Folclor țanțoș à la Mihuleac

Dacă e despre război, folclor românesc și (bonus) un cocoș pe copertă, eu cumpăr, fără să gândesc mult, cartea.

În cazul lui Cătălin Mihuleac e și mai simplu. E suficient să-i văd numele pe copertă. Nu există un alt autor român contemporan cu care aș putea să-i compar scrierea și, ca om al cuvântului scris, știu cât e de greu să ajungi la o astfel de performanță.

Umorul lui C.M. (de culoarea coperții) ar putea să deruteze pe alocuri, căci e un autor care tratează subiecte grele, dar ca o cititoare născută în Basarabia și urmașă a secolului XX (tot de culoarea coperții), am ajuns să înțeleg ceva important. Există un lucru care te ajută să nu-ți ieși din minți când scrii despre „Basarabia – eternul măr al discordiei teritoriale româno-ruse” (citez autorul). E vorba de umor. Folclorul vine să întărească acest aspect, demn de luat în seamă când e vorba de o ficțiune. Dacă vrei să obții un efect memorabil, trece o poveste prin filtre grotești.

Umorul/folclorul îngroașă tragedia. O face greu de uitat.

Eu nu pot scrie așa, credeți-mă, am încercat. Și parcă stau bine cu umorul, dar… Nu e simplu și firesc precum pare. Asta mă face să apreciez scriitorii care au ajuns la acest nivel de măiestrie. Ei sunt foarte puțini.

Câteva ecouri personale stârnite de carte. Despre Pantiușa și cocoșul.

Pentru că eram un copil extrem de „cuminte” și pe unde treceam lăsam doar amintiri „frumoase”, oamenii mă re-botezau în funcție de context și boroboața pe care o făceam. Până în clasa întâi, când am scris prima oară Лилия pe caiet, nici nu prea răspundeam la prenume. Eram Falili, Ofalili, Lilihăi, Ficta, Crețoasa, Mar`nevoie, Lilioc-poloboc, a lu Marina, a lu Pantiușa, fata lui Pantiușa, Pantiușica.

Pantiușa era cocoșul din curtea mâcăi. Țanțoș ca tata. Mătuș-mea făcea haz din asta. Odată l-am fugărit prin curte până m-a ciupit. Pe un copil moderat zbânțuit l-ar fi ciupit de ochi, de nas, de frunte… Pe mine m-a ciupit de mijlocul palmei drepte, cea cu care scriu acum. Molcăluță, ca a unui copil de cinci anișori, sânge gârlă. Mi-au legat palma cu băsmăluță și m-au numit Pantiușica.

Mătușa avea un cocoș brodat pe perete. După sticlă, în cadru. Nu știu ce aveau femeile din sat cu modelul de cocoș, dar unde te întorceai numai pene și-un picior ridicat. Poate evantaiul de ață colorată din pene te făcea mai meșteriță, poate era ceva legat de fantezie/fantasme (de mascul țanțoș) dar tot era ceva acolo, la mijloc, între femei. Așadar, prima imagine care-mi vine în cap la cuvântul folclor e Pantiușa. Știe unde să ciupească.

Cartea asta e ca o colivă dulce: și nucă, și grâu, și miere, și sare, și mampasele în formă de cruce. Coliva secolului XX.

*

„Îndeamnă-l să-ți spună basme auzite din gura bunicii ș-învață să separi în ele înțelepciunea populară de prostia umană. Nu e pe lume sârmă ghimpată care să poată îngrădi fantezia noastră populară…”

(Cătălin Mihuleac, Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine, Humanitas, 2022)

La Bookfest 2022 și Londohome (2-3 iunie, 2022)

VĂ AȘTEPTĂM la prezentarea cărții „Sunt oare un călău?” (Polirom, 2022)

la BUCUREȘTI.

Interviu în Suplimentul de cultură: „Inocența are un preț. Sângele nu uită nimic”

Sunt oare un călău? – radiografia unui roman

O TEMĂ DELOC MINORĂ. Pentru noul dumneavoastră roman, Sunt oare un călău? (Polirom, 2022), ați ales ca temă una dintre marile tragedii ale secolului XX, atât de ofertantă pentru literatura mondială a ultimelor decenii, însă totuși rar abordată în literatura de limbă română – genocidul împotriva evreilor (și romilor) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, malefic implementat de regimul nazist. Suntem mai degrabă obișnuiți în literatura de la noi, de azi, cu teme centrate în jurul detaliului minor, ce v-a determinat să alegeți un subiect cu o astfel de greutate, cum a apărut ideea romanului?

Alegerea subiectului m-a surprins, în primul rând, pe mine, de unde afirmația că nu ne cunoaștem niciodată suficient. Uneori nu suntem deloc ceea ce credem. Într-o zi apare un declanșator puternic și totul se schimbă. În cazul meu, revelația s-a produs în 2020. Povestea care a precedat apariția romanului poate e mai tulburătoare decât însuși romanul. E legată de identitatea mea. Tot ce pot dezvălui e că, într-o zi de martie, o femeie din Bruxelles a deschis o carte, într-o bibliotecă publică, și a găsit o poveste legată de un nu­me din arborele ei genealogic. Acest nume (foarte rar) a făcut să curgă multă cerneală în procesele verbale de la Nürnberg. Fiindcă lucrase la elaborarea unui gaz toxic și la experimentarea lui pe femei gravide dintr-un lagăr de concentrare (fapt negat de inculpat), a fost condamnat la opt ani de închisoare. Paradoxal și cinic a fost tot ce a urmat. După ispășirea termenului de detenție, chiar în ziua eliberării, la poarta închisorii îl așteptau câțiva reprezentanți ale celor mai mari companii farmaceutice din lume. Era un geniu în chimie. Era căutat și apreciat.

Dar nici măcar această poveste, cu toate tulburările lăuntrice pe care mi le-a produs, n-ar fi avut puterea să mă facă să scriu o carte. Lovitura de grație a venit odată cu alt aspect al identității mele – niciodată nu știi ce-ți rezervă trecutul! – legat la fel de Holocaust, dar, de data asta, și de sângele meu ucrainean. Or, eu sunt o ucrainofilă (nu știu dacă există cuvântul, dar sentimentul este). Nu sunt doar româncă, ci și ucraineancă. Semăn mult cu bunicul meu ucrainean și sunt unica nepoată care i-a moștenit ochii (un element care apare deseori în roman și în versurile lui Kalinka). Momentul decisiv în care mi-am spus „trebuie să scriu, altfel mă îmbolnăvesc“ a fost când am aflat că în lagărul de exterminare din Treblinka 90% dintre călăi erau ucraineni. Am toată lista. Am studiat-o obsesiv, recunosc. Nu puteam înțelege un lucru elementar și monstruos: cum aceste nume de familie, din copilăria mea, printre care și numele profesoarei mele iubite de literatură rusă (și ăsta poate a fost cel mai răvă­șitor moment) au ajuns să ucidă femei, copii și bătrâni, în cantități industriale? Circa 900.000 de suflete (cifrele se schimbă în funcție de sursă) în doar 13 luni. Așadar, oameni cu aceeași moștenire spirituală ca mine, același sânge… Oare sângele lor curge prin mine? Sunt oare un călău? De la aceste întrebări a pornit ideea romanului.

Sunt oare un călău? (roman)

„Îmi amintesc bine de rochia ei. Neagră cu floricele mărunte. Mătuşa mea avea una la fel. O femeie tânără şi frumoasă. Cu doi copii mici. Unul în braţe plângând, altul ţinându-se speriat de poalele rochiei. Femeia se apropie de un ofiţer SS cu o hârtie în mână. Îi explică, cu ochi umflaţi de plâns, că e nemţoaică pursânge. Că se produsese o mare greşeală. Că locul ei nu putea fi printre evreii din tren…”

Fotografie din librăria La două Bufnițe, Timișoara.

Lăptișor de matcă

Parcă-mi bagă cineva Vitamina B6 sau B12 cu seringa sub piele, când citesc proza scurtă a lui Roald Dahl.Sau lăptișor de matcă (că tot are o povestire delicioasă despre).

Roald Dahl!

Bine ai venit în haremul scriitorilor mei preferați (lângă care (a)dorm sleită de plăcerea lecturilor).

Am să te tratez preferențial, nu doar pentru că suntem născuți în aceeași zi drăcoasă, dar și pentru că ești un geniu. Iar pe mine mă duce capul să înțeleg asta și să prețuiesc.

Țoc țoc, mortul meu frumos și ironic! (îngropat cu creioane galbene HB în sicriu).

***

Era o femeie minunată maică-mea. Obișnuia să poarte brățări imense la încheieturi, câte cinci sau șase odată, cu tot felul de brizbrizuri atârnând de ele, care zdrăngăneau lovindu-se unele de altele când se mișca. Nu conta unde se afla, puteai s-o găsești mereu dacă detectai sunetul acelor brățări. Funcționau mai bine decât talanga unei vaci.

(Georgy Porgy, Roald Dahl)