Uterus sovieticus

(fragment din manuscrisul în lucru)

La ora stabilită am sunat la ușă. Uite așa va suna peste o oră moartea, mi-am spus. M-a întâlnit în prag legenda. În carne și oase. Dar fără papion și fără costum. Purta un capot vărgat, peste trupul slăbit și chinuit de dureri. Mi-a răspuns cu un zâmbet larg la bonjour și m-a poftit în salon.

– Să nu vă mire starea mea voioasă. Trei doze de morfină! Sper să mă țină până vine infirmiera.

Adică moartea.

M-am lăsat privita lung de el. „Cum n-am observat că sunteți atât de frumoasă”, a spus când mă văzu așezată pe fotoliu, trăgând cu ochiul spre cărți. N-am răspuns. Recunosc, eram puțin beată. Camera se învârtea un pic în fața ochilor, împreună cu omul care mă invita să fiu alături, când va trece pragul dincolo. Nu era nebun, nu era la pat, nu era mort de frică. Era un bărbat de 85 de ani, lângă care și-ar fi dorit să stea acum cel puțin câteva sute de mii de belgieni. Dar stăteam eu și de la mine duhnea ușor a vin din Strășeni (îmi trimise mama prin autocar).

Biblioteca

1961.

Gararin părăsește pământul. Tatăl ei coboară în pământ. Nimeni n-o duce de mână la școală, în clasa întâi. A mers singură, aproape pe furiș. De ce s-o amărască pe maică-sa, care lucra deja în grădină, cu noaptea în cap? Să-i mai amintească o dată, că rămase vădană cu opt copii de ridicat?

Toamna trece repede. Pogoară vitregia iernii peste sat. Viscol. Frig. Izolare. Bocetele mamei în loc de povestea de seară. Soba abia caldă. Mămăligă rece cu ceapă. Drumul lung spre școală și înapoi, în mahalaua de sub Nistrul înghețat. Dincolo, cât cuprinzi cu ochii, pădurile Ukrainei, lupii trec noaptea pe gheață, urlă sub ușă, rod clanța turcească cu ghearele. Ia încearcă să adormi. Chiar și cu mama alături, lihnită de bocete, slabă, rece, mereu în negru, ca un copac uscat pe un câmp alb. Cu privirea undeva în alta lume.

Marika ațipește legănată de un gând. Mâine va merge la biblioteca satului. Încă nu știe să citească bine, după Anul Nou vor ști cu toții, greu se dau literele chirilice la învățat, dar măcar să vadă cărți colorate, cum i-a promis vecina Larisica. Cu animăluțe colorate, îți închipui, fa Marikă?

Nu-și închipuia. Nu aveau cărți în casă, doar colțuri de ziare vechi. Ce culori într-un ziar? Animăluțe… Oare să fie și lupi printre ele? Ei, nu, se zgribuli, dacă cu lupi, nu-i trebuiască animăluțe.

În bibliotecă era atâta lumină, atâta lumină că nu mai era nevoie de sobă. Și cărțile, vai câte cărți! Frumos aranjate pe mese, luminate de becuri. Splendoare! Poveste! Culori, litere, cuvinte, povești! Chiar e posibil de împrumutat o bucată de poveste? S-o arate mamei? Mamă, nu mai plânge, am să-i spun, uite ce ți-am adus? Uite ce de-a iepurași, jucării, fetițe, brazi cu lumini, steluțe, prăjituri…

– Marika, ți-ai ales ceva? o trage de cot Larisica.

– Se poate? a mai întrebat o dată, cu frică.

– Cum să nu? Ia uite, mi-am ales două cărți. Hai repejor că se întunecă.

My Dear Miss…

M-am întors cu niște povești de dragoste de la Strasbourg.

La prima cafea, încerc s-o citesc pe prima, scrisă pe 28.02.1904, cu cerneală roșie (sânge uscat), când în franceză, când în engleză, pentru Mademoiselle Josephine Fayer.

Litera e de un milimetru, de asta am pus o unghie pe text, de comparat  (eu am unchii foaaarte mici). Deci, o nanoscrisoare de 118 ani.

Mă duc să caut lupa. Cu ochelarii nu e chip de citit dragostea asta.

Ce vedere bună aveau oamenii în anul morții lui Cehov.

De șapte ori pana fu băgată în călimară.
Ce multe poate spune despre om scrisul.
*
My dear Miss… Étant tout seul encore aujourd’hui… 

Folclor țanțoș à la Mihuleac

Dacă e despre război, folclor românesc și (bonus) un cocoș pe copertă, eu cumpăr, fără să gândesc mult, cartea.

În cazul lui Cătălin Mihuleac e și mai simplu. E suficient să-i văd numele pe copertă. Nu există un alt autor român contemporan cu care aș putea să-i compar scrierea și, ca om al cuvântului scris, știu cât e de greu să ajungi la o astfel de performanță.

Umorul lui C.M. (de culoarea coperții) ar putea să deruteze pe alocuri, căci e un autor care tratează subiecte grele, dar ca o cititoare născută în Basarabia și urmașă a secolului XX (tot de culoarea coperții), am ajuns să înțeleg ceva important. Există un lucru care te ajută să nu-ți ieși din minți când scrii despre „Basarabia – eternul măr al discordiei teritoriale româno-ruse” (citez autorul). E vorba de umor. Folclorul vine să întărească acest aspect, demn de luat în seamă când e vorba de o ficțiune. Dacă vrei să obții un efect memorabil, trece o poveste prin filtre grotești.

Umorul/folclorul îngroașă tragedia. O face greu de uitat.

Eu nu pot scrie așa, credeți-mă, am încercat. Și parcă stau bine cu umorul, dar… Nu e simplu și firesc precum pare. Asta mă face să apreciez scriitorii care au ajuns la acest nivel de măiestrie. Ei sunt foarte puțini.

Câteva ecouri personale stârnite de carte. Despre Pantiușa și cocoșul.

Pentru că eram un copil extrem de „cuminte” și pe unde treceam lăsam doar amintiri „frumoase”, oamenii mă re-botezau în funcție de context și boroboața pe care o făceam. Până în clasa întâi, când am scris prima oară Лилия pe caiet, nici nu prea răspundeam la prenume. Eram Falili, Ofalili, Lilihăi, Ficta, Crețoasa, Mar`nevoie, Lilioc-poloboc, a lu Marina, a lu Pantiușa, fata lui Pantiușa, Pantiușica.

Pantiușa era cocoșul din curtea mâcăi. Țanțoș ca tata. Mătuș-mea făcea haz din asta. Odată l-am fugărit prin curte până m-a ciupit. Pe un copil moderat zbânțuit l-ar fi ciupit de ochi, de nas, de frunte… Pe mine m-a ciupit de mijlocul palmei drepte, cea cu care scriu acum. Molcăluță, ca a unui copil de cinci anișori, sânge gârlă. Mi-au legat palma cu băsmăluță și m-au numit Pantiușica.

Mătușa avea un cocoș brodat pe perete. După sticlă, în cadru. Nu știu ce aveau femeile din sat cu modelul de cocoș, dar unde te întorceai numai pene și-un picior ridicat. Poate evantaiul de ață colorată din pene te făcea mai meșteriță, poate era ceva legat de fantezie/fantasme (de mascul țanțoș) dar tot era ceva acolo, la mijloc, între femei. Așadar, prima imagine care-mi vine în cap la cuvântul folclor e Pantiușa. Știe unde să ciupească.

Cartea asta e ca o colivă dulce: și nucă, și grâu, și miere, și sare, și mampasele în formă de cruce. Coliva secolului XX.

*

„Îndeamnă-l să-ți spună basme auzite din gura bunicii ș-învață să separi în ele înțelepciunea populară de prostia umană. Nu e pe lume sârmă ghimpată care să poată îngrădi fantezia noastră populară…”

(Cătălin Mihuleac, Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine, Humanitas, 2022)

Visul întrerupt

Am o poză în care mama, albă la față, se reține să nu vomite peste lumea asta minunată pentru care se pregătește să mă nască. Toxicoză de 4 luni.

Peste câteva zile, marea catastrofă/fobie a vieții mele intră solemn în sângele și destinul meu, pe 4 martie 77.

 

Detest vibrațiile. Pune alături o sută de oameni și dacă unul își leagănă piciorul, nederanjând cu gestul lui pe nimeni, eu mă voi înălbi la față și voi țipa la el, măcar în gând: Oprește, bre! Că de nu, te vomit din cap până în picioare.

 

Ce este plăcut sau fleac pentru o mie de oameni născuți în 76 poate fi insuportabil pentru unul născut în 77. Dar cui îi pasă de un fleac în lumea asta plină de fleacuri?

Într-o noapte, am sărit din pat, când toata lumea dormea dusă. Apartament, etajul trei, abia dacă s-au pupat două pahare în servantă. Mi-am sunat părinții și le-am făcut o isterie clasa întâi lux (prima isterie conștientă din viața mea). Când ai un copil mega-echilibrat, realist, vaccinat exemplar până la majorat și pe alocuri cinic, dar care într-o noapte îți strigă în receptor „dacă nu veniți să mă luați, nu știu ce fac”, ai de ce să nu-ți găsești locul o lună după asta. Acest „nu știu ce fac” trezește orice părinte pentru încă zece vieți înainte. Că ai mei dormeau duși, doar mama (care se plânge ca doarme iepurește) a auzit un mic zângănit de cristal. Părinții au o casă trainică cum numai părinții pot construi, tata a proiectat și construit case toată viața.

 

Dacă, nu dă Doamne, se abate vreo urgie peste Chișinău (inclusiv una apocaliptică), apoi zacusca pentru beciurile de vin de la Cricova veți găsi doar în beciurile lui tata. Adică nu noi/voi, dar civilizațiile viitoare care vor încerca să citească scrisul caligrafic, de bibliotecară, a mamei pe borcanele de dulceața cu cireșe albe.

Tata a venit și a întrebat de sor-mea. I-am zis că doarme. Cică sa sting lumina că o bate la ochi. Tata a oftat ca un tată de fete și a pornit motorul. Ce să mai comentezi? Poftim, copii crescuți în același pântec, aceeași casă.

 

Celui care se amuză cu fobia mea, scriindu-mi scenariul vieții, i-aș băga două degete în nas (să mă amuz și eu, sufocându-l) drept mulțumire pentru faptul că mi-a scos în cale taman bărbatul care-mi trebuia. Când semnam la primărie că îl iau în primire cu toate păcatele lui sfinte nu bănuiam că vine de pe o insulă în care de șapte ori pe zi se cutremură munții și de trei noaptea fundul mării. Că nu în beciul de la Cricova s-a cântat Iliada și Odiseea, dar pe o insulă grecească, scuturată de zei și FRICI. Absolut incontrolabile.

 

Eu am sânge rece, de reptilă. Rămân neclintită și în picioare acolo unde alții se prăbușesc cu legăturile. Am urmărit autopsia bunicii și n-a mișcat un mușchi în mine, deși cu o zi înainte am dormit în același pat… Dar, vă rog eu frumos… nu legănați piciorul lângă mine.

 

Într-o noapte, am sărit iar din pat. Și iar toată lumea dormea dusă. Dimineața îi întreb pe părinții soțului dacă au simțit ceva? Nu.

A doua noapte… idem și ibidem.

Și atunci tata socru a căutat ceva în ziarele locale și mi-a spus. Da, a fost cutremur, dar numai radarele l-au înregistrat.

 

Anul 2022.

Tot anul e o noapte grecească cu un cutremur care nu trezește pe nimeni.

Totul doarme, până și cicadele, șopârlele, templele, icoanele. Fiecare cu visul lui. Numai eu, ca o matahală, trează în mijlocul grădinii. Nedumerită și speriată. Cum? Cum lumea poate să doarmă, în timp ce…

 

Vreau înapoi în visul meu întrerupt pe 4 martie 1977. Ora 21.22.22.

Vreau înapoi în poza alb negru.

Și dacă pacea ar avea doar două culori, m-aș mulțumi cu atât.