Publicat în Povestea de vineri

Serile Pandorei (III)

Venus_Riding_a_Satyr

O săptămână întreagă m-am străduit să scot din minte și de sub piele acele două ore. Știam prea bine că nu puteam conta pe un nou episod. Mi-ai dat lesne de înțeles că a fost o întâmplare și nu un abonament la sală. Ne-am întâlnit, ne-am satisfăcut poftele și ne-am despărțit ca doi adulți civilizați. Că a fost peste tot ce-și putea imagina corpul meu de satir, e puțin spus. Nu mai trăisem o asemenea experiență carnală și începusem să bănuiesc că ai fost primul și unicul meteor pe cerul sexualității mele.

Totuși, într-o noapte, insomnia mi-a pus lațul la gât și m-a dus ca pe un câine spășit sub ferestrele tale. Toate luminile din imobil erau stinse, numai ferestrele tale răspândeau lumină. Mă întrebam dacă ești singură sau cu cineva. Îmi părea straniu că te caut, fără să-ți fi știut măcar numele. Îți cunoșteam pielea cm cu cm, toate alunițele, mirosul din cele mai tainice locuri și cum ți se schimbă respirația, dar nu știam nicio literă din prenumele tău. Doar un email cu pseudonim pan.dora@gmail.com

Ce fac naibii aici? De unde pofta subită de a juca rolul lui Romeo sub ferestrele iubitei? Bine, el avea motive de insomnie, visa bietul măcar la un sărut candid, dar eu? Eu avusem totul dintr-odată. Totul la ce poate visa un bărbat cu cele mai drăcești fantezii.

Ce mai caut? Un pupic pe obrăjori?

N-am adormit decât după ce ți-am trimis întrebarea/nedumerire ce mă pârjolea de-o săptămână:

« De ce nu m-ai respins? M-am transformat cumva, în miezul zilei, din satirul strașnic într-un Adonis fermecător? »

Citește în continuare „Serile Pandorei (III)”

Publicat în Povestea de vineri

Serile Pandorei (II)

Dirck_de_quade_van_ravensteyn,_venere_a_cavallo_di_un_satiro,_1589-1608_ca._(praga)Sunt urât ca un satir. Mic de statură, acoperit cu păr din tălpi până în creștet și cu un cap mare, din cauza floacelor ce-mi cresc blestemat de repede. Singurul meu noroc e că m-am născut în Moldova. Raiul satirilor. Cu zâne și nimfe la tot pasul. Nu-ți rămâne decât să le vânezi. Și sunt nevoit s-o fac mereu, pentru că multe dintre ele preferă să se metamorfozeze în dafin, măslin sau trestie, decât să mă lase să le ating carnea. Dar tot îmi pică și mie câte ceva, dacă știu să mă folosesc de situație și de limbă. Șansa mă așteaptă acolo unde bărbații frumoși uită să le mai spună zânelor cât sunt de frumoase. Atunci, hop! apar și eu.

Te-ai așezat pe locul meu și ai ridicat capacul calculatorului. În următoarea secundă m-ai uitat. Am rămas atât de uluit de ingratitudinea ta, încât nu știam dacă mă supăr sau să profit de situație și să te privesc, căci aveam ce admira. Puteam să-ți trag niște fotografii cu bliț, tot nu erai să reacționezi. Era mai jignitor decât o fugă. Mai penibil decât un refuz. Contextul era cu totul împotriva mea și, culmea, nu-mi puteam folosi nici măcar limba. Tăcerea ta concentrată descuraja chiar și un ospătar. Ce-mi rămânea să fac?

Ți-am privit gambele goale până la genunchi. Am urcat cu privirea mai sus și mi-am imaginat căldura coapselor mele, rămasă în materia scaunului și care îți încălzea acum ție fesele. Ți-am deschis nasturii până la buric și m-am apucat să-ți frec sfârcurile. Devenii o păpușă vie, la cheremul meu. Nu te zbăteai, nu te împotriveai. Contrar așteptărilor mele, în loc să mă inhibe indiferența ta, ea începu să mă tulbure în chip neașteptat. Nu pricepeam ce mă încingea mai tare: lipsa totală a opoziției, pe care o gustam pentru prima oară sau contrastul amețitor dintre albeața feciorelnică a corpului tău și mâinile mele păroase și dezmățate. Orice ar fi fost la mijloc, mă zvârcoleam pe scaun, încercând să-mi înăbuș un falnic început  de erecție.

-Vă rog! ai exclamat cu o mână în aer, fără să privești ospătarul care se apropia de noi. Luați comanda domnului din față. Plătesc tot ce poftește. Iar pentru mine, ca de obicei, un lapte rusesc.

Deci mă simțeai. Deci nu eram decor. Ce onoare…

Ospătarul dădu docil din cap, fără a scoate un cuvânt. Părea că îți cunoaște apucăturile, fiind răsplătit regește, de fiecare dată, pentru spontaneitate și discreție. Ai continuat să scrii febril în spatele capacului. Îți simțeam pulsul și respirația în fiecare silabă tipărită. Erai în transă ca o pianistă.

În zadar am comandat cu voce tare prăjiturile pe care îmi părea că o femeie ca tine le-ar alege, tu n-ai auzit nimic. Sau te-ai făcut într-o ureche. Am rămas încă un sfert de oră cu ochii pe chipul tău. Te-am întins pe buric peste toate prăjiturile cu cremă de pe măsuța mea, ca să termin cu o vișină turtită între omoplați, iar tu continuai să scrii, imperturbabilă.

Citește în continuare „Serile Pandorei (II)”

Publicat în Povestea de vineri

Serile Pandorei

Dyrk van Ravensteyn

 

 

Nu obișnuiesc să plec din oraș în luna august. E singura lună în care Chișinăul respiră ușor, arterele devin perfect fluide, aleile se aștern somnoroase sub pașii negrăbiți și visători ai trecătorilor. E luna cu cele mai senine și tihnite seri. Luna dorurilor albastre.

Mă întorceam de la un dineu soporific organizat în cinstea vedetelor capitalei. Un sfert de oră mi-a fost suficient ca să constat consecința unei invitații acceptate din grabă și imprudență. Repulsia față de sindrofiile luxoase, cu pretenții de evenimente culturale, m-au determinat să părăsesc fără reverențe incinta.

Ce mă făcuse să onorez invitația? Speranța. Firul cela de mătase subțire, dar trainic ca și iluzia mea că într-o zi voi da ochii cu tine.

Tu însă nu erai acolo. Absența ta m-a întristat și bucurat deopotrivă. Îmi venea ca o confirmare în plus că nu erai ca celelalte femei. Că nu te-ai schimbat. Că nu vei ceda ispitei de a defila într-o rochie scumpă pe un podium ornat cu flori vii, sau să pozezi cu un cocktail în mână, proptită de brațul unui bărbat, cu abdomen ras și cu tatuaje colorate sub piele. Continuai să rămâi singura femeie din viața mea care, deși a purtat o identitate inventată, n-a fost niciodată prefăcută cu mine.

Oprit la semaforul de lângă liceul Gheorghe Asachi, am pornit postul de muzică clasică. Susurul monoton al motorului, împletit cu un fragment din Impromptus-ul lui Schubert, îmi tulbură și mai tare spiritul, amintindu-mi de filmul Prea frumoasă pentru tine.

Nu trecură nici cinci minute când mă pomenii cu motorul stins în fața unui imobil cu patru etaje și toate luminile aprinse. Doar un singur apartament, cu patru geamuri, formând un unghi drept, aduna tot întunericul serii.

Omul caută să revină măcar pentru o clipă în locurile unde a fost fericit. Din nevoia de a atinge pereți, coloane, ruine – singurii martori tangibili ai fericirii sale pământești. Câți dintre noi nu s-au ales cu nedumerirea: Oare cum putu să se nască fericirea mea între niște pereți atât de banali? De ce a ales să se cuibărească anume aici? Unde s-a mutat acum? În ce castel? În ce bordei?

Mi-am fixat ochii între etajele unu și trei. Mă năpădi un parfum cunoscut. Aroma coapselor tale, atât de iute și pătrunzătoare, ghemuită pentru eternitate în straturile craniului meu. Mă bântuie și azi, ca o fantomă rătăcitoare, ca o migrenă ce vine și pleacă, dar nu uită niciodată de mine.

De 15 ani, luminile sunt stinse, când ajung aici. De 15 ani, geamurile n-au mai reflectat goliciunea corpului tău, iar pereții n-au mai auzit suspinele tale. Oare te mai țin minte? Oare și lor le este dor de tine?

Dor. Dora. Pandora. Cadoul blestemat al vieții mele.

Citește în continuare „Serile Pandorei”

Publicat în Creatie proprie

Perinița

Când trupu-mi va începe să miroase a levănțică, când zâmbetul și ochii nu vor mai aprinde dorințe și inimi, voi merge la o nuntă moldovenească. Voi aştepta toată noaptea langă arcușurile lăutarilor, mototolind răbdător o băsmăluţă între degete. Iar când vor răsuna cele dintâi acorduri ale Periniţei, eu voi sări prima din loc. Băsmăluța îmi va sălta în aer, îndemnând mic și mare la joc. Voi chiui prelung și vesel, învârtindu-mă într-un călcai, apoi voi începe să-mi aleg partenerul de dans.

Îl voi culege pe cel mai proaspăt, pe cel mai rumen, pe cel mai vartos flăcău! Îl voi învârti mult, încleștată în brațele lui nesuferit de tinere și gâfâind peste fruntea lui fără niciun rid. Îl voi juca până îl voi scălda în sudoarea lui, până îi vor tremura buzele.

Apoi voi ridica băsmăluța în aer, ca pe un steag alb, și o voi așterne între noi, ca pe cel din urmă cearșaf. Voi aștepta să-și pună genunchiul pe el, iar când va închide ochii, așteptând sărutul izbăvitor, eu am să-i râd în nas și am să-l fac de râs în fața lumii. El va sări ca fript din genunchi și va fugi cu băsmăluța mea în mână. Din ultima mea Periniță.

„De ce?!” se va întreba cu obrajii îmbujorați.

Și eu îi voi răspunde cu privirea femeii care iese pentru totdeauna din joc.

„Pentru că tu ești tinerețea, iar eu bătranețea.”

(Bocete de nuntă, Lilia Calancea, Editura Arc, 2019).

Cartea poate fi găsită și în Librarius Café.

Grafic de lucru Librarius, or. Chișinău, str. M. Varlaam, 75,:

Luni- sâmbătă: 9:00 – 21:00

Duminica: 10:00 – 19:00

Să aveți o toamnă fericită, cu miros de cafea și cărți!

librarius440_1569421807IMG-20191009-WA0000

Publicat în Copilărie sovietică

Ispita

Mâca nu spunea niciodată că un om a murit.
Spunea așa:
„Când a închis ochii bunel-tu…”
Sau așa:
„Ai să vezi tu, fa Lili, când o să mâncați colaci calzi…”
„S-o prăpadit bietul om în două zile…”
„S-o stins ca lumânarea…”
„Când am dat de dânsul era țapăn”.
„L-am dus la groapă”.
„O venit popa să-l cânte…”

Mustoasa limbă țărănească… Respectuoasă față de omul plecat. Omul, care în sat nu a fost niciodată o simplă statistică.

Oamenii de la Nistru mai spuneau (o dată la zece ani, ce-i drept) „s-a înecat”, dar niciodată, ni-cio-da-tă n-am auzit „s-a spânzurat”. De verbul ăsta am aflat mult mai târziu, din cărți. La școală. Despre asta am ajuns să scriu la maturitate, în cartea „Bocete de nuntă”. Și nu e ficțiune, din păcate. Pentru că, în ultima vreme, spânzuratul la moldoveni a devenit un cuvânt înfricoșător de curent.

Azi dimineață iar am ajuns la un caz cu funie. Întrebam (pe cât de delicat mă duce capul) care au fost cauzele (măcar cele care au putut fi identificate de cei mai apropiați oameni). Pentru că o femeie tânără, sănătoasă și frumoasă, revenită din Grecia, nu de bucurie s-o…
-Cum ai spus? mai întreb o dată, ca baba surdă.
-Cum… cum… repeta jenată vocea. S-o aninat.

S-o aninat…

***

De la mâca am început și cu ea am să închei.

Un om începe să se gândească la nebunii doar când știe că nu mai trebuiește nimănui. Nici gol, nici îmbrăcat. Nici sărac, nici bogat. Nici faimos, nici anonim. Dar a fost vreodată? A trebuit cuiva? L-a primit vreodată cineva cum este? Desigur. Când? Măcar în copilărie.

Fericit sau nefericit, omul are nevoie de alt om, spuneau anticii.

Aproape fiecare dintre noi a avut câte o bunică, mamă, nană sau mătușă… care a făcut lucruri, din cele care niciodată nimeni n-o să le mai facă pentru noi. Și asta pe vremea când tot ce aveam noi să le oferim erau doar mucii. Soiul ăsta de sacrificii, de iubire totală, de dăruire nemăsurată, începând cu sculatul la 4 dimineața (de-i frig, de ninge, de tună sau scapără) și până la povestea de seară, când adormeam cu burduhanul plin de plăcinte plamadite și făcute de ele, pe cuptorașul cald, cu focul tot făcut de ele…

Soiul ăsta de sacrificiu, la care revenim azi numai în amintiri, se numește iubire. Restul e aiureală, fum și pierdere de timp. Nu-i sacrificiu, nu-i iubire. Și atunci suntem condamnați.

Și mă gândeam, azi dimineață, după discuție, că dacă mai avem în noi un gram de imunitate față de funie, apoi numai pentru că ne mai hrănim cu gândul că cineva ne-a iubit odată. Foarte tare. Nemăsurat. Până la extenuare și uitare de sine. Până la lacrimi amare.

Dar noi? Oare noi știm să iubim ca ei? Care din amintirile copiilor și nepoților noștri îi vor feri de ispita funiei?

Citește în continuare „Ispita”

Publicat în Copilărie sovietică

Vinul nostru cel de toate zilele

Traia odata o invatatoare si un betiv. Traiau pe malul Nistrului, in sat. Doamna invatatoare era un suflet linistit, visator, timid, exact genul de femeie care se marita cu un barbat lat in spete, muncitor, cu labe puternice si cu suflarea puturoasa de vin si peregar.

Doamna invatatoare astepta diminetile si nu suferea serile de toamna. Diminetile, se simtea om respectat si iubit de copii. Iar serile devenea o vagaboanda, nevoita sa fuga de acasa, pentru ca, din septembrie, de cand se cocea baco-ul noir in ograda, barbat-su dughea ca porcul. Fugea nu de frica lui, ci de rusine. Rusinea omului cu studii, cu educatie, sensibil la cuvinte grele. Rusinea fata de elevi. De parintii lor. De mahala. Pentru ca, ori de cate ori, barbat-su aghesmuit o vedea intrand pe portita, incepea sa strige in gura mare: Curva!!!

Cand stia ca el e acasa si aghezmuit, nici nu mai intra in ograda sa se schimbe sau sa manance. Se furisa prin gradini pana sub malul Nistrului si se ghemuia sub o salcie sau tufari, cu o carte de poeme in brate, pana se intuneca de-a binelea si pana socotea ea ca barbat-su trebuia sa fi adormit pe sub vreo laita. Abia atunci, lihnita de foame si inghetata bocna, revenea acasa, aerisea odaia de peregar si facea focul ca sa-si incalzeasca palmele si sufletul. Si ramanea, pana-n crucea noptii, controland teancuri de caiete sub sforaitul puturos al betivului.

Felicitari de ziua profesorului! Felicitari de ziua vinului, Moldova!

Publicat în C'est la vie

Nasul

De aseara nu-mi pot gasi astamparul. De 42 de ani credeam ca am cel mai frumos nas de pe fata si dosul globului, dar ieri, poftim bonsoir, am dat nas in nas cu cel mai splendid nas din lume. Cand isi citea poemele in fata publicului, inca nu-l zarisem bine de departe. Abia dupa ce m-am impiedicat de o metafora tulburatoare, mi-am spus ca merita sa ma apropii de ea si sa-i cer poemele traduse din poloneza in franceza. Pe urma, i-am dat telefonul sa-si scrie adresa email (in poloneza) si in lumina ecranului i-am zarit pistruii. Opa! Ce-i cu nasul asta superb? De unde? Cum indrazneste?

Citește în continuare „Nasul”