Publicat în Recomandare de carte

Amitié amoureuse

DSC_0573Copacii înfloriți mi-au adus aminte că, într-un fișier abandonat, de acum un an, mă așteaptă cuminte să revin la el, ca o floare presată între pagini cu poeme, un roman epistolar. Suav, tandru, catifelat ca petala de cireș. Mai caută azi cineva literatură care evocă candoarea și tandrețea ?

Există o perioadă (scurtă) în viața omului (în prag de 40) când o mică și slabă adiere de toporaș sau cireș îi face pielea să freamăte ușor, ca la prima atingere. Și nu contează că a cunoscut în viață parfumuri mai stridente și îmbătătoare : de zambile, liliac, roze, lilii, lalele, lavandă, crizanteme… anume adierea abia percepută, timidă, nehotărâtă, îl cutremură din nou, îl scufundă din nou în valul cela cald, naiv și inocent, de acum 20 de ani, uitat aproape, dar revenit, brusc, cu o violență tandră de-ți taie respirația.

Să scrii un roman despre primii fiori și să nu plictisești cititorul e aproape tot atât de imposibil ca distilarea petalelor de toporași. E riscant, efemer și nu există vreo tehnică. Pentru toate celelalte petale (mai ales, roză și lavandă) există, pentru toporași, nu. Nici pentru floarea de cireș.

Când devenim persoane vajnice și complicate pe la 40 de ani, brusc, ne oprește o primăvară și ne face să ne dorim din nou lucruri simple. Cu cât suntem mai complicați, cu atât vrem lucruri mai simple. Cu cât suntem mai serioși și stabili, cu atât mai mult ne dorim lucruri frivole și efemere. 

Există așa primăveri …care transformă oamenii pe care îi cunoaștem în ființe absolut necunoscute. 

O simplă floare de cireș, o simplă adulmecare efemeră, e capabilă să schimbe omul în 2-3 secunde. Puterea efemerului…

Cinicii devin romantici. Filozofii devin poeți. Egoistii devin generoși. Bolnavii devin sănătoși. Bătrânii devin copii. Viermii devin fluturi. Morții devin vii.

Există cărți care nu vor fi citite niciodată toamna. Pentru că ele sunt scrise sub ninsoare albă și parfumată de cireș. 

Romanul epistolar Amitié amoureuse l-am citit două primăveri la rând, pe o terasă cu soare, vânt și pereți văruiți în alb. Nu știu ce mă îmbăta mai tare : textul sau efluviile dulci, aduse de vânt până la nările mele lacome de tandrețe.

J’ai eu envie de baiser le bas de votre robe, quand hier soir, Hervieu posa sa question :

-Quand cesse-t-on d’aimer ?

Vous y répondîtes :

-Est-ce qu’on cesse d’aimer ? Il y a des gens qui sont morts et que je sens m’aimer encore.

Cette pensée a bourdonné autour de mon cœur toute la nuit ; je sens si bien que je serai de ceux-là, vous aimant par delà la mort.

Bonne arrivée, madame ! et laissez-moi baiser dévotement le bout de vos gants.

Publicat în Recomandare de carte

Insula

insula_1_produsIeri, intr-un interviu, am fost intrebata de unde ma inspir pentru a scrie. Pot sa dau vreo zece raspunsuri diferite, in functie de starea mea de spirit. Azi voi spune ca ceea ce ma inspira pe mine poate lasa indiferent alti oameni care scriu, picteaza, sculpteaza, fotografiaza, filmeaza etc. Si asta e bine, e firesc. Fiecare om rezoneaza diferit fata de aceleasi lucruri, peisaje, oameni, fenomene.

Milioane de oameni viziteaza Grecia, bunaoara, dar numai unitati se decid sa scrie despre ea, pentru ca e vorba de un contact special cu tara. Ca sa ajungi sa scrii primul tau roman despre Grecia, trebuie sa fii aiurit si innebunit de oamenii langa care ai trait acolo, macar o perioada. Daca nu te-au cucerit, nu mai vrei sa revii. E valabil pentru orice alta tara din lume. Oamenii isi recomanda tara.

Ce e cu cuceritul asta ? Parca e atat de greu sa sari cu paine si sare in fata strainului ? Nu. E cu totul altceva. Unele popoare impresioneaza strategic, teatral, pompos, altele nu-si cheltuie resursele pe asa ceva, si tocmai prin asta devin atragatori.

Cum ajung personal la starea cand izbucnesc : Da ! despre asta vreau sa scriu!

Poate fi o simpla plimbare pe malul marii, dupa o discutie cu sotul sub dangate de clopot. Imi povestea odata cum tatal socru a organizat un concert cu copii hadicapati. Pe vremuri era porfesor la scoala de muzica. Preda pianul, chitara, flautul. Intr-o zi ajunsese intr-o vizita la un internat de copii cu dezabilitati, o scoala ascunsa intr-un satuc, inghesuit printre colinele insulei Chios. Dupa o discutie cu copiii tatal socru intelese, spre marea lui surprindere, ca unii copii au un dar muzical exceptional. S-a dus la directia scolii si i-a propus directorului sa incerce sa pregateasca copii pentru un concert,  « copiii vor deveni mai increzuti in sine si mai putin izolati de oamenii care se considera normali ». Directorul i-a sugerat bland si sceptic sa-si domoleasca entuziasmul « ca tu care ai lucrat toata viata cu copii obisnuiti nu stii cum e sa lucrezi cu copii speciali ». Tatal socru n-a cedat, surprinzator pentru mine, caci eu il cunosc ca un barbat cuminte, timid, docil, chibzuit.

Citește în continuare „Insula”

Publicat în Recomandare de carte, Regina nopții, roman

Laudă cărților proaste

collage-2015-01-29 (1)Nu există cărți morale sau amorale, există doar cărți bine scrise sau prost scrise. (Oscar Wilde)

Din propria experiență am înțeles că nu există cărți proaste sau bune. Există cărți care mie îmi plac, dar altor nu ; și cărți care mie nu-mi plac, dar altor da.

Aș mai formula și așa : cărțile de pe noptiera mea nu sunt neapărat câștigatoare ale premiului Nobel în literatură, dar ele fac parte din universul meu de gânduri și simțuri, iar cărțile cu mențiuni literare internaționale sau studiate la facultatea de litere fac parte din bibliotecile oamenilor cu care eu poate n-am să mă întâlnesc niciodată. Pentru că vedem și simțim lumea diferit.

Orice dezbatere la tema „e bună sau e proastă cartea lui cutare ?” e o pierdere superbă de timp. Însă până a ajunge la revelația asta deșteaptă, înveți pe propriile greșeli. Adică pierzi mult timp. Uneori și prieteni.

Bunăoară, acum câțiva ani, dacă nu-mi plăcea o carte, eu repejor săream cu o reacție de „critic literar”. Până când, într-o zi, făcând găluște, într-o după amiază de duminică, a pogorât pe capul meu o revelație jenantă. Pe CD-ul ce răsuna în bucătăria mea, printre romanțele Olgăi Ciolacu și a lui Ion Suruceanu, iată că apare subit vocea pițigăiată a lui Anatol Dumitraș cu „hopa-țupa, moșneagul cu băbuța, hopa-țupa, hai cu căruța”. Mai întâi m-am încrețit a nedumerire. Ce-i cu maneaua asta, bre ? De unde ? Culmea e că nu puteam sări peste piesă, mâinile îmi erau pline de orez și unsoare. Tac și rabd. Ascult textul. Fârnâi în gând : Ce idioțenie neinspirată !

Citește în continuare „Laudă cărților proaste”

Publicat în C'est la vie, carte, Recomandare de carte, Regina nopții

Mama mea e bibliotecară

Citisem pe undeva că darul de a scrie se transmite din moși strămoși. Niciuna dintre bunicile mele nu știa măcar să-și scrie numele pe hârtie, darămite să scrie o propoziție. Eu sunt o persoană pragmatică și logică, știam că n-am de unde, n-am cu ce. Nu am îndrăznit nici măcar să-mi închipui că aș putea scrie și să fiu citită. Până acum doi ani. Chiar și depășind prima sută de pagini a cărții eu încă îmi spuneam cu neîncredere : „Lilia, ce te-a apucat ? Cine te crezi ?”

Noi multe prostii citim în viață, scrise de proști cu carte, cu diplome, cu grade științifice. Și din cauza acestor proști recomandați, ratăm multe ocazii prețioase în viață. Nu știm cine suntem noi. Ce putem.

Câți oameni au îmbătrânit, fără să știe că au avut darul de a scrie, de a povesti, de a picta, de a cânta, de a compune ?!

În seara lansării m-am așezat cu mama la masă ca să ne tragem sufletul, după emoții, lumini, interviuri…

-Lilia, da eu ți-am povestit de ce am vrut să devin bibliotecară ? mă întreabă brusc mama.

Cu furculița înfiptă în cașcaval, răspund îngândurată :

-Matincă nu…

Într-o zi friguroasă de iarnă, mama mea, copil de 5 anișori, a mers la biblioteca din sat, împreună cu o prietenă. Vremuri grele, sărăcie, frig, cărți puține. Mama visa tot drumul cum o să împrumute cartea « Rukovichka ». Au ajuns fetele pe loc, au ales câte o carte. Prietena ei a putut împrumuta o carte acasă, dar mama nu.  Citește în continuare „Mama mea e bibliotecară”