Pentru cine cântă cicadele ?

terrasse avec vue, vincent - CopieO dimineață de august.

Mă trezesc într-o vilă, cu storurile trase. Ferestrele camerei dau spre răsărit. În orice casă, în orice colț al lumii, mă simt ca acasă, dacă răsăritul intră în dormitor, iar apusul își retrage lumina din salon. Deschid ferestrele. Cearșafurile au devenit brusc orbitoare, iar liniștea spartă de cântecul violent al corului de cicade.

Pentru cine cântă cicadele ? m-am întrebat, pășind desculță pe marmura terasei, deja încinsă de soarele mediteranean. Pentru cine oare ? persistam în gând, clătindu-mi ochii în orizontul lichid și solzos al mării. Privirea încă somnoroasă se agăță de catarga unei corăbii cu pânze, acostată la mal în timp ce dormeam. O boare de vânt terfelea harnic flagul turcesc spânzurat de vârf, ca pe o limbă de dragon de hârtie.

Cineva culesese câteva crenguțe de iasomie și le depuse grijuliu pe măsuța la care îmi beau cafeaua de dimineață. Am luat loc pe scaun și mi-am întins picioarele pe bordura terasei. Încep să ascult miile de sunete ale solitudinii : valurile, insectele, vântul, tresărirea ierbii uscate, freamătul cenușiu al frunzelor de măslin, vibrațiile aerului încălzit etc. Ceva straniu foșni în peisajul de jos. O capră, priponită sub un smochin cu fructe coapte, prinse a-și scărpina pulpa înfierbântată.

Smochinele… ce fruct fantastic. Omul e capabil să se hrănească o vară întreagă doar cu apă și smochine. Au confirmat, nu o singură dată, unii călugări de pe muntele Athos.

Continuarea

Și cât mai sunt…

Balada

De când am vorbit marți, la telefon, cu Nina Crulicovschi, nu încetez să fredonez în minte și în glas « Am bătut în poarta grea, nu ați deschis », fragment din noua ei piesă. Și o țin duios până în momentul de față.

De fiecare dată când îi aud vocea la telefon, tresar. Greu îmi vine să cred că vorbesc cu o voce legendară, dar… de fiecare dată mă curemur la gândul că într-o zi s-ar putea să nu-mi mai răspundă. Să dispară, vă închipuiți ? Nu numai pentru mine, ci pentru întreaga țară. O voce inegalabilă. O a doua voce ca a ei n-a fost și nici nu va exista în întreaga lume. Ea există acum. În Moldova. Ea mai este vie, dar atât de puțin căutată, valorificată și apreciată.

Din păcate, aprecierea vine prea târziu. Noi avem timp doar pentru discursuri de adio, noi găsim flori numai pentru ultimul drum și ascultăm pe facebook piesele marilor artiști numai în zilele când trebuie să scriem rip. Cât sunt în viață, nu prea avem nevoie de ei. Noi ascultăm, discutăm, distribuim frenetic piese de sezon.

« Am fost mâhnită o perioadă că nu sunt integrată în proiecte, dar am înţeles că nu doar eu sunt dată la o parte – oamenii de cultură ajung să fie ignorați din incultură. E simplu, foarte simplu ! Știți cum se întâmplă: când un om când iese la pensie e ca şi cum ar pleca din viață”, ne spune Nina Crulicovschi.

« Am multe probleme, dar asta este situația noastră, a tuturor celor care locuiesc în R.Moldova. Economisesc şi eu cum pot: nu-mi cumpăr haine. Ultima dată am fost la shopping cu vreo doi ani în urmă, când mi-am cumpărat o fustă”, mai spune Nina Crulicovschi.
În perioada în care avea probleme grave de sănătate, biserica şi rugăciunile i-au dat puteri să meargă înainte.

De dragul muzicii a făcut multe sacrificii, însă ni s-a confesat că cele mai multe au fost de dragul ţării. A avut numeroase propuneri de a pleca în afară, însă le-a refuzat, iar astăzi, când o apasă singurătatea, îi pare rău şi se întreabă de ce, totuşi, n-a plecat. (Sursa Apropo Magazin)

Noua piesă a Ninei Crulicovschi « Balada umbrelor » a fost lansată luna trecută.

Hoțul

i

(exercițiu literar) 

 -E ultima ta șansă, Roy.

Oare ăsta e prețul pe care trebuia să-l plătească pentru a studia ? Ce ghinion pentru un tânăr refugiat.

 -Chinezul e dispus nu doar să-ți facă actele, ci și să-ți acopere toate cheltuielile. Nu vei avea altă grijă decât să stai zi și noapte în cele mai dotate laboratoare din Bruxelles, urmărind bacterii, viruși și…alte drăcovenii la microsop, ricană vocea în receptor. Adu-i vaza, Roy, și cu asta ți-ai asigurat viitorul. Doar un gest și un pic de curaj.

 *** 

Ușa apartamentului se deschise fără forțare. Se opri locului o clipă, apoi își ciuli urechile. Era o capcană ? Liniște. Vaza din porțelan turcoaz se înalta în fața lui, sprijinită de o mobilă neagră, ce-i  desena perfect conturul în semiobscurul antreului. Ghinion sau noroc ? Nu-i rămânea decât să întindă mâna și s-o ia. Toată operația nu-i luase decât câteva minute. Rămase însă cu mâna în aer. Îi păru că aude un suspin. Își ciuli din nou urechile. Suspinul venea de după o ușă întredeschisă. Făcu câțiva pași moi pe covorul ce se termina chiar lângă ușă. Zări prin crăpătura ei o jumătate de față, cu ochi semi-închiși. Curiozitatea fu mai puternică decât frica, făcându-l să împingă cu un deget ușa. În față i se deschise un tablou care, mai întâi îl surprinse, apoi îl tulbură. O tânără zăcea în pat, semiconștientă, mișcându-și uneori capul, ca pe un pendul greu, de la stânga la dreapta și invers.

În cameră mirosea a lăcrămioară răsuflată, iar pe noptieră zăceau împrăștiate câteva pastile, ca niște perle rupte dintr-o salbă. Tânărul se repezi spre pat și măsură pulsul de la încheietura mâinii. Se ridică apoi brusc în picioare, trecu o privire circulară prin cameră, reperă baia și reveni cu un lighean. Mută corpul pe partea stângă și îi provocă o vomă abundentă. Fata își recuperă temporar conștiența doar în momentele în care Roy îi trecea un ștergar umed și rece pe frunte, obraji, buze.

 -Cine sunteți ? murmura slăbită.

 „Aproape un hoț, domnișoară”

Continuarea

Un bărbat sărac

Purchase this image at http://www.stocksy.com/94483

(exercițiu literar)

-Eu am o problemă, spuse Jacques.

Știam bine că nu avea niciuna. La banii lui, a avea o problemă însemna ceva mai puțin decât « mi-a căzut o muscă în bere » pe care chelnerul o înlătura înainte chiar de a fi sfârșit replica.

Jacques știa că nu voi întreba nimic înainte de a-mi termina ritualul de lângă bar : două pahare, gheață, tărie. Și mai știa că nu suport discuțiile care se lungesc mai mult decât apuca să se topească gheața în paharul cu whisky. Era pentru prima oară când n-a mai așteptat să-l descos :

-Problema mea e că, fiind un om bogat, îmi doresc să fiu iubit ca unul sărac.

– … unul sărac, repetai în ecou.

-Da, să fiu iubit pentru ceea ce sunt… Fără bani.

Dacă nu-i arătam un dram de curiozitate, era să-l jignesc, așa că am făcut un efort prietenesc:

-Oare cum ai fi tu fără bani?

-Ca oricare bărbat sărac. Îmbrăcat prost, încălțat prost, tuns prost, mirosind prost, alimentat prost, distrat prost…

-Și tu vrei să fii iubit pentru asta ?

-Am fost. Era cât pe ce să fac o femeie să mă iubească.

Rămasem cu paharul lipit de obraz. Oare ascultasem atent ? Scăpam ceva ? Unde vrea să ajungă cu acrobațiile sale incoerente ?

Îmi citi gândurile. Surâse trist.

-Nu ne-am văzut de-o lună. O lună în care am fost un bărbat sărac.

De data asta, n-a mai fost necesar să imit un interes anemic. Parcă băgase un chibrit aprins în depozitul meu de curiozitate. « Jacques sărac ? », ok, vreau s-o aud și pe asta :

-Povestește.

Continuarea

Amitié amoureuse

DSC_0573Copacii înfloriți mi-au adus aminte că, într-un fișier abandonat, de acum un an, mă așteaptă cuminte să revin la el, ca o floare presată între pagini cu poeme, un roman epistolar. Suav, tandru, catifelat ca petala de cireș. Mai caută azi cineva literatură care evocă candoarea și tandrețea ?

Există o perioadă (scurtă) în viața omului (în prag de 40) când o mică și slabă adiere de toporaș sau cireș îi face pielea să freamăte ușor, ca la prima atingere. Și nu contează că a cunoscut în viață parfumuri mai stridente și îmbătătoare : de zambile, liliac, roze, lilii, lalele, lavandă, crizanteme… anume adierea abia percepută, timidă, nehotărâtă, îl cutremură din nou, îl scufundă din nou în valul cela cald, naiv și inocent, de acum 20 de ani, uitat aproape, dar revenit, brusc, cu o violență tandră de-ți taie respirația.

Să scrii un roman despre primii fiori și să nu plictisești cititorul e aproape tot atât de imposibil ca distilarea petalelor de toporași. E riscant, efemer și nu există vreo tehnică. Pentru toate celelalte petale (mai ales, roză și lavandă) există, pentru toporași, nu. Nici pentru floarea de cireș.

Când devenim persoane vajnice și complicate pe la 40 de ani, brusc, ne oprește o primăvară și ne face să ne dorim din nou lucruri simple. Cu cât suntem mai complicați, cu atât vrem lucruri mai simple. Cu cât suntem mai serioși și stabili, cu atât mai mult ne dorim lucruri frivole și efemere. 

Există așa primăveri …care transformă oamenii pe care îi cunoaștem în ființe absolut necunoscute. 

O simplă floare de cireș, o simplă adulmecare efemeră, e capabilă să schimbe omul în 2-3 secunde. Puterea efemerului…

Cinicii devin romantici. Filozofii devin poeți. Egoistii devin generoși. Bolnavii devin sănătoși. Bătrânii devin copii. Viermii devin fluturi. Morții devin vii.

Există cărți care nu vor fi citite niciodată toamna. Pentru că ele sunt scrise sub ninsoare albă și parfumată de cireș. 

Romanul epistolar Amitié amoureuse l-am citit două primăveri la rând, pe o terasă cu soare, vânt și pereți văruiți în alb. Nu știu ce mă îmbăta mai tare : textul sau efluviile dulci, aduse de vânt până la nările mele lacome de tandrețe.

J’ai eu envie de baiser le bas de votre robe, quand hier soir, Hervieu posa sa question :

-Quand cesse-t-on d’aimer ?

Vous y répondîtes :

-Est-ce qu’on cesse d’aimer ? Il y a des gens qui sont morts et que je sens m’aimer encore.

Cette pensée a bourdonné autour de mon cœur toute la nuit ; je sens si bien que je serai de ceux-là, vous aimant par delà la mort.

Bonne arrivée, madame ! et laissez-moi baiser dévotement le bout de vos gants.