Publicat în Copilărie sovietică

Gardul

Am prins vremea când nunțile din satul tatei s-au mutat la cafenea. Bucuria copiilor! Acum, zbenguindu-te, puteai să-ți spargi fruntea ca cei mari, de o coloană de ghips, nu ca cei mici, de un par de cort, înfășat în prosop brodat. Aveai loc destul unde să te calicești: scări de beton până în subsol, scările de afară pe care urcau nuntașii până la etajul doi, scena muzicanților și coloanele, evident, cu baloane.
 
Mama nu-și făcea griji pentru mine. Eu nu umblam cu hurta. Când se întâmpla să mă zărească cu cineva, se apuca de inimă. Știa că, maximum peste o oră, un urlet de copil va alerga spre ea cu mâinile întinse: Tio Marinaaaaaa, da Lilia matale…!!!
 
Băiețel/fetiță? Ce contează, dacă nu înțelege când îi spui: nu vreau să mă joc cu tine. Nici a doua oară nu înțelege: Fugi, mai/fa, în treburile tale, lasă-mă în pace! A treia oara îl/o îmbrânceam voinic într-un stâlp cu baloane. Stâlpi, după cum am spus, în cafenea erau destui.
 
Nu eram agresivă, doar un copil sincer și autosuficient. Zghihuitului îi prefeream contemplarea și cercetarea. Numai de codiță nu aveam nevoie pentru asta. Mama știa cum stau cărțile. Dar ce putea să facă? Să-mi scrie pe frunte: nu va legați cu copilul meu, că o să pățiți? Și-a dat iute seama de crucea ei. Toată viața a consolat oameni care aveau mari așteptări de la mine.
 
Cu adulții era mai ușor. Pur și simplu nu mă luau în seamă. Cine și ce ar avea cu un copil ronțăind cuminte o bomboană lângă un stâlp, sub masă, în subsol, lângă țambal? Când nimeream peste o încăierare de cuscre între oalele de găluște… oooooh, numai să reușești să te ascunzi sub masă și să asculți, asculți… toate minciunelele, înjurăturile, bârfâșoarele… mai dulci ca hrusticile presărate cu zahar tos.
Iată unde era locușorul meu. Stihia mea.
 
Când îi trebuiam mamei, era de ajuns să-mi urmărească parcursul după bomboanele lipsă din vaze. Unde lipseau griliajele, pe acolo trecuse Lilia (de la zece ani, după vișina în spirt).
Uneori singură apăream sub fusta ei. Intram sub mesele luuuungi, ca în labirint. Se întâmpla să-i încurc sandalele cu ale altei mame (încălțăminte sovietică identică la milioane de femei). Ridicam fața de masă de lângă genunchi și strigam gâfâind:
– Mama, o stopcă de Buratino!
– AAAAAAAAAi, striga femeia. A cui copkilul ista?
Și mama știa din nou în care capăt al nunții se afla Lilia ei.
După miezul nopții îmi anunțam părinții că merg la culcare. Aveam două opțiuni. Lângă cafenea își înălțaseră casele un unchi și o mătușă. La poartă un dejurnyi: vreun copil din mahala sau verișor de-a paisprezecelea:
– De-a cui ești?
– Eu-s Lilia lui Pantiușa.
– Care Pantiușa, că la noi jumate de sat…
– Lilia lui Pantiușa a lui Valentina lui Stepan din deal…
– Hai treci! Numai ie seama să nu calci pe cineva. Și nu cumva să aprinzi lumina! Că numai a adormit copkilul cela… o urlat după mă-sa pân-amu…

Citește în continuare „Gardul”

Publicat în Copilărie sovietică

Lapte

Eu cu Olejka trăiam în același cămin, aveam aceeași vârstă și o mamă care alăptează. Mai aveam o zăbavă comună: să urmărim procesul de alăptare. Ba la una. Ba la alta.
Mama mea era tinerică și sfioasă. Sfânta Marie de pe icoană, nu mai puțin. Toți știu că alăptează, dar cine a văzut-o? O pândeam, împreună cu Olejka, ca să nimerim exact… Ne ajuta, ce-i drept, și sora-mea cu oaaa-oaaaaul ei strident și ultimativ. Așa că noi, după semnalul ei, repejor ne strecuram în casa și ne așezam drept în fața mamei.
-Da ce… astăiana… murmura jenată mama, poate vă duceți la joacă?
-Nu, o amenințam eu. Noi vrem să vedem cum sor-mea mănâncă.
Spectacolul era demn de un film cu regizor care a studiat atent biografia lui Dostoievski. Când eroul se zbate în agonie și când, pentru ultima oară, îi revin în mintea răcită cu fiecare minut, cele mai sfinte clipe din copilărie: o dimineață de mai, o fereastră deschisă, o perdea în adiere, o cameră ce miroase a lapte matern…
Pe scurt, v-am descris agonia mea.
Camera în care mama o alăpta pe sor-mea (cel mai durduliu copil de pe scară, de mai mare dragul, ptiu de trei ori, plesnind de sănătate) era inundată de un soare sănătos și un aer proaspăt cu adieri de lapte. Pentru că mama era curățică, răbdătoare, cu lapte gras și abundent, ne pomeneam cu rând la ușă. Veneau prunci flămânzi de prin toată mahalaua și atunci auzeam:
-Hai te rog, Marie…
Mama nu refuza niciun prunc, fapt cu care mă irita cumplit. Eu apăram, la urma urmei, interesele sor-mii. Laptele era al nostru! De ce trebuia să-l dăm, în stânga și în dreapta? Ce e cu generozitatea asta nelalocul ei? Eu atunci nu știam că laptele matern, ca și dragostea, se înmulțește când îl împarți. Așa că mama puțin știa din gândurile rele, cuibărite în căpșorul meu cârlionțat și neliniștit. Până azi mă întreb: oare pe unde-s surorile și frații de lapte ai surorii mele. Adică, și ai mei.

Citește în continuare „Lapte”

Publicat în Copilărie sovietică

Lupoaică

În familia mea de femei-mielușele (numai bune de țesut covoare și crescut copii) trebuia să apară și o lupoaică. Adică una care să le arate cât de proaste sunt că se sacrifică, de dimineață până seara, pe când viața e una și trebuie trăită. Lupoaica se numea Kiokika (accent pe silaba din mijloc), era sora bunicii și a trăit cum a poftit: măritat, divorțat, lăsat copiii, iar măritat, chiuit, schimbat case, rochii de mătase…
Dar, vai, ce surpriză peste ani! Știați că și lupoaicele îmbătrânesc?
Li se umflă picioarele (bărbații caută de acum gambe de lupoaice mai tinerele), le slăbesc ochii lucizi (se umplu de puroi), cine să le însoțească la obornă sau să le schimbe pampersul? Kiokika și-a găsit mielușica perfectă, fiică-sa, părăsită în tinerețe după primul divorț (bunică mea, Panaghița, altă mielușică, a cules-o din drum plângând, și a crescut-o , văduvă fiind, lângă alți opt copii ai săi).
Când o lupoaică din familie slăbește și apune, apare una mai tânără. Așa e legea, așa e natura.
Asa că, atunci când Kiokika a cerut să mă vadă (în camera ei, cu ușa închisă) mare nevoie a stârnit în familie. Kiokika avea caracter greu, autoritar și spurcat (vorba unei mielușele mai îndrăznețe), devenit și mai insuportabil de când îl sprijinea în cârjă. Te nimicea cu o privire, nici nu se mai ostenea să-și deschidă gura. Așadar, nu puteai ghici ce va ieși dintr-o întâlnire cu un copil care nu știa să-și țină limba, nici dacă îl amenințai cu înfometarea.
Cât despre copil (alias, eu), care deja încâlcise multe ițe în calea vieții sale, forfota mă lăsa aaabsolut rece, în afară de ciupercile marinate a lui nana Valea, adică taman în casa în care mă aștepta Kiokika. Vă spun sincer, m-am dus să hălesc o farfurie de ciuperci, culese de nanu Vasea și marinate de nana Valea.
Nana mă hrăni și mă corcoli, așa cum numai o mielușică cu pestelcă înflorată poate face. Hai Lilicika, papă, hai Lilicika, nu te rușina. Și numai să-i spun bodaproste pentru masă/rămâi gazdă sănătoasă și să mă car la casa cui mă avea, nana Valea, mai să plângă în prag:
– Ce-i? zic.
– D-ap la Kiokika nu intri?

Citește în continuare „Lupoaică”

Publicat în C'est la vie, Despre mine

Răzbunare

Să fii unicul flăcău printre 27 de studente, în grupa cu nr. 13, de dimineața până la amiază, nu ți-e foaie verde, dar ceapă arsă.
 
Cei care își închipuie fantasma dată, pe cinci minute, înainte de culcare, habar n-au pe ce lume trăiesc. Am avut și noi la colegiu un martir, iar numele lui era Tudor. Genul de bărbat care a cunoscut hărțuirea înaintea oricărei femei. Din păcate, nu era Alioșa din Frații Karamazov, ci unul de rând. Una-două roșea și lăsa ochii în parchetul Colegiului Pedagogic A. Mateevici din Chișinău. Și pentru că nu eram doar 27 zeițe pe coridoare…
 
Cum era de așteptat, chiar din primele zile fusese luat sub aripa celei mai ispititoare studente din grupă. Eram noi toate una mai frumoasă ca alta (ați văzut fete urâte la 17 ani? în Moldova?), dar martirii nu sunt pe gustul tuturor. Din partea celorlalte fete se alegea mai degrabă cu o sfârla sau o vorbă ca o sfârlă. Știți, strigăturile în horă, care te fac de râs în fața lumii, dacă nu te duce mintea să răspunzi prompt și iute la ele. Săgeți pe care numai tinerețea le poate slobozi, pentru a întărâta și mai dihai sângele. Dar Tudor roșea… de asta îl luase Daniela, sub aripa, păzindu-l de săgețile otrăvite ale fecioarelor.
 
Drept că nici ea nu-l lăsa chiar să se relaxeze de tot și, într-o zi, la lecția de educație fizică, când ne adunam toate în sala sportivă, cu trupurile noastre tinere și zvelte, gata de tot soiul de eforturi fizice, îl luase de o parte și îi șopti ceva lângă obraz. Noi în timpul ăsta ne încălzeam mușchii, fiecare în spațiul ei. Care se gândea la flăcăi, care la flori, care la rochie de mireasă… Eu mă gândeam la Otto Eduard Leopold von Bismarck. Aveam amândoi aceeași înălțime – 162 cm. Căutam cu privirea prin preajmă vreo colegă cu 2 cm mai măricică, ca să-mi închipui cum arăta Iosif Vissarionovici Djugașvili pe viu. Și chiar atunci aud: Calancea!
 
Lângă intrare mă priveau: Daniela, Tudor și încă câteva fete. Ce-i? strig de departe. Ia vino încoa! îmi strigă Daniela (nu o taguiesc, că mai încolo începe o spovedanie cu detalii picante).
– Ia mai spune o dată, Tudor, ce-ai zis?
Stă foc rosu în fața mea. Tace. Celelate mor de râs.
Pe scurt: Daniela l-a pus să ne privească atent, cât ne încălzim și să spună care corp ar alege dintre toate?
– Îți închipui, Calancea, pe tine te-a ales.
Dau din umeri. Și? Ce vreți de la mine? Celelalte mă susțin. Da chiar că. Calancea are doi, ce-i mai trebuiește și Tudor?
 

Citește în continuare „Răzbunare”

Publicat în Interviuri

Curând, vor dispărea și ultimii martori

2

De ziua comemorării victimelor Holocaustului, discutăm cu unul dintre puținii scriitori români contemporani care au scris despre paginile negre ale sec. XX., Cătălin MIHULEAC, autorul romanelor „America de peste pogrom” (Cartea Românească, 2014), „Deborah” (Humanitas, 2019) și al cărții de proză scurtă „Ultima țigară a lui Fondane”, Istorii de Holocaust (Cartea Românească, 2016)

Ce v-a făcut să abordați tema Holocaustului în cărțile dvs.?

C.M. Întrucât am căpătat cu timpul o maturitate în scris și o cristalizare a stilului, prin 2012 am socotit că a venit momentul pentru o temă grea, cu impact atât național, cât și internațional. Au rezultat, așadar, trei cărți iubite pătimaș de unii, urâte pătimaș de alții: America de peste pogrom, Ultima țigară a lui Fondane și Deborah.

Cât de importantă este documentarea pentru o ficțiune istorică? Cum alegeți haina artistică?

C.M. Trebuie să cunoști bine epoca despre care vei scrie, începând cu contextul ei istoric, altfel nu poți înțelege mentalitatea personajelor. Pentru asta, e nevoie de o muncă de salahor intelectual.
M-am împrietenit la cataramă cu toate bacteriile de prin arhive. Ca haina artistică să se așeze bine, ai nevoie de trupuri bine clădite.
Abia apoi vine inspirația, cu șepteluri de diavoli și zei, care se combină în cele mai smintite feluri.

Victimele Holocaustului vorbesc puțin sau deloc despre degradarea și umilința la care au fost supuse. Curând, vor dispărea și ultimii martori. Ați avut ocazia să interacționați cu vreunul?

C.M. Am cunoscut supraviețuitori ai Holocaustului. Cu Ioan Gottlieb – fost profesor de fizică la Universitatea din Iași, supraviețuitor al lagărului de la Mauthausen – am fost chiar bun prieten.
Cu alții, relația a fost mai complicată. De pildă, cea care mi-a inspirat-o pe eroina din Deborah, a refuzat să mai discute cu mine, după apariția romanului.

Cu ce ați supărat-o?

C.M. A considerat că am trădat-o, fiindcă nu am scris cum a dorit ea. Dar, dacă i-aș fi făcut pe plac, n-aș fi adunat nici o sută de cititori.
Apoi, a considerat că eroina inspirată de ea a fost prezentat prea libertin… Nu a înțeles că Deborah nu e copia ei, ci are doar câteva trăsături ale sale.
Vedeți, eu doar împrumut una și alta de la unele ființe reale, pentru a-mi plămădi propriul personaj. O ființă reală îmi slujește drept bază de plecare, dar ceea ce rezultă în final e un amestec de realitate și închipuire.

Mie mi s-a părut că Deborah nu e libertină din fire, ci e libertină pentru a
supraviețui, fiindcă nu are de ales.

C.M. Așa e. Și rămâne o ființă fragilă, delicată, charismatică.

Holocaustul fiind un subiect greu și complex, n-am întâlnit decât la Edgar Hilsenrath umorul negru ca ingredient al narațiunii. Nu v-a fost teamă că cititorul va interpreta greșit tonul, într-un context atât de sensibil și tragic?

C.M. Mi-a fost, dar frica scriitorului face parte și ea din concept. Dacă vrei un trai comod, vâră-te în politică.
Și-apoi, am considerat că doar în acest stil – alert și comic uneori, tragic alteori – se cuvine să-ți alunece azi condeiul pe hârtie, dacă vrei să câștigi un public cât mai larg, de toate categoriile de vârstă.

Țineți mult la ideea că un război nu are eroi. Îndrăznesc să adaug, în contextul cărților dumneavoastră, că un război nu poate fi pudic. Ați fost cutremurător de explicit pe unele pagini. Ați descris adevăruri istorice, pentru care scriitorii riscau cândva să facă pușcărie sau să fie trimiși în lagăr.

C.M. Unii scriitori – ca Isaac Babel sau Daniel Harms – au plătit cu viața pentru scrierile lor, nu-i așa? Ce bine că Stalin nu mai e viu!

Totuși, nu vă este teamă de vremurile schimbătoare? Libertățile de azi nu sunt garantate pentru totdeauna.

C.M. Nici carcasa noastră nu ne ține o veșnicie. Îmi aduc aminte de o replică a mamei lui Jorge Luis Borges, când a fost amenințată la telefon cu moartea: ”Vă rog mult să vă grăbiți, fiindcă am deja 90 de ani!”

Apropo, să fie acesta unul din motivele pentru care scriitorii evită să abordeze subiectul? De ce și-ar risca liniștea, confortul, viața? Merită curajul?

C.M. Întotdeauna am visat să duc viața mea pe o orbită superioară, iar literatura mi-a oferit această șansă. Restul nu contează. Toate au un preț.
Vorba lordului Keynes, marele economist: ”Pe termen lung, toți vom fi morți”. Adevărat, numai că unii vor fi mai puțin morți ca alții.

Cercetând tema Holocaustului, am observat asumarea trecutului de către urmașii poporului german. În muzeul lagărului de exterminare din Treblinka, am găsit o broșură realizată de studenți germani. Cu documente, mărturii și imagini din arhive, ei le explicau vizitatorilor ce s-a întâmplat la Treblinka în anii 1942-1943. E posibil să ajungem și noi să ne asumăm astfel pogromul de la Iași, masacrele de la Visterniceni și Ghidighici, deportarea evreilor din ghetoul din Chișinău către Est, în lagărele din Transnistria etc.?

C.M. Asumarea în România e doar așa, de fațadă, ca să fie bifate la nivel oficial comemorările acestor tragedii. Dă bine pe ecranele televizoarelor, impactul internațional e asigurat.

A propos, ați remarcat că toate personalitățile politice își citesc discursurile (pline de platitudini) de pe fițuică? Dacă le-ai confiscat fițuica, rămân niște personaje de film mut.

În cărțile dumneavoastră apar personaje feminine memorabile de toate vârstele: Golda, Suzy, Deborah. Se simte sensibilitatea și afecțiunea scriitorului față de fiecare. De ce ați zăbovit la condiția femeii din timpul războiului?

C.M. Ca fiecare estet, le omagiez și eu cum pot pe femei. Și fiindcă nu-s stilist vestimentar să le îmbrac în ținute șic, nu-mi rămâne decât să le îmbrac în pagini de proză. E mai puțin spectaculos pe termen scurt, dar e spectaculos pe termen lung.

M-am bucurat să aflu că „America de peste Pogrom” (ce urmează să fie reeditată la Humanitas), a fost tradusă în germană și franceză…

C.M. În germană, a apărut cu titlul Oxenberg & Bernstein, iar în franceză cu Les Oxenberg & les Bernstein.

Traducerile au adunat multe cronici excepționale. Cartea a fost selecționată
pentru Prix du Roman Coiffard 2021. Cum explicați interesul cititorilor francezi, germani, elvețieni ori belgieni, mult mai viu decât cel al românilor?

C.M. În țările respective, se citește mai mult.
În țările respective, nu există temă literară tabu.
În țările respective, librarul e prietenul cititorului, nu inamicul lui.
În țările respective, scriitorii de valoare sunt respectați.

În țările respective…

V-ar plăcea să știți că și cărțile dumneavoastră au încurajat autori tineri să scrie pe tema Holocaustului?

C.M. De plăcut, nu mi-ar displăcea. Dar aș prefera ca autorii tineri să se aplece spre tema asta din proprie convingere, fără influența mea.
Știți, sunt lucruri care vin din adâncurile noastre… Și tocmai de aceea au o frumusețe aparte.

Interviu realizat de Lilia CALANCEA
Imagine Shutterstock.com