Publicat în Autopsia cuplului

Despre sex si maritat

3220475_a153d426

Cand eram mai verde la minte, mai ascultatoare (doar in Duminica Pastelui, nu va speriati) si mai prostuta, ma intriga strasnic un lucru. Ori de cate ori vreo domnisoara din anturajul meu avea o problema de sanatate, mai ales, una legata de aparatul reproductiv (ginecologie), toti medicii, toate matusile (de pe mama si de pe tata), toate verisoarele si toate vecinele emiteau un verdict unanim (doar in problema asta, in rest toate aveau sfaturi tarcate si diferite): Fata trebuie de maritat! Caci doar atunci si numai atunci, dispar durerile de cap, de burta, de spate, de tiroida, de ovare, si pourquoi pas, de diabet. Chestiunea e ca… in momentrul pronuntatii tratamentului, mie imi parea ca ele se priveau oarecum ciudat si cu fina aluzie in ochi. Odata, cand m-a vazut matusa Larisa ca n-am inteles, dar ma scremeam sa pricep, mi-a spus raspicat, verde si ruseste: Lilia, mujik nujen, cito tut ne poneatnogo?

Tio’ Larisa era femeia care nu se ferea de cuvinte. Putea sa ti-o tranteasca cu elocinta: Gde, gde? V pizde!

Larisa Alexeievna, matusa mea si verisoara mamei, era medic, sef-ginecolog la consultatia de femei de la Ciocana. Va dati seama ca o astfel de femeie, care consulta zilnic zeci de paciente, n-o sa-ti vorbeasca in termeni de putulica-floricica. La inmormantare, a plans un cartier intreg langa sicriul ei. De regula, anume femeile cinice se bucura de mare succes printre cele romantice. Mi-e dor de ea…

Pe scurt, Larisa Alexeievna a avut o influenta neortodoxa asupra mea, fara sa-si dea seama. De la 14 ani am inceput sa cumpar gazete pornografice, de la un chiosc mai dosit de pe strada uzinelor. Ma inchideam in baie, ca sa nu ma prinda ai mei (desi m-au prins) ca sa studiez cu o curiozitate stiintifica psihologia sexuala, cu toate devierile ei. Adica, cand fetele de seama mea plangeau asupra cartii „Cantatoarele din maracini” eu stateam cu lupa asupra… lucrurilor interzise in postul cel mare, dar recomandate harnic si vartos domnisoarelor bolnavicioase.

Asa cum eu sunt, pana intr-un moment anume, o femeie cerebrala, cu cat inaintam in studiu, cu atat cautam resurse si mai credibile. Eu trebuia sa inteleg ce are maritatul cu bolile. Cu ce poate lecui un barbat o femeie? Ca daca ma uitam la toate femeile maritate si barbatii lor… zau, ma apuca sughitul de ras. Dar eu o credeam pe Larisa Alexeievna pe cuvant. Ea era ca un mic licurici intre muste. Un mic licar, care se naste dintr-o taina. O taina care trebuie descoperita.

Acum peste ani, cand femeile vorbesc deschis despre multe lucruri, chiar si in postul cel mare, eu totusi ma tem, ca treaba cu maritatul pe post de tratament mai functioneaza.

Paradoxul si ridicolul e ca intr-adevar da rezultate remarcabile. Caci dupa ce apar copiii, femeia maritata nu are timp nici sa-si spele dintii, nu doar sa se mai gandeasca ca o dor ovarele, spatele, capul…. Nu mai simte nimic. Nu-i asa ca medici au avut dreptate? Si matusile, si verisoarele… Brusc, i-au trecut toate bolile. Unicul ei fantasm e sa doarma macar 6 ore snur. Eficace, maritatul asta, deci.

Iese ca l-ai cautat pe naiba si ai dat de tat-su, cand, de fapt, vorba matusii mele ginecolog „tebe prosto nujen mujik”. Nu maritat, ci sex bun, fato! Sexul fiind unicul proces in care femeia simte ca cineva se ocupa de ea, in mod exclusiv. Ii atrage atentia, ii face complimente, o mangaie, o miroase, o tine in brate, o pretuieste, are nevoie de ea. Daca o mai aduce si la extaz… norocul ei.

Pare atat de simplu… la prima vedere.

Caci de la a doua, viata arata ca e mult mai usor sa te mariti de trei ori, decat sa dai de un amant bun.

Publicat în Autopsia cuplului, Creatie proprie

Un bărbat sărac

Purchase this image at http://www.stocksy.com/94483

(exercițiu literar)

-Eu am o problemă, spuse Jacques.

Știam bine că nu avea niciuna. La banii lui, a avea o problemă însemna ceva mai puțin decât « mi-a căzut o muscă în bere » pe care chelnerul o înlătura înainte chiar de a fi sfârșit replica.

Jacques știa că nu voi întreba nimic înainte de a-mi termina ritualul de lângă bar : două pahare, gheață, tărie. Și mai știa că nu suport discuțiile care se lungesc mai mult decât apuca să se topească gheața în paharul cu whisky. Era pentru prima oară când n-a mai așteptat să-l descos :

-Problema mea e că, fiind un om bogat, îmi doresc să fiu iubit ca unul sărac.

– … unul sărac, repetai în ecou.

-Da, să fiu iubit pentru ceea ce sunt… Fără bani.

Dacă nu-i arătam un dram de curiozitate, era să-l jignesc, așa că am făcut un efort prietenesc:

-Oare cum ai fi tu fără bani?

-Ca oricare bărbat sărac. Îmbrăcat prost, încălțat prost, tuns prost, mirosind prost, alimentat prost, distrat prost…

-Și tu vrei să fii iubit pentru asta ?

-Am fost. Era cât pe ce să fac o femeie să mă iubească.

Rămasem cu paharul lipit de obraz. Oare ascultasem atent ? Scăpam ceva ? Unde vrea să ajungă cu acrobațiile sale incoerente ?

Îmi citi gândurile. Surâse trist.

-Nu ne-am văzut de-o lună. O lună în care am fost un bărbat sărac.

De data asta, n-a mai fost necesar să imit un interes anemic. Parcă băgase un chibrit aprins în depozitul meu de curiozitate. « Jacques sărac ? », ok, vreau s-o aud și pe asta :

-Povestește.

Citește în continuare „Un bărbat sărac”

Publicat în Autopsia cuplului, Recomandare de film

Despre fricile de azi ale amantelor de ieri

fluturiSau … despre fluturi.

Cum pică frunza la geam, pe blog răsar din nou vizualizări și comentarii sub articolul Psihologie de amantă. Probabil că melancolia tomnatică gâdilă niște răni mai vechi.

E un subiect pe care îl veți întâlni discutat pe forumuri anonime sau la bucătărie. Femeile știu bine de ce. Trăim vremuri când e imposibil să faci parte doar dintr-o tabără, căci altfel rămâi fără prietene. Nu cred că mai există vreo femeie care n-are în cercul ei de gagici, neveste și amante care au împărțit același bărbat banii și sexul. Hai să nu vorbim în articolul ăsta de dragoste, bun? că-mi vine a râde. În orice love story cu trei participanți, numai dacă nu e o orgie, toți sunt penibili. Mai ales, când afacerea este scoasă în public.

Pe mine nu m-au convins niciodată nici nevestele fericite și înțelepte care au cedat (asta e dragoste!), nici amantele care au luptat pentru fericirea lor (asta e dragoste!). Eu, pur și simplu, mă hurduc de râs când văd bărbatul dintre ele. Dacă e unul de vreo 25 de ani, mă opresc peste cinci minute. Dacă e unul trecut de 40-50, pot râde trei zile la rând. De ceva, eu am râs și de nunta lui George Clooney – clovn, parol. Dar să lăsăm, știți că eu am gânduri mai baroce față de erecții moi între țâțe vârtoase (natura își bate joc de noi cum poate).

Săptămâna trecută priveam filmul The Other Boleyn Girl și mi-am adus aminte de o discuție între amante, discuție veche de acum doi ani, pe un forum anonim. Habar n-am cum am ajuns în citesc topicul lor, dar nu mă miră, eu pot să mă bag în toate cotloanele, pentru că sunt un om care scrie, deci îmi antrenez empatia. Mă bag ca să înțeleg relațiile complicate dintre oameni vii (nu numai din cărți sau filme).

Citește în continuare „Despre fricile de azi ale amantelor de ieri”

Publicat în Autopsia cuplului, Despre mine

Jurnalul Soacrei Mici

simona signore

 

Saptamana trecuta am scos de sub zavor textele de pe blogul Jurnalul Soacrei Mici.

Texte care au fost scrise acum 3-4-5 ani.

Prima revelatie, dupa ce am suflat colbul de pe ele (si inca departe nu peste toate), a fost ca multe din ele nu si-au pierdut din actualitate.

A doua revelatie: uitasem ca am avut atat de mult timp ca sa discut cu oameni (necunoscuti si deseori nu cu cele mai bune intentii). Fara a ma lauda, o sa gasiti azi putine bloguri in care textele contin sute de comentarii. Si autorul intr-adevar discuta, se investeste, fara a fi remunerat. Numai naivii si prostii isi mai cheltuie timpul cu oamenii anonimi. Azi o sa gasiti articole cu sute si mii de like-uri, dar oamenii nu mai discuta. Nu vor. N-au timp. N-au cu cine.

A treia revelatie: imi place sa ma simt naiva si proasta. Daca placerea e de partea mea. E o perversitate dulce in chestia asta: sa investesti timp nebun in ceea ce-ti place.

Toate textele de pe blog le gasiti facand click pe butonul rosu din stanga pe care scrie „Jurnalul Soacrei Mici”.

Am selectat pentru azi cateva texte specifice (de unde poza sugestiva la postare) cu link-uri, texte pe care mi le cereau fetele in privat sau in discutii.

Regasire placuta ! 🙂

Citește în continuare „Jurnalul Soacrei Mici”

Publicat în Autopsia cuplului, Limba soacrei

Cum sa-l scoti din minti

 

beryl cookDoua prioritati majore imi mistuie trupul in primavara asta mustoasa: avioanele si sexul.

Cu cat ziua se anunta mai senina, cu atat injur mai galagios planul Wathelet. De doua luni ma trezesc fara alarma, pentru ca efectiv nu mai am nevoie de ea. Ma scoala din pat (inclusiv sambata si duminica) primul avion care decoleaza de la aeroportul national Zaventem, incepand cu 06:04. Avionul trece chiar peste casa mea cu o hodorogeala extrema. Au fost schimbate coridoarele aeriene, cu doamneleajuta a unul idiot care se numeste Wathelet. Zici ca stam chiar in buricul aerogarii, desi suntem destul de departe de ea.

Probabil ca pilotii si pasagerii sughita din cauza mea, ori de cate ori survoleaza o casa cu un mesteacan in fata, doi motani in iarba si o tufa de liliac inflorit. Pentru ca la fiecare 5 min blestem amarnic galagia motoarelor. Daca vedeti la breaking news un avion cazut peste mesteacanul meu, sa stiti ca o parte de vina o port eu. Cand ma enervez, pierd pedalele. Eman unde distructive. Wathelet, iti mai dau o sansa.Tampitule !

Asta-i tot despre avioane. Pana maine la 6:04.

V-am mai spus si data trecuta ca mi-i plin capul de scene erotice. Ca sa le mai rafinez, zic, da mai sa ma documentez un pic la capitolul tehnica. Fac un search pe youtube, dau peste un ciclu de master class sex oral, emisiune pentru femei. Instructoarea: o Chirita cu palarie dantelata, bucle galbene ca spicul dat in parg si buze rosii ca visinata. Ma scarpin la ceafa : « Lilia, nu-i serios ». Lilia nu ma asculta si apasa pe play. Asa de gustos povestea Chirita cu banana in mana, ca nu-mi puteam lua ochii : nici de la banana, nici de la buzele visinii. M-am simtit oleaca ca o eleva de clasele primare. Ei si ce daca stiu sa citesc ? Uneori iti face placere sa rasfoiesti abecedarul. Mai gasesti o imagine, o litera, un cuvantel. Te apuca amintirile, una alta. Asa ca eu ascultam cum trebuie de manuit banana, apreciind aerul ascultator si concentrat al elevelor. Intr-un moment ma cheama sotul. Ii strig : „Lasa-ma in pace, eu aici is ocupata tare. Observ tehnici sexuale”. Aud un pufait. Reactie normala. Ultima data  cand i-am spus sa ma lase in pace pentru ca citesc « 208 variante noi de a scoate din minti un barbat… de placere!» m-a gasit peste o ora cu cartea pe piept, fasaind pe-o nara. Adormisem la varianta 7 (daca nu gresesc).

Citește în continuare „Cum sa-l scoti din minti”

Publicat în Autopsia cuplului, Limba soacrei

Conversatie cu o femeie proasta

desteaptaCircula intens zilele trecute pe facebook un text « Conversatie cu o femeie inteligenta ». Desi e vechi de 3 ani, autorul caruia nu e cunoscut, a starnit un val proaspat de interes. Printre femei, desigur.

De ce m-am luat de el ?

Mai, eu demult nu ma mai bag sa discut texte « à la Mihaela Radulescu », scris pentru turme de oite sentimentale care se plimba desculta pe nourasi rozalbi, cu o cununa de fluturi si randunici in cap. Dumnezeu cu dansele ! Am alte prioritati in viata. Pe urma, nu eu sunt cea care va schimba lumea femeilor. O lume, care dupa umila mea parere, se duce de-a pluta.

Uneori totusi imi vine foarte greu sa inchid ochii la prostirea si manipularea femeilor de alte femei.

Eu nu vreau sa schimb pareri, visez doar uneori ca femeile sa inceapa sa gandeasca. Inainte de a pune like la toate cacaturile cu poze frumoase. Inclusiv la textul meu. Aveti grija ce texte raspanditi. Va tradati prostia si contribuiti la formarea mentalitatii viitoarei generatii de femei: ingamfate, puternice, independente si singure. Vedeti ca n-am spus inteligente?

Cand texte ca « Conversatie cu o femeie inteligenta »  impanzesc internetul (cu zeci de mii de like-uri) eu ma ingrozesc. Poate o sa va para exagerat ceea ce spun, dar nu vreau sa nuantez ceea ce mie imi pare o tragedie cu efect intarziat. Femeile moderne au o capacitate atomica de a se autodistruge. Au luat-o aiurea prin papusoi si se mandresc cu asta. Unele au ajuns sa culeaga roada (putreda), dar tot inca nu constientizeaza ca ele au contribuit la asta.

Mie nu-mi plac extremele. Pentru ca ambele sunt rupte de realitate. Eu insa am sa ma folosesc totusi de una ca sa va demonstrez cat de ridicol pari cand sari dintr-o barca in alta. Imi asum tupeul chiar din titlu, ca si autorul necunoscut.

Citește în continuare „Conversatie cu o femeie proasta”

Publicat în Autopsia cuplului, Lumi paralele

Crai de ghindă

love„Un om care scrie despre oameni ar trebui să ştie să comunice cu oameni de tot soiul. De la prim-ministru până la prim băutor din sat ”. Asta e teoria pe care o port de câţiva ani în rucsac.

Şi iată că bate ceasul să-mi trăiesc teoria pe viu la Bucureşti, ora 6:15, într-o cafenea de mâna a şaisprezecea, din Gara de Nord, unde mă trezesc (literal) cu un crai de dobă în faţă care îmi întinde braţul puternic, muşchios şi palma cu unghii negre :

-Bună dimineaţa, domnişoară! Mă cheamă Aurel…. ăăăăm, Aureliu.Dar pe dvs?

Casc ochii. Un bărbat cu ochi roşiori şi păr blond nespălat, aşteaptă zâmbind afumat.

„Iată, Lilia, un personaj din gară. Din viaţa reală. Viu, colorat, autentic. Mai ţine teoria ta?” Volens-nolens, aghiasmus Lilia bibet. Craiul vede că mă codesc și îi dă bătaie cu argumentul:

-Ca să vă zic drept, nu vreau să stau cu ţiganii ceia, îmi arată cu degetul în colţul cafenelei. Prefer compania dvs.

-Lilia mă numesc, îi răspund adormită şi îmi aşez palma în palma lui.

Râde bucuros de apropiere. Trage cu gest gospodăresc un scaun spre mine:

-De unde veniţi?

-De la Chişinău.

Brusc i se aprind ochii (albaştri).

-Ooooou, minunat. Se foieşte. Mă scuzaţi… cam miroase a băutură de la mine. Ştiţi, se mai întâmplă.

-Se întâmplă, zic blând. Eu tot iaca… încă nu m-am spălat pe dinţi.

Mă priveşte lung. Eu mă uit la ceas şi debitez intrând în poveste:

-Mi-i spăl la 6:32. Fix !

Citește în continuare „Crai de ghindă”