Publicat în schite

Poetul

Bon-écrivain-300x200Agapii Profirovici avea doar o singura fobie. Si ea, ca o fata mare, venea sa-l tulbure, in momentele cele mai neinchpuite.

De nimic nu avea teama Agapii Profirovici mai mult ca de gandul sa nu se aleaga cumva cu un ginere poet. Niste „lodari” pletosi, cu  mainile in buzunare, perora el cu ardoare, dupa o cana de vin, descarcata din butoiul lui. Pletosi, pentru ca n-au bani de frizerie o data in luna si „lodari”, pentru ca mai intai nu se barbieresc in fiecare dimineata, apoi… lasa ca stim noi, ii dai un surub si nu stie ce sa faca cu el…

Ilenuta lui, fata rumena la obraz si la minte, merita mai mult decat unul care nu stie ce sa faca cu un surub.  

Si veni ziua in care badea Agapii uita de surub si chiar se inviora. Pentru ca Ilenuta  ii aduse acasa un Iacub, tuns scurt, barbierit si cu diploma de inginer.

Nunta o jucara in aceeasi toamna, cu acelasi vin din butoiasul langa care isi framanta frica cateva ierni. Ei dar… sa lasam jalea. Totul e in trecut. Caci, ia uite ce bine s-au aranjat toate… Inginer! Pacat ca vor trai in oras, dar daca asa vor copiii… Bine ca Ilenuta are deja de lucru in capitala. Iacub, pana una alta, cauta ceva mai bun, dar lasa ca si-a gasi el ceva, dupa capul lui de inginer…

Noroc de Agapii Profirovici ca traia departe de capul lui Iacub. Caci daca-l zarea peste cateva lunisoare, era sa se otareasca la suflet, ca vinul la caldura.

Mai intai, Iacub isi lasa plete si barba, pentru ca iarna se dovedi cam apriga, apoi, parca din gluma, parca din blestem, se trezea in fiecare dimineata cu rime si nerime in cap. Azi asa, maine asa, poimane nu mai rabda si incepe sa toarne cuvintele intr-un carnetel…

-Numai sa nu te vada tata, ofta Ileana.

Citește în continuare „Poetul”

Publicat în Creatie proprie

Scrisoarea

marea-Luati loc si scrieti, ordona cu voce seaca batrana din camera 6.

Era sigura ca ma voi supune. Asta am si facut. Lucrez de multi ani la azilul de batrani. Stiu bine ca tonul poruncitor nu inseamna decat o deznadejde bine disimulata.

Batrana incepu sa-mi dicteze:

„Bunul meu prieten… va scriu de pe Coasta de Azur, acolo unde ne-am intalnit prima oara, sub cerul pastelat, senin …”

Ridic ochii spre batrana, apoi spre geamul stropit de ploaie, dupa care putea deslusi siluetele triste ale blocurilor. Eram tot atat de aproape de Coasta, ca ursii albi de portocalele din Sicilia.

-Ma scuzati, intervin prudent, dar…

Batrana continua impasibila.

„… si straveziu, ca apa marii. Mai tineti minte albastrul demential care ne ametise mai puternic decat aroma narcisilor pe care ii purtam in plete?… „

Cu cat inaintam in text, cu atat vocea batranei se imblanzea, pe alocuri tremura, se stingea, apoi reinvia.

Am notat numele si adresa pe plic, am impaturit scrisoarea si eram gata sa ies pe usa, cand batrana isi relua totul poruncitor:

-Scrisoarea va ramane aici.

Am lipsit doua saptamaini. Imi luasem o vacanta. La intoarcere, colegii mi-au zis ca batrana din camera 6 a fost mutata la etajul 2. Asta insemna ca avea nevoie de o ingrijire medicala intensa.

Nu am coborat s-o vizitez. Nu ne lega decat o scrisoare falsa. Era o pacienta ca celelalte. Doar ca cele de la etajul meu aveau prioritate.

Citește în continuare „Scrisoarea”

Publicat în Creatie proprie

Moment fragil

floare-Si? Gata?

-Gata.

-Numai pentru ca aseara n-a dat nicio veste? o mai ispiti o data Simona, stingandu-si brusc tigara, cu gest nervos.

-Da.

-Ma scuzi, dar imi pare copilaros gestul tau. Ma tem sa nu-ti regreti moftul. Nu-mi spuneai, cu incantare, ca e unicul barbat cu care te intelegi fara cuvinte? Ca e o poveste aparte intre voi? Ca n-a mai existat o compatibilitate atat de fantastica cu cineva? Ca te simte ca nimeni altul, indiferent de distanta, timp… Ce s-a intamplat aseara?

-Pur si simplu nu s-a mai gandit la mine.

-Poate… avea ceva de rezolvat. Poate… i s-a intamplat ceva. Poate…

-Nimic grav. M-a cautat azi dimineata. E viu, sanatos, totul e in regula.

-Si atunci?

-Atunci, am inteles ca… tot ce a fost pana aseara s-a terminat. S-a rupt firul esential. Firul magic prin care trecea curentul care ne conecta unul la altul. Firul cela prin care curge o viata la doi. Citește în continuare „Moment fragil”

Publicat în C'est la vie

Despre un biscuit cu zahar

Uneori, traim o viata langa oameni, dar nu si in sufletul lor. Alteori, sufletul nostru poate fi ocupat de oameni care n-au trait niciodata langa noi.

In mine continua sa traiasca oameni, cu care am impartit doar cateva ore de vara. Demult. Azi, nimeni nu cunoaste macar mormantul lor, nici macar eu. Atat de anonimi si neinsemnati au fost pentru apropiatii lor.

Ma socheaza si ma fascineaza in acelasi timp regulile jocului care se numeste viata. Poti avea familie, copii, frati, surori, cumetri, fini, nanasi, prieteni… dar vine timpul cand nimeni din ei n-o sa te mai caute, dupa ce cobori in mormant. Sau or sa vina, dar din datorie crestineasca si sa astupe gura satului. Apoi, din ce in ce mai rar, apoi… deloc.

Dar vor exista si oameni… straini, care, paradoxal, te vor pomeni mai des. Isi vor aduce aminte ce flori iti placeau, ce mirosuri te faceau sa-ti pierzi capul, ce visuri ascunse purtai, ce carti citeai, ce filme te rascoleau…

Eu scriu uneori despre oameni la crucea carora nu se mai aduna demult, nici copiii, nici nepotii. Scriu despre oameni pe care nu a avut nici macar cine sa-i petreaca pe ultimul drum. Doar eu una imi mai aduc aminte ce povesti preferau, ce ocupatii aveau cand nu-i vedea nimeni, ce biscuiti rontaiau si ce cantecel fredonau in timp ce culegeau flori sau adunau fan.

Citește în continuare „Despre un biscuit cu zahar”

Publicat în Recomandare de carte

Cât trăiește o cicadă?

la_cigale_et_la_fourmi

Nothing in the voice of the cicada intimates how soon it will die.

(Bashô)

– Într-o iarnă, furnicile își uscau grânele înmuiate de ploile reci de toamnă. Trecu pe alături o cicada flămândă și le ceru câteva grâne. Furnicile au întrebat-o: „De ce nu-ți faci și tu provizii ca noi, în timpul verii?” „N-am avut timp, răspunse sincer cicada, toată vara am cântat melodios.” Furnicile i-au râs în nas: „Daca ai cântat vara, nu-ți rămâne decât să dansezi iarna”.  

– Această fabulă arată că în orice lucru, nu trebuie să fim neglijenți, dacă dorim să evităm durerea și pericolul.

– Ai un talent remarcabil de povestitor, îl lăudă Sappho. Dar nu-mi place morala. Știi de ce? Pentru că și eu sunt o cicadă.

– Adevărat, dar, judecând după casa ta, nu ești o cicadă care ar trebui să-și facă griji pentru iarnă.

– Spune-mi, Esop, cunoști bine viața cicadelor?

– Ca toată lumea.

– Nu toată lumea știe cum se nasc și mor cicadele.

– Dacă știi tu mai bine, povestește.

– Mai întâi are loc fecundarea și depunerea ouălor. Din ouă se nasc larvele care se împrăștie și se ascund cât mai profund posibil în pământ. Uneori, ajung până la doisprezece metri adâncime, rămânând doisprezece ani sub pământ.

– Doisprezece ani?! exclamă Esop. Adică trei olimpiade! Și, apoi?

Citește în continuare „Cât trăiește o cicadă?”

Publicat în Amintiri din Grecia

Do

do

Tata socru e muzician si dirijor. Toata lumea de pe insula il cunoaste din fata, din verif, dar, mai ales, din spate. In consecinta, mama soacra, are grija ca el sa arate impecabil, din varful baghetei pana in varful papucului, care bate vartos ritmul pe scena.

Cei trei copii ai lor, evident, au fost dirijati spre muzica, din varful baghetei lui de dirijor.

„Intr-o zi, imi povesteste sotul, sa fi avut pe atunci vreo 7 ani, ma pomenesc cu parintii in ospetie. Gazda tocmai cumparase un pian nou-nout, cu clape orbitoare, ziceai margaritare la soare. Si ce s-au gandit ei? Ia hai sa-l udam. In mentalitatea insulara asta insemna sa-l porneasca cineva, adica sa joace la el. Prima oara. Tata socru, unde tuseste vajnic de trei ori si propune:

-Hai sa-l punem pe mezinul meu sa cante o bucata de Chopin.”  

Toata audienta, cu sufletul incalzit deja de cateva paharele de ouzo, s-a inviorat indata la cuvintele lui si s-a ingramadit in jurul pianului.

Da unde-i mezinul?

Citește în continuare „Do”

Publicat în Recomandare de carte

Un roman de dragoste pentru o femeie cerebrala

salvador dali, comptes erotiques

Retorica (arta de a vorbi convingator in public) a fost una din disciplinele mele indragite la universitate. Am avut noroc si de o profesoara care-si iubea obiectul, asta insemnand ca la orele ei veneau mai multi studenti decat la alte disciplini optionale.

Eu aveam deja o oarecare experienta in a tine in priza un public (totusi 5 ani de pedagogie, cu stagieri saptamanale in fata a 35 elevi, nu ti-e floare la ureche. Cunosteam bine metodele de a ma face interesanta, alfel riscam sa pierd clasa si sa am probleme cu disciplina), dar ca orice om dornic de a evolua, tinteam un public mai adult, mai dificil si mai greu de convins.

Pastrez si acum acasa, la Bruxelles, cateva discursuri prezentate in fata auditoriului, dintre care unul, cu care am castigat un concurs de oratorie.

Ce inseamna un discurs bun? Strategie, in primul rand. Niste cunostinte psihologice, de logica si filozofie. Si antrenament.

Doamna profesoara nu admitea niciun fel de improvizari. Asta inseamna ca nu esti pregatit. Ca te expui unui risc. Risti sa pierzi publicul. Deci, inadmisibil.

„Improvizatiile sunt bune pentru barfele de la poarta… cu Marioara, Ilenuta si Lilica. Nu in oratorie.”

Citește în continuare „Un roman de dragoste pentru o femeie cerebrala”