V-am convins probabil că am o imaginaţie neastâmpărată, însă e clar că nimic nu apare din nimic 🙂 Fiecare om are o arhivă vizuală personală de care se serveşte când povesteşte sau descrie unele întâmplări. Probabil că veţi fi surprinşi (cei care au citit cartea) de un anumit decalaj de culori şi forme, dar şi acest contrast poate servi pentru anumite explorări. Creaţia nu are limite. Ea poate doar să coincidă sau nu cu unele stări şi arhive vizuale ale noastre.
***
Fragmente din Comoara verişoarelor secondate de imagini 🙂
„Cât nu s-au străduit părinţii să-şi altoiască mezinul pe lângă altarul bisericii din mahală, în cinstea căreia l-au botezat, acesta, când s-a săturat de cântat psalmi pe câteva voci, a luat primul vapor spre Atena.
Dacă ar fi simţit mama soacră că mâna destinului îndrepta cârma vaporului în braţele unei moldovence, poate că era să se arunce din urma lui şi să înoate până se întâmpla o tragedie greacă. Şi era să se nască o legendă nouă lângă piatra lui Homer, acolo unde se află şi azi gospodăria ei, îndesită sub copăcei de lămâi şi rodii. Însă totul s-a petrecut neîngăduit de banal pentru o insulă grecească, pupată de zei şi blestemată de oameni.
-Ai să te întorci, dragul mamei, cum să nu te întorci? s-a gândit mama soacră cu o tristeţe mai mai profundă şi mai sărată decât Marea Egee. Ai să revii când ţi-a fi poftă de Σουντζουκάκια (chiftele în sos de roşii).”
Citește în continuare „Câteva vederi care m-au inspirat pentru cartea „Comoara verişoarelor””
Blog de vineri 