Publicat în Recomandare de carte

Lăptișor de matcă

Parcă-mi bagă cineva Vitamina B6 sau B12 cu seringa sub piele, când citesc proza scurtă a lui Roald Dahl.Sau lăptișor de matcă (că tot are o povestire delicioasă despre).

Roald Dahl!

Bine ai venit în haremul scriitorilor mei preferați (lângă care (a)dorm sleită de plăcerea lecturilor).

Am să te tratez preferențial, nu doar pentru că suntem născuți în aceeași zi drăcoasă, dar și pentru că ești un geniu. Iar pe mine mă duce capul să înțeleg asta și să prețuiesc.

Țoc țoc, mortul meu frumos și ironic! (îngropat cu creioane galbene HB în sicriu).

***

Era o femeie minunată maică-mea. Obișnuia să poarte brățări imense la încheieturi, câte cinci sau șase odată, cu tot felul de brizbrizuri atârnând de ele, care zdrăngăneau lovindu-se unele de altele când se mișca. Nu conta unde se afla, puteai s-o găsești mereu dacă detectai sunetul acelor brățări. Funcționau mai bine decât talanga unei vaci.

(Georgy Porgy, Roald Dahl)

Publicat în Recomandare de carte

Deborah, de Cătălin Mihuleac

Există un sector unde până și ateii înrăiți trebuie să admită ca Dumnezeu e atotputernic: ironia. Mai ales când e practicată în registru funebru, ironia divină prinde accente mefistofelice irezistibile (Cătălin Mihuleac).

Cartea e genială

Nu v-am ascuns niciodată că-s fericită că trăiesc lângă cimitir, respir cimitir, visez cimitir. Acum vă spun inca una:

Să vă ferească Măiculița Domnului să vă lăsați însoțiți de Mihuleac la un eveniment sombru și funerar (din cimitir, normal). O să plângeți peste răposat în hohote (de râs) și n-o să vă puteți opri nici dacă o să deșarte popa toată găletuța cu agheasmă peste cap. Chiar dacă o să vă mușcați buzele până la sânge. Dar mai ales coatele. Coatele precis o să le mușcați, cât o să mai trăiască neamurile răposatului și o să vă reproșeze adânc cât groapa mortului râsul nelalocul lui. N-o să înțeleagă, în ruptul capului, că râsul acela v-a durut. Așa cum doare o agonie.

Doi.

Să nu-mi repetați greșeala de a cumpăra ebook-ul. Cumpărați deodată cartea tiparită pentru că mari sunt șansele să nu lăsați creionul din mână. Lungi-v-ar Dumnezeu zilele! vorba unui personaj din carte.

Trei.

Mă opresc la timp ca să nu-i încerc răbdarea lui Anton Pavlovici, mortului meu iubit, căruai i-am jurat credință veșnică peste toate veșniciile literare (deși în rusă i-am jurat, nu română, mai vedem).

Patru.

Azi e ziua națională de comemorare a victimelor Holocaustului.

Cartea este despre deportările evreilor spre lagărele din Transnistria, dar nu vă speriați.  Nu e manual de istorie, ci o lucrare artistică (documentată temeinic) cu o carismă greu de egalat. Umorul negru o să-l regăsiți chiar și în gropile comune. Vă veți zgudui de râs, dar și de rușine. Veți vibra între culpabilitate și încântare. Veți ofta de oroare, dar și de plăcere. Veți ofta de zeci de ori. Poate chiar pe aceeași pagină.

Ceruse să fie incinerat și să-i fie aruncată cenușa în Marea Neagră, dar diriguitorii Comunității Evreiești s-au făcut că plouă. Ce obrăznicie ca un supraviețuitor al Holocaustului să ceară să fie incinerat ca la Auschwitz! Ia treci matale în cimitir!

(Cătălin Mihuleac)

Cinci.

Când zici Thanatos, zici Eros. Sexul disperat, sexul ca o șansă de supraviețuire, sexul ca monedă de schimb, sexul ca răsplată etc. Mai rar sexul din plăcere, sub clar de lună, revărsat peste un lagăr unde paduchii fac și ei sex pentru a supraviețui. Probabil sunt pasaje greu de scris, dar în calitate de cititor m-am delectat, recunosc.

Peseu la botul calului:

Am un calendar în care îmi notez migrenele lunare. Cartea o începusem în ajun de migrenă și lună plină. Se anunța un cocktail hormonal deosebit de periculos (cine știe înțelege). Citesc în prima seară, nu-i, a doua, nu-i, la a treia încetinesc lectura. Pe scurt: atât cât am lungit-o, m-a ocolit migrena. Dar o carte bună n-o poți amâna la nesfârșit… Și migrena a dat năvală, ca o amantă flămândă, peste mine, acurat la pagina 252. La sfârșit.

Publicat în Recomandare de carte

Educație europeană, Romain Gary

educatie-europeana-romain-garyBătu din picior:

-Dacă ar apărea zece copii polonezi și, ca să-i salvez, ar trebui să ling cizmele a zece soldați nemți, aș spune: “Sluga domniilor voastre!”

***

-Fă cum crezi, Tadek! Amintește-ți că în fiecare țară europeană, în acest moment, bărbații copți gândesc ca mine, în vreme ce fii lor se lasă împușcați de dragul de-a scrie “Traiască libertatea!” pe pereții toaletelor. În fiecare din țările astea, oamenii în vârstă își apăra rasa. Ei știu mai bine. Ce contează sunt trupul și sângele, sudoarea și sânul mamei, iar nu un drapel, o graniță, ori un guvern. Ține minte că stârvurile nu cântă Jeszcz Polska nie zginela.

***

-Ce vrei să-ți citesc?

-O poveste.

-Bine. Nu mai vorbi atât. O să începi să tușești.

-O poveste al cărei erou n-o să fiu niciodată. Un basm în care o să mor la sfârșit, dar în luptă, nu de tuberculoză.

(Educație europeană, Romain Gary)

Publicat în Recomandare de carte

Prevestirea

PrevestireaDupă cartea “Dialoguri secrete”, Ioana Pârvulescu a intrat în topul scriitoarelor mele preferate. În clipa când mă pregăteam să comand versiunea tipărită a cărții “Prevestirea”, hop și apare ebookul. Bucuria s-a dublat. Am câștigat timp. Cititorii care așteaptă cu nerăbdare o nouă carte a scriitorului preferat îmi vor înțelege bucuria.

Că Ioana Pârvulescu e o povestitoare neîntrecută o știam de la lectura romanului “Viața începe vineri” (Premiul UE pentru literatură, 2013), urmat de “Viitorul începe luni”. Speram tainic să-l reîntâlnesc pe Nicu, unul din personajele mele preferate, un băiat de stradă, inocent, cu inimă mare. Genul ăsta de tandrețe pură n-am mai întâlnit de mult, poate de la Trofimaș, din Frunzele de dor, ale lui Ion Druță (Personajele îndrăgite în copilărie sunt ca primele iubiri. Le căutăm în toate poveștile ce urmează).

Mare mi-a fost bucuria să-l regăsesc pe Nicu, împielițat în Elișa (poate greșesc, dar așa l-am văzut eu). 

Cu fiecare carte citită a scriitorului preferat, cititorul devine mofturos. La un moment dat, mi-am întrebat din nou: Oare va renunța Ioana Pârvulescu, de data asta, la descrierea unui suflet… de casă? (reper: Inocenții, Humanitas, 2016) Nu prea îmi vine a crede. Trebuie să fi născocit ea ceva. 

Și iar mi-am împlinit pofta. Locul casei a luat-o corabia, care, pentru călători, tot casă e, pentru săptămâni, luni sau ani de zile. Căpitanul o numea duios: Fetița mea. Și-i vorbea ca unei iubite. 

Momentul m-a încântat și amuzat, pentru că am întâlnit greci (în vârstă) care își îngrijeau și mângâiau bărcile ca pe femei dragi, botezându-le respectiv cu nume femeiești: Penelopi, Ageliki, Maria.

De Iona am aflat, pentru prima dată, în romanul Ludmilei Ulițkaia „Daniel Ștein, traducătorul”. Țin minte că am și căutat să văd dacă ar fi posibil, în realitate, nu doar într-o poveste biblică, ca un om fiind înghițit de o balenă să rămână în viață. Se pare că da. În anumite circumstanțe.

Am apreciat în mod deosebit împletirea iscusită a faptelor din diverse mitologii și Biblie (Vechiul testament). A rezultat o narațiune fluidă, echilibrată și miezoasă. Greu de despărțit, ca de un Iacob sau o Șeherezadă.

M-au încântat imaginile folosite la descrierea momentelor erotice: generatoare de asociații și imagini noi, foarte departe de clișeele curente.

Cred că Ioana Pârvulescu și-a găsit menirea  Ca și pentru Esther, menirea ei e să țină povestea vie.

Citește în continuare „Prevestirea”

Publicat în Recomandare de carte

Savelii

96288549_10219330435324368_8305589679487451136_nCu motanii n-am treabă. Mai degrabă ei au cu mine. Cum mă văd, se aruncă la picioare de parcă aș fi Valeriana officinalis… Iubirea noastră nu e reciprocă.

Nu sunt tactilă, nu-mi plac lingușelile, miorlăielile, deci era cumva previzibil ca animalul meu de companie să fie… o broască țestoasă. Tace toată ziulica, mănâncă păpădie și are toate șansele să-mi supraviețuiască de două ori. Așadar, nu risc să-i văd moartea.

Era să pășesc cu o indiferență imperială peste cartea asta. Cu tot cu copertă, care promitea nu mai mult de un roman mimimi cu pisicuțe. Dar, păcatele mele, oare aș putea trece indiferentă pe lângă numele Vodolazkin? (coperta a patra).

În ultima vreme, Evgheni Ghermanovici nu încetează să facă concurență demnă lui Anton Pavlovici. După povestirea “Близкие друзья” (mereu sensibilă la proza scurtă) am stat îngândurată câteva zile, în sfârșit, am decretat: Anton Pavlovici, să mă ierți, dar trebuie să recunoaștem amândoi un lucru…

Revenind la motani. La unul singur. Savelii.

Savelii este un motan deștept. De asta nu iubește oamenii. Nu are nevoie de mângâierile și grija lor.

„Но я никогда не хотел согревать ничьих охладевших
сердец. Да и вообще, что это за привычка? Откуда,
из каких шумеров и месопотамий пошла эта глупая
традиция заделывать котами душевные бреши?”

În schimb este educat, cultivat, filozof, meloman. Harnic și curios, nu o putoare de pervaz, care așteaptă să fie hrănit și distrat. Un motan care știe ce e viața. Dar, mai ales, ce e moartea.

Narațiunea cucerește din primele pagini și te ține de gât până la ultimele capitole (tot așteptam să mai slăbească din intensitate, ziceam că e imposibil să ții o notă atât de înaltă). Într-un stil superb, inedit, proaspăt.

Apreciez autorii care scriu cu măiestrie despre lucruri tandre. Ai o mie și una de șanse să cazi în patetic. Grigori Slujiteli nu a căzut. S-a înălțat. Pe culmi nebănuite.

Vodolazkin a avut dreptate.

P.S. și da, în ciuda timpului pierdut cu tot felul de romane franțuzești erotice (a fost odată) trebuie să recunosc că probabil niciodată un orgasm uman nu s-a ridicat – dpdv literar – la nivelul unui orgasm felin. Eu una n-am mai întâlnit în literatură așa ceva. Poate nu sunt destul de citită. Poate nu suficient de bătrână.

P.P.S. și e clar că după cartea asta, pe instagramul meu a apărut primul motan.

 

Citește în continuare „Savelii”