Am adus-o din Grecia in august. Mama soacra mi-o aduse din gradina in ajunul plecarii. A infasurat-o in panza umeda si mi-a pus-o in valiza.
La aerogara imi faceam griji. Era prea multa lume, prea multe valize. Grecii americanizati se intorc din vacanta din Grecia cu surplus de valize. O parte de valize a fost amanata pentru zborurile urmatoare.
-Fa ce vrei, ii spun cumnatei care gestioneaza aeroportul, dar la Bruxelles eu trebuie sa aterizez cu puiul de Regina noptii.
Peste cateva zile aud la telefon vocea cumnatei :
-Ai avut noroc.
-De ce ?
-C-ai ajuns acasa odata cu floarea. Stii ca ai zburat cu o mireasa in acelasi avion. Apoi iata ca ea a ajuns in SUA, dar valiza cu rochia ei de mireasa, inca nu. Nu se stie inca prin ce aeroport se plimba.
Mi-am plantat norocul in ghiveci si m-am pus sa astept. Imi imaginam cum va inflori, iar in casa va pluti aroma de noapte greceasca.
Numai ca, sub soarele umed si chior de la Bruxelles, regina a inceput sa tanjeasca. Ii lipsea lumina generoasa si sidefie a soarelui grecesc, suflarea marii, corul cicadelor, noptile instelate, pamantul parfumat al Greciei.
A cedat treptat. Elegant. Ca o regina. A lepadat mai intai o frunza, apoi alta… celelalte, pana cand a ramas doar tulpina. M-am oprit intr-o zi in fata ei, cu mainile incrucisate la piept si am oftat. Iata si sfarsitul visului meu grecesc.
-N-o aruncam, imi zice sotul. Poate-si vine in fire.
Octombrie, noiembrie, decembrie…
Inainte de a pleca la Chisinau pentru lansarea romanului « Regina noptii » i-am spus sotului :
-Sa nu uiti s-o uzi, auzi ?
Citește în continuare „Cum sa iubesti o regina” →