Aş privi aşa filme toată vara.
Aş consuma câte unul în fiecare zi. Ca pe cucurbitacee (harbuji în context).
Plăcere, sănătate şi bucuria maţului spălat. Asta pentru că omul cu digestie bună e pe jumătate fericit…
Nu vă ascund că varianta sovietică a filmului „Steaua fără nume” (1978) îmi place până la sughiţ. Ca la un îndrăgostit care nu se mai uită la alte fete pentru că şi-a găsit aleasa de nu-şi mai poate lua ochii de la ea.
Ştiam că exista varianta românească. Ştiam de mult. Dar tot tărăgănam vizionarea. De frică să nu-mi stric cheful, gustul dulce. Chiar şi pentru un cinefil debutant ca mine, pasajul de la un film excelent la unul …posibil mediocru… se digeră greu.
Merg pe scurtătură, l-am privit.
Superbissim! 85 de minute de extaz pur. Potrivit pentru un răsărit de weekend.
Marina Vlady în rolul Monei e superbă, diafană, senzuală. De fapt, fiecare personaj e o lume aparte. Extrem de bine conturat, expresiv, viu, pitoresc, unic. Citește în continuare „Mai intrigantă ca o carte: Marina Vlady”