Category Archives: Despre mine

Interviu: „Dacă dorești să nu fii un autor banal, caută să te inspiri din bibliotecă, nu din internet.”

IMG_7176– În anul 2014 vi s-a împlinit dorința de a publica o carte – „Regina nopții”. Cum a început acest an în calitate de scriitoare? Savurez ecourile primei cărți publicate. Culeg ceea ce am semănat, de fapt. Judecând după reacția majoritară a cititorului, romanul „Regina nopții” e o poveste care reușește să deconecteze de la rutină și poate că tocmai de asta e căutată. Cel puțin, la două luni de la lansare. Să vedem cât se va menține interesul față de carte, or valoarea unei cărți se măsoară prin timp. – Unii scriu de mici, alții moștenesc de la părinți această artă. În cazul Dvs. de unde a venit imboldul de a intra în lumea scrisului? Nu-aș putea spune că am moștenit pasiunea pentru scris. Tata și mama n-au scris texte literare. Buneii mei nu au știut nici a citi, nici a scrie. Eu am început a scrie datorită internetului care intrase furtunos în viața mea după 30 de ani. Obișnuiam să citesc bloguri rușesti până când într-o zi mi-am zis să încerc și eu să încheg niște gânduri. Primele texte au fost scrise în rusă. Am avut reacții surprinzător de încântate de la cititorii ocazionali și anonimi ca și mine. M-au încurajat. Am continuat. Dar în română. Am scris pe un blog anonim care după vreun an devenise cel mai bun din blogosfera moldovenească (câștigase Blogovăț 2008). Cu timpul am trecut de la simple notițe la texte literare: schițe, nouvele, povești, povestiri. Practic mi-au trebuit vreo 7 ani în care am scris 3 cărți virtuale ca să mă las, în sfârșit, convinsă de cititorii mei fideli (oameni străini, deci obiectivi) să public și un roman pe hârtie. Eu greu mă las convinsă, pentru că țin mult la calitate. Or, calitatea necesită timp. Mai ales, în literatură. În general, nu cred în literatura care se scrie în două sau trei luni. Continuare pe site-ul zugo.md

Interviuri, reportaje, articole despre lansarea romanului „Regina nopții” la Chișinău

IMG_8672Lectură ușoară !

Citește în continuare

În studioul UNIMEDIA despre lansarea romanului „Regina nopții”

Vizionare placută 🙂

Vă sugerez să beți oleacă de apă rece înainte de vizionare, căci riscați să amețiți. Mă dau huța pe scaun în interviu. Mă scuzați, vă rog. E un gest necontrolat.

Click pe imagine

unimedia

Jurnalul Soacrei Mici

simona signore

 

Saptamana trecuta am scos de sub zavor textele de pe blogul Jurnalul Soacrei Mici.

Texte care au fost scrise acum 3-4-5 ani.

Prima revelatie, dupa ce am suflat colbul de pe ele (si inca departe nu peste toate), a fost ca multe din ele nu si-au pierdut din actualitate.

A doua revelatie: uitasem ca am avut atat de mult timp ca sa discut cu oameni (necunoscuti si deseori nu cu cele mai bune intentii). Fara a ma lauda, o sa gasiti azi putine bloguri in care textele contin sute de comentarii. Si autorul intr-adevar discuta, se investeste, fara a fi remunerat. Numai naivii si prostii isi mai cheltuie timpul cu oamenii anonimi. Azi o sa gasiti articole cu sute si mii de like-uri, dar oamenii nu mai discuta. Nu vor. N-au timp. N-au cu cine.

A treia revelatie: imi place sa ma simt naiva si proasta. Daca placerea e de partea mea. E o perversitate dulce in chestia asta: sa investesti timp nebun in ceea ce-ti place.

Toate textele de pe blog le gasiti facand click pe butonul rosu din stanga pe care scrie „Jurnalul Soacrei Mici”.

Am selectat pentru azi cateva texte specifice (de unde poza sugestiva la postare) cu link-uri, texte pe care mi le cereau fetele in privat sau in discutii.

Regasire placuta ! 🙂

Citește în continuare

Despre o frumuseţe care ar fi putut salva lumea

Coincidenţa sau experienţa de viaţă, încă nu m-am dezmetecit, însă am ajuns să pot identifica o femeie din zodia mea după 15 sec de conversaţie sau o frază scrisă. Ca să nu mă credeţi obsedată de zodii, vă spun îndată că nu umblu express cu recrutarea oamenilor din zodia mea. E vorba doar de nişte constatări curioase, pentru că-mi place să observ oamenii. Aşa cum altora le place să bea vin sau să ronţăie răsărită. Atât.

Performanţele mele ating apogeul când e vorba de scriitoare. 4 din 5 cazuri le ghicesc după felul de a construi fraza şi a reda ideea. Dar şi femei din alte domenii care ţin de creaţie şi imaginaţie. Recent, ascultând-o pe Zemfira într-un video interviu, după câteva secunde turtesc butonul pauză şi îmi spun: măi, să plescnesc dacă cântăreaţa asta nu-i din aceeaşi constelaţie ca mine. Ce m-a făcut să cotrobăiesc prin google? Doar câteva cuvinte „Nu înţeleg oamenii care îmi spun: Relaxează-te, Zemfira, nu atrage atenția. Cum să nu atragi atenția ? Asta înseamnă să fiu nepăsătoare…” Mai târziu, în contextul altei întrebări rosteşte apăsat sloganul zodiei noastre: „Eu nu cer nimic de la nimeni. De fapt, cer. Să mă lase în pace!”

Cuvintele astea de aur „să mă lasaţi în pace” (varianta diplomatică la ia mai du-te-n mă-ta) le puteţi auzi numai de la o fecioară veritabiă (celebră sau mai puţin). Un îndemn rostit la tipul şi locul potrivit. DAR, MAI ALES, PERSOANEI POTRIVITE (întâmplător am apăsat pe Caps Lock şi am lăsat aşa că dă frumos la ochi).

Dacă alte femei din alte zodii îşi scot ușor chiloţii prin mânecă (şi e treaba lor, eu doar constat), numai ca să atragă obiectivul spre ele, o fecioara vă lasă s-o fotografiaţi doar dacă privirea ei în obiectiv face parte strict din meserie. Şi maximum ce o să vedeţi mai jos de gât – decolteul discret. Foarte rar însă deschis. Hai, în adolescenţă se mai poate destrăbăla, furtunile hormonale obligă, dar cu cât înaintează în vârstă, cu atât mai elegant îşi închide decoteul. Treptat, domol, ferm. Pe toţi bumbuşorii până sub bărbie. Şi cu toate asta, minune zău, rar o să întâlniţi o fecioară călugărită sau să se jeluie de prea puţină atenţie din partea sexului (nestabil de) dur. Din contra, o să auzit gumiţe autoironice tipic feciorelnice. Ca s-o citez pe Zemfira „Am făcut ce-am putut. Chiar şi rochie am purtat.” În loc de pantaloni.

Citește în continuare