ta carte reală, adevărată?

N-am avut niciodată ambiția să devin scriitoare. „Hai să fim serioși, care scriitoare ?” ar spune mulți care m-au cunoscut acum 5-10 ani. Nici acum nu-mi vine să cred că discut despre o carte pe care o public. Am început să scriu texte scurte pe blog, ca mulți alți bloggeri. Texte despre mine, despre observațiile mele, despre familia mea, despre amintirile mele din copilărie. Când am văzut că în afară de mine mai sunt oameni care îmi citesc însemnările, am încercat să scriu texte mai serioase: povești, schițe, nuvele în care lăsam imaginația să zburde pe colinele albe ale ecranului. Când au apărut primii cititori cu îndemnul: ” Lilia, scrie o carte ! ” Am răspuns în glumă cu mini-romanul “Comoara verișoarelor” , publicat în fragmente, pe blog.  A avut succes. Nu succesul cela de care huruie facebook-ul cu mii de aprecieri. A avut succes printre cititorii mei fideli. Romanul “Regina nopții” era deja scris, dar eu încă nu eram hotărâtă să-l public pe hârtie. Am ezitat mult. Aveam de gând să-l public pe blog. Într-o zi totuși mi-am spus că ar trebui să încerc și experiența romanului tipărit. O ocazie rară să-mi văd cititorul la față.

 Ai început să scrii pe blogul tău, alegând anonimatul și pseudonimul Soacra Mică. Cum a fost trecerea la numele tău, Lilia Calancea, cu care semnezi și prima ta carte? Nu ți-e dor de perioada de anonimat?

Pseudonimul Soacra Mică rima pe vremuri foarte bine cu textele mele provocatoare, pipărate, pline de nerv și de critică. Trei ani pentru anonimat e foarte mult. Era firesc să cresc și să depășesc o anumită etapă. Recent, soră mea m-a întrebat : De ce nu semnezi romanul cu pseudonimul Soacra Mică ?  I-am spus ca „Regina nopții” e alt nivel de scriitură. Aș putea semna ca personaj folcloric o culegere de povești sau peripeții, expusă într-un limbaj arhaic, umoristic, dar nu un roman, care îmi pare mai elaborat decat tot ce-am scris până acum. Deci îl semnez cu numele meu real.

De anonimat mi-e dor din ce în ce mai rar, așa cum ți-e dor de copilăria din clasele primare. De copilul cela, un pic naiv, cu mult timp de pierdut, căutând peripeții și încredințat că poate schimba lumea.

Un roman – este o dorinţă de-a ta mai veche sau a fost ceva spontan? Cum a încolțit ideea acestei cărți? În cât timp ai scris-o și cât de greu ți-a fost să-i alegi un titlu?

Romanul „Regina Nopții” e o declarație de dragoste … pentru Grecia. Se născu iubirea mea, acum doi ani, din spuma mării, în apus de seară, pe o insulă grecească. De la ideea poveștii până la ultima redactare au trecut aproape doi ani. Titlul a existat înaintea romanului. Îl las pe cititor să descopere de ce l-am ales înainte de crearea poveștii.

Cum crezi că este cititorul romanului tău? Ți-ai ales vreun segment anume de populație, când ai scris cartea?

Probabil că femeile vor fi mai intrigate de roman, pentru că se vor identifica mai ușor cu naratoarea: o femeie care povestește de la persoana întâi. Dar n-aș vrea să afirm că nu am bărbați cititori. Pe unii îi cunosc, pe alții încă nu. Sper să am ocazia să-i cunosc poate la lansare.

Despre ce este acest roman, de fapt? Care este mesajul sau ideea pe care vrei să o transmiți?

E un roman de dragoste. E despre o femeie care are totul pentru a fi fericită, dar nu e. Și nici nu vrea să se prefacă că e fericită, cum o fac multe femei. În apogeul frământărilor hotărăște să părăsească lumea care n-o mai interesează și pleacă acolo unde n-o așteaptă nimeni…

În romanul tău, folosești persoana întâia, ca narațiune. Sunt momente, în care ești foarte ușor de confundat cu Adriana, eroina cărții tale. Cât ai împrumutat din tine când ai creat-o?

I-am împrumutat anii mei, decorul cu risipă de amănunte, unele monoloage și replici. Dar Adriana rămâne un personaj aparte.

Ce crezi tu că va rămâne în mintea cititorului ― ca episod sau personaj ― după citirea romanului tău? Ți-e teamă de critica publicului sau a scriitorilor cu experiență din Moldova?

Romanul meu a fost citit de câteva persoane din anturajul meu și una din întrebările comune a fost: Există cu adevărat insula? Da, există. Am fost acolo și am un reportaj cu poze, expus pe blogul meu blogdevineri.wordpress.com Cred că ăsta a fost și scopul meu, să-mi seduc cititorul prin spectacolul naturii. Să-l fac să-i fie dor de mare, de nisipul cald, de apus, de esențialul care-l poate vindeca de toate frământările și aduce armonie în suflet. Alături de persoana iubită sau… fără.

De critică nu mi-e teamă. Mi-e teamă de lipsa ei. Dacă aș avea parte de vreo critică din partea scriitorilor, m-aș simți onorată. Chiar dacă m-aș pomeni dreasă cu ou și cu oțet.

Romanul tău conține scene erotice. Nu ți-a fost frică de reacția cititorilor în raport cu tine? Literatura de acest gen este mai mult decât binevenită, în ziua de azi. Este suficient să vedem reeditările celor 50 de umbre ale lui Grey, ca să ne dăm seama că este și momentul, și locul pentru cartea ta. Cât de greu ți-a fost să-ți asumi acele scene și cum crezi că se va schimba percepția față de tine, după ce se pune romanul în vânzare?

Romanul meu conține scene erotice, dar nu este un roman pornografic. Am mers pe senzual și pe sugestie. Eu respect inteligența cititorului, m-am străduit să nu fiu vulgară sau prea directă, dar nici fals pudică. Nu știu dacă fanilor celor 50 de umbre ale lui Gray o să le placă „decorul” meu erotic care, posibil, e mult prea romantic decât în trilogia ce a cunoscut succesul mondial. Povestea senzuală din „Regina nopții” se consumă în sânul naturii, fără stimulenți, jocuri dure, echipament pentru stoarcerea plăcerii fizice. Eu am descris instinctul și natura.

Romanul tău este despre o relație de iubire, care se întâmplă (sau nu) între o femeie aflată la apogeul vârstei și un bărbat mult mai mic decât ea. Crezi în finalul lor fericit, în viața reală?

Poate că n-ar trebui să abordez matematic problema, dar un decalaj de 12 ani dintre parteneri, de la o anumită vârstă a femeii, nu se mai simte. Mai ales, dacă femeia e trecută de 40. Să vă povestesc discuția mea cu o femeie de 50 de ani, în cadrul unul atelier de scriere erotică de la Bruxelles. Eu eram cea mai tânără participantă la atelier, 37 de ani. Cel mai în vârstă participant avea 93 de ani, un scriitor cochet, cu câteva cărți pe piață. Într-o discuție în pauza de cafea, una dintre doamne, câstigătoarea consursului anual de nuvele 2013, mă întrebă ce anume mă blocase la scenele erotice din romanul meu. Eu i-am răspuns sincer, cu un clișeu „femeia e mult mai în vârstă ca bărbatul, nu-mi pare firesc să-i bag în pat”. La care doamna cere să-i precizez: „Cu cât mai în vârstă?” După ce i-am răspuns, îmi zâmbi duios și matern, în același timp, și-mi spuse: „Lilia, adevăratul decalaj se simte abia de la 25 în sus. Relaxează-te și scrie, scrie, scrie…”

Ca să-ți răspund la întrebarea ta, da, eu cred într-o relație chiar și cu un decalaj de 25 de ani. Dar viitorul unei asemenea relații depinde foarte mult de femeie. Femeile își pun prea multe întrebări. Așadar, cu cât mai puțin femeia va calcula anii, cu atât mai fericită va fi în cuplu.

Multă lume consideră că să scrii proză este mai ușor decât să scrii un blog. Tu ce părere ai?

Blogul este deja o culegere de proză scurtă. Proza lungă, într-adevăr, se scrie diferit, mai greu. Îți trebuiește altă respirație. Mai lungă. Și curajul să duci la bun sfârșit textul (de zeci de pagini) pe care l-ai început. Mulți încep, însă, cu timpul, renunță.

Ce personalitate, carte, eveniment biografic etc., te-a influențat ca om și scriitor?

Ca om, probabil, nașterea fiicei. Ca scriitor, tot nașterea ei. Din cauza nopților nedormite și a oboselii excesive am început să scriu noaptea pe forumuri, mai ales, pe unul părintesc, de mame, care au născut în octombrie 2005. Primul meu text, în rusă, a fost scris și postat online, pe la 4 noaptea, când fata nu mă lăsa nicidecum să dorm. Atunci mi-au răspuns instant vreo 5 mămici, nedormite ca mine, cu iconițe hlizite, felicitându-mă pentru umorul din text, născut din disperare. Atunci am înțeles pentru prima dată că pot scrie bine când sunt disperată.

Spuneai într-un interviu „Mai degrabă cred în pasiune decât în talent. Când eşti pasionat, poţi crea lucruri frumoase, chiar dacă nu ai talent. Când eşti talentat, dar nu arde focul pasiunii în tine, nu faci nimic.” Îți păstrezi afirmația?

Da. Fiica-mea îmi spune că am talent la desenat. Dar desenul nu mă pasionează deloc. În schimb, arde în mine flacăra pasiunii pentru scris, deși n-am talent. Sper că am creat o carte frumoasă pe care vă invit s-o căutați la lansarea din decembrie. Încă nu cunosc data, ora și localul, am să vă țin la curent  prin facebook și prin blogul meu (blogdevineri.wordpress.com).

Cu ce idee vrei să-ți lași cititorul după lectura romanului?

Cu cea din motto-ul cărții: Cea mai mare vindecare este trezirea din ceea ce nu ești (Mooji)

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

19 gânduri despre „Cartea „Regina nopții” e o declarație de dragoste…

  1. Pacat ca cartea nu e in franceza, as oferi-o ca cadou colegii mele care este in pragul unei poveste de dragoste cu un coleg mai mic ca ea cu 8 ani. Cred ca dupa lectura si-ar pune mai putine intrebari 🙂

    Apreciază

  2. Abia astept lansarea… Chiar daca nu comentez, citesc de mult timp textele publicate pe blog, si da, uneori inca mi-i dor de textele scrise sub pseudonimul de „Socara Mica”.

    Apreciază

  3. Draga Lilia, si eu te urmaresc inca de pe blogul vechi si multe din textele tale m-au facut sa gindesc altfel si m-au facut sa ma dezvolt in directia potrivita as zice eu pentru ca am imceput a te citi de pe cind eram in liceu. Astept si eu nu nerabdare carte. Felicitari!

    Apreciază

  4. si tot vreau sa iti zic cat iti admir curajul! probabil om fi noi curajosi fiecare in felul sau dar al tau e special – creativ si cu rezultat frumos! Cand ceva e facut cu pasiune si pentru cineva de care iti pasa nu poate fi decat bun sau tare bun. Exact ca mancarea 🙂

    Apropo, cate exemplare vei avea tiparite?

    Apreciază

  5. deja cartea e in vinzare?
    si inca ceva ai voce tare placuta, deloc pitigaita cum spui tu. si eu te citesc de prin anul 2008 si tot mi te inchipuiam cum oare arati. si am ghicit doar vocea, ca restul nu prea.
    succes la lansare!

    Apreciază

    1. Multumesc mult 🙂
      Cartea nu e in vanzare, e inca la tipografie.
      In viata de zi cu zi, nu arat tocmai ca in poza atasata :)) In poza sunt prea chitita, ca de ziua mea de nastere.
      Daca esti in tara, te astept la lansare!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s