Publicat în carte, Creatie proprie, Recomandare de carte

Interviu în Suplimentul de cultură: „Inocența are un preț. Sângele nu uită nimic”

Sunt oare un călău? – radiografia unui roman

275475248_10223736910403491_1020594711110068870_n

O TEMĂ DELOC MINORĂ. Pentru noul dumneavoastră roman, Sunt oare un călău? (Polirom, 2022), ați ales ca temă una dintre marile tragedii ale secolului XX, atât de ofertantă pentru literatura mondială a ultimelor decenii, însă totuși rar abordată în literatura de limbă română – genocidul împotriva evreilor (și romilor) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, malefic implementat de regimul nazist. Suntem mai degrabă obișnuiți în literatura de la noi, de azi, cu teme centrate în jurul detaliului minor, ce v-a determinat să alegeți un subiect cu o astfel de greutate, cum a apărut ideea romanului?

Alegerea subiectului m-a surprins, în primul rând, pe mine, de unde afirmația că nu ne cunoaștem niciodată suficient. Uneori nu suntem deloc ceea ce credem. Într-o zi apare un declanșator puternic și totul se schimbă. În cazul meu, revelația s-a produs în 2020. Povestea care a precedat apariția romanului poate e mai tulburătoare decât însuși romanul. E legată de identitatea mea. Tot ce pot dezvălui e că, într-o zi de martie, o femeie din Bruxelles a deschis o carte, într-o bibliotecă publică, și a găsit o poveste legată de un nu­me din arborele ei genealogic. Acest nume (foarte rar) a făcut să curgă multă cerneală în procesele verbale de la Nürnberg. Fiindcă lucrase la elaborarea unui gaz toxic și la experimentarea lui pe femei gravide dintr-un lagăr de concentrare (fapt negat de inculpat), a fost condamnat la opt ani de închisoare. Paradoxal și cinic a fost tot ce a urmat. După ispășirea termenului de detenție, chiar în ziua eliberării, la poarta închisorii îl așteptau câțiva reprezentanți ale celor mai mari companii farmaceutice din lume. Era un geniu în chimie. Era căutat și apreciat.

Dar nici măcar această poveste, cu toate tulburările lăuntrice pe care mi le-a produs, n-ar fi avut puterea să mă facă să scriu o carte. Lovitura de grație a venit odată cu alt aspect al identității mele – niciodată nu știi ce-ți rezervă trecutul! – legat la fel de Holocaust, dar, de data asta, și de sângele meu ucrainean. Or, eu sunt o ucrainofilă (nu știu dacă există cuvântul, dar sentimentul este). Nu sunt doar româncă, ci și ucraineancă. Semăn mult cu bunicul meu ucrainean și sunt unica nepoată care i-a moștenit ochii (un element care apare deseori în roman și în versurile lui Kalinka). Momentul decisiv în care mi-am spus „trebuie să scriu, altfel mă îmbolnăvesc“ a fost când am aflat că în lagărul de exterminare din Treblinka 90% dintre călăi erau ucraineni. Am toată lista. Am studiat-o obsesiv, recunosc. Nu puteam înțelege un lucru elementar și monstruos: cum aceste nume de familie, din copilăria mea, printre care și numele profesoarei mele iubite de literatură rusă (și ăsta poate a fost cel mai răvă­șitor moment) au ajuns să ucidă femei, copii și bătrâni, în cantități industriale? Circa 900.000 de suflete (cifrele se schimbă în funcție de sursă) în doar 13 luni. Așadar, oameni cu aceeași moștenire spirituală ca mine, același sânge… Oare sângele lor curge prin mine? Sunt oare un călău? De la aceste întrebări a pornit ideea romanului.

Citește în continuare „Interviu în Suplimentul de cultură: „Inocența are un preț. Sângele nu uită nimic””

Publicat în Creatie proprie, Recomandare de carte

Sunt oare un călău? (roman)

„Îmi amintesc bine de rochia ei. Neagră cu floricele mărunte. Mătuşa mea avea una la fel. O femeie tânără şi frumoasă. Cu doi copii mici. Unul în braţe plângând, altul ţinându-se speriat de poalele rochiei. Femeia se apropie de un ofiţer SS cu o hârtie în mână. Îi explică, cu ochi umflaţi de plâns, că e nemţoaică pursânge. Că se produsese o mare greşeală. Că locul ei nu putea fi printre evreii din tren…”

Fotografie din librăria La două Bufnițe, Timișoara.

ladouabufnite

Publicat în Recomandare de carte

Lăptișor de matcă

Parcă-mi bagă cineva Vitamina B6 sau B12 cu seringa sub piele, când citesc proza scurtă a lui Roald Dahl.Sau lăptișor de matcă (că tot are o povestire delicioasă despre).

Roald Dahl!

Bine ai venit în haremul scriitorilor mei preferați (lângă care (a)dorm sleită de plăcerea lecturilor).

Am să te tratez preferențial, nu doar pentru că suntem născuți în aceeași zi drăcoasă, dar și pentru că ești un geniu. Iar pe mine mă duce capul să înțeleg asta și să prețuiesc.

Țoc țoc, mortul meu frumos și ironic! (îngropat cu creioane galbene HB în sicriu).

***

Era o femeie minunată maică-mea. Obișnuia să poarte brățări imense la încheieturi, câte cinci sau șase odată, cu tot felul de brizbrizuri atârnând de ele, care zdrăngăneau lovindu-se unele de altele când se mișca. Nu conta unde se afla, puteai s-o găsești mereu dacă detectai sunetul acelor brățări. Funcționau mai bine decât talanga unei vaci.

(Georgy Porgy, Roald Dahl)

Publicat în Recomandare de carte

Deborah, de Cătălin Mihuleac

Există un sector unde până și ateii înrăiți trebuie să admită ca Dumnezeu e atotputernic: ironia. Mai ales când e practicată în registru funebru, ironia divină prinde accente mefistofelice irezistibile (Cătălin Mihuleac).

Cartea e genială

Nu v-am ascuns niciodată că-s fericită că trăiesc lângă cimitir, respir cimitir, visez cimitir. Acum vă spun inca una:

Să vă ferească Măiculița Domnului să vă lăsați însoțiți de Mihuleac la un eveniment sombru și funerar (din cimitir, normal). O să plângeți peste răposat în hohote (de râs) și n-o să vă puteți opri nici dacă o să deșarte popa toată găletuța cu agheasmă peste cap. Chiar dacă o să vă mușcați buzele până la sânge. Dar mai ales coatele. Coatele precis o să le mușcați, cât o să mai trăiască neamurile răposatului și o să vă reproșeze adânc cât groapa mortului râsul nelalocul lui. N-o să înțeleagă, în ruptul capului, că râsul acela v-a durut. Așa cum doare o agonie.

Doi.

Să nu-mi repetați greșeala de a cumpăra ebook-ul. Cumpărați deodată cartea tiparită pentru că mari sunt șansele să nu lăsați creionul din mână. Lungi-v-ar Dumnezeu zilele! vorba unui personaj din carte.

Trei.

Mă opresc la timp ca să nu-i încerc răbdarea lui Anton Pavlovici, mortului meu iubit, căruai i-am jurat credință veșnică peste toate veșniciile literare (deși în rusă i-am jurat, nu română, mai vedem).

Patru.

Azi e ziua națională de comemorare a victimelor Holocaustului.

Cartea este despre deportările evreilor spre lagărele din Transnistria, dar nu vă speriați.  Nu e manual de istorie, ci o lucrare artistică (documentată temeinic) cu o carismă greu de egalat. Umorul negru o să-l regăsiți chiar și în gropile comune. Vă veți zgudui de râs, dar și de rușine. Veți vibra între culpabilitate și încântare. Veți ofta de oroare, dar și de plăcere. Veți ofta de zeci de ori. Poate chiar pe aceeași pagină.

Ceruse să fie incinerat și să-i fie aruncată cenușa în Marea Neagră, dar diriguitorii Comunității Evreiești s-au făcut că plouă. Ce obrăznicie ca un supraviețuitor al Holocaustului să ceară să fie incinerat ca la Auschwitz! Ia treci matale în cimitir!

(Cătălin Mihuleac)

Cinci.

Când zici Thanatos, zici Eros. Sexul disperat, sexul ca o șansă de supraviețuire, sexul ca monedă de schimb, sexul ca răsplată etc. Mai rar sexul din plăcere, sub clar de lună, revărsat peste un lagăr unde paduchii fac și ei sex pentru a supraviețui. Probabil sunt pasaje greu de scris, dar în calitate de cititor m-am delectat, recunosc.

Peseu la botul calului:

Am un calendar în care îmi notez migrenele lunare. Cartea o începusem în ajun de migrenă și lună plină. Se anunța un cocktail hormonal deosebit de periculos (cine știe înțelege). Citesc în prima seară, nu-i, a doua, nu-i, la a treia încetinesc lectura. Pe scurt: atât cât am lungit-o, m-a ocolit migrena. Dar o carte bună n-o poți amâna la nesfârșit… Și migrena a dat năvală, ca o amantă flămândă, peste mine, acurat la pagina 252. La sfârșit.