Bookfest Chișinău (28 august-1 septembrie)

Mai aveți încă două zile ca să mergeți.

69689623_383839752278422_1206864936634941440_n

***

Iar marea, de cum prinde soarele cu buzele, îl înghite, în mai puțin de cinci minute,ca pe o acadea dulce.Apoi se așterne o lumină tainică ce domnește foarte puțin, iar de fiecare dată cand se stinge rămai cu un soi de melancolie mocnită în suflet. Melancolia unei  pierderi irecuperabile.

Vântul aduse pe terasă o boare parfumată de regina-nopții.

Marea a ațipit sub cântecul de leagăn al cicadelor și

liniștea nopții de vară puse în sfârșit stăpanire pe insulă.

(Sub Constelația Lyrei, Lilia Calancea, Editura Arc, 2017)

***

– Timofei Condrea! strigă o voce de pe prag.

O doamnă cu coc în creștet căuta cu ochi de cloșcă printre copiii din fața școlii.

În prima mea zi de școală, nimeni nu mă aduse de manuță în clasa întâi. Frații mei mai mari, spaima școlii și durerea de cap a profesorilor, m-au lăsat la poarta școlii și s-au topit în mulțime.

Urmăream speriat forfota din prima zi de școală, lipit de un grup de copii de vârsta mea, ținuți de mână de mamele lor, care, din când în când, se șușoteau dulce cu învățătoarele. Din cauza emoțiilor, uniforma mea de lană, purtată rând pe rând de frații mei, începea să mă sufoce.

– Ti-mo-fei Con-drea! strigă pe silabe aceeași voce. Ridică mâna să te văd!

Am ridicat sfios mâna dreaptă deasupra capului. În stânga țineam florile: cinci trandafiri roșii, cu ghimpi deși, tăiați de mama din gradină și învălătuciți într-un colț de „Pravda” îngălbenită.
– Mama! El e aici, langă mine. Uite-l! strigă o fetiță din dreptul meu.
– Maria! făcu supărată doamna cu coc. Parcă ne-am înțeles acasă sau nu? Aici sunt Natalia Vasilievna, nu mama!

Fetița îmi surâse. Câțiva pistrui înfloreau pe un năsuc cârn, așezat frumos sub doi ochi mari și limpezi. Două cosițe împletite coborau pe obrajii ei rumeni, gâdilindu-i urechile și gâtul. Îmi întinse mâna dreaptă.

– Eu sunt Marusica. O să fim colegi de clasă.

I-am întins și eu mâna. Cea cu trandafiri ghimpoși.

– Eu sunt Timoșca. Vrei să stăm într-o bancă?

Odată cu zambetul ei, începu și viața mea.

(„Soacra mică”, din Bocete de nuntă, Lilia Calancea, Editura Arc, 2019).