Publicat în Copilărie sovietică

LICURICI

Era vară, seară, și muzica se auzea în mijlocul satului. Muzicanții încercau marșul invitaților.
S-a arătat și mătușa, pe cărarea din grădină (ce unea casa ei de a bunicii). Zveltă, frumoasă, doar un pic nervoasă, de departe gesticula vioi. Erau semne pentru soțul ei, care îi pășea pe urme. O cărărușă de gradină e pentru un singur om.
Când au ajuns în ograda noastră, mătușa mea era deja roșie la față. Rochia nouă, pe care o cumpărase pentru nuntă, îi păru prea scumpă bărbatului. 120 de ruble, fa? Pe ce? Pe bucata asta de boarfă care strălucește ca solzii?
Mâca a încercat să mă trimită în casă (să nu ascult toate prostiile adulților), dar nu izbuti.
– Stai, fa Lili. Stai! Strigă bărbatul.
Se întoarse spre mătușă:
– Da hai ș-om întreba copkilul ista, că-i mărișor deamu, are ochi. Iaca spune și tu, fa Lili, îți place rochia ei?
Eu am dat din umeri. Culoarea nu-mi plăcea, cafenie. La vârsta ceea cafeniul nu mi se asocia deloc cu cafeaua.
– Ei, vezi? Dacă-i plăcea…
Mătuș-mea sare la mine:
– Da spune o dată deslușit, îți place sau nu rochia mea?
– Dați-i pace copkilului și mergeți unde v-ați pornit, spune mâca mohorâtă.
– Nu!
– Nu!
Și mâca a început a tremura. Știa prea bine, că eu spun tot ce gândesc, nu fac pomeni.
Și toți au auzit:
– Nu. 
*** 
La nunta ceea n-au mai dansat. Cel puțin, nu unul cu altul.
– Fa Lili, mi-a spus mâca ștergându-și ochii cu pestelca. Oare când ai să înveți să taci odată din gură?
A doua zi, mătușa mi-a adus rochia ei, tăiata în fâșii:
– Pentru că nu-ți place, ține-o bucățele.
– Mamă, face spre mâca, să faci dintr-însa cordițe de legat via.
***
Peste două zile, mătușa a pus la fiert albituri. Când a dat să ia căldarea de pe foc, s-a rupt toarta. Și-a opărit picioarele.
De atunci nu a mai purtat rochii.
Iarna o vedeam câteodată în pantaloni sportivi de lână albastră, trași sub o fustă.
Mai târziu, când vedeam vreo femeie îmbrăcată cu șaravari sub fustă, nu râdeam ca orășenii. Îmi părea că toate ascund picioarele opărite.
***
Mâca a legat via cu cordițe din fir argintiu și ghipiur.
Într-o noapte cu lună plină, am trecut prin grădină, cu verișoara mea. Ea înainte, eu pe urmele ei. Dintr-odată, se oprește:
– Lilia, uite! Licurici! Grădina lu` mâca e plină de licurici. Doamne, ce frumusețe! exclamă gâtuită de emoție.
Un vântișor dinspre Nistru bâțâia cordițele din vie. Firele de argint se reflectau în lumina lunii. Într-adevăr, priveliștea era de basm.
– Ce taci, fa Lili? Spune ceva! Așa de ești… așa de ești… nesimțitoare!
– Poate vrei să compun și-o poezie din mers?
– Taci, fa! Gata! Taci odată din gură! Numai strici totul.
***
Toate trei sunt în pământ.
Din pântecul lor cresc iriși albaștri.
Doar eu aștept și scriu.
Tac din gură și scriu.

Citește în continuare „LICURICI”

Publicat în Copilărie sovietică

Baba Șura

Când Raisa Konstantinovna ne-a anunțat că vom scrie o compunere, noi nu ne-am încrețit ca la lecția de limbă moldovenească. În cabinetul cu Lermontov și Tolstoi pe pereți, noi iubeam totul. Nu lecții, teatru!
Așadar, ne-am bucurat, ca pentru un nou joc, așteptând să ne anunțe titlul. „Ce visezi să devii când vei crește mare?” Zece minute ne-a pregătit însuflețit, ca pentru orice scriere. Plan, vocabular, întrebări, imagini. Când să dea startul, nu știu ce o apucă, poate frica că toți vom scrie că vrem în cosmos și ne întrebă pe neașteptate:
– Dar baba Șura ce meserie practică?
– Уборщицаааааа!
Bravo, zice. Să nu uităm că există și meserii de care se vorbește mai puțin, dar care sunt la fel de nobile. Și dăi bătaie despre cât de importantă e meseria de dereticătoare, în stilul proletar, munca îl slăvește pe om. „Vă închipuiți dacă baba Șura n-ar spăla cu teul în urma noastră, copii? În ce porcărie de școală am fi petrecut ziua”.
Nu, noi nu ne închipuiam. Ne era de ajuns cât spălam pe rând clasa, după ore. Baba Șura spăla doar coridoarele. Raisa Konstantinovna simți nehotărârea noastră și începu să ne cânte mai cu foc despre importanța muncii fizice, trecând într-o extremă nouă: „Munca te face liber! Ați înțeles, copii!! Daaaaa! Hai la muncă!”
Lecția s-a terminat. Raisa Konstantinovna a adunat caietele și a plecat cu autobuzul 12, acasă.
Seara, după primele cinci compuneri verificate, a întins mâna după primul validol. După zece caiete, mâna tremura după al doilea validol. Iar după ce a citit în compunerea celui mai bun elev (care știam toți că dorea să devină căpitan de curse lungi) cum își schimbase ferm visul cu Marea Baltică pe o căldare cu zoi, Raisa Konstantinovna a înțeles că îndoise bățul prea tare. Visele elevilor sovietici din clasa a 5-a A se înecaseră toate în căldarea babei Șura.

Citește în continuare „Baba Șura”

Publicat în Copilărie sovietică

Gardul

Am prins vremea când nunțile din satul tatei s-au mutat la cafenea. Bucuria copiilor! Acum, zbenguindu-te, puteai să-ți spargi fruntea ca cei mari, de o coloană de ghips, nu ca cei mici, de un par de cort, înfășat în prosop brodat. Aveai loc destul unde să te calicești: scări de beton până în subsol, scările de afară pe care urcau nuntașii până la etajul doi, scena muzicanților și coloanele, evident, cu baloane.
 
Mama nu-și făcea griji pentru mine. Eu nu umblam cu hurta. Când se întâmpla să mă zărească cu cineva, se apuca de inimă. Știa că, maximum peste o oră, un urlet de copil va alerga spre ea cu mâinile întinse: Tio Marinaaaaaa, da Lilia matale…!!!
 
Băiețel/fetiță? Ce contează, dacă nu înțelege când îi spui: nu vreau să mă joc cu tine. Nici a doua oară nu înțelege: Fugi, mai/fa, în treburile tale, lasă-mă în pace! A treia oara îl/o îmbrânceam voinic într-un stâlp cu baloane. Stâlpi, după cum am spus, în cafenea erau destui.
 
Nu eram agresivă, doar un copil sincer și autosuficient. Zghihuitului îi prefeream contemplarea și cercetarea. Numai de codiță nu aveam nevoie pentru asta. Mama știa cum stau cărțile. Dar ce putea să facă? Să-mi scrie pe frunte: nu va legați cu copilul meu, că o să pățiți? Și-a dat iute seama de crucea ei. Toată viața a consolat oameni care aveau mari așteptări de la mine.
 
Cu adulții era mai ușor. Pur și simplu nu mă luau în seamă. Cine și ce ar avea cu un copil ronțăind cuminte o bomboană lângă un stâlp, sub masă, în subsol, lângă țambal? Când nimeream peste o încăierare de cuscre între oalele de găluște… oooooh, numai să reușești să te ascunzi sub masă și să asculți, asculți… toate minciunelele, înjurăturile, bârfâșoarele… mai dulci ca hrusticile presărate cu zahar tos.
Iată unde era locușorul meu. Stihia mea.
 
Când îi trebuiam mamei, era de ajuns să-mi urmărească parcursul după bomboanele lipsă din vaze. Unde lipseau griliajele, pe acolo trecuse Lilia (de la zece ani, după vișina în spirt).
Uneori singură apăream sub fusta ei. Intram sub mesele luuuungi, ca în labirint. Se întâmpla să-i încurc sandalele cu ale altei mame (încălțăminte sovietică identică la milioane de femei). Ridicam fața de masă de lângă genunchi și strigam gâfâind:
– Mama, o stopcă de Buratino!
– AAAAAAAAAi, striga femeia. A cui copkilul ista?
Și mama știa din nou în care capăt al nunții se afla Lilia ei.
După miezul nopții îmi anunțam părinții că merg la culcare. Aveam două opțiuni. Lângă cafenea își înălțaseră casele un unchi și o mătușă. La poartă un dejurnyi: vreun copil din mahala sau verișor de-a paisprezecelea:
– De-a cui ești?
– Eu-s Lilia lui Pantiușa.
– Care Pantiușa, că la noi jumate de sat…
– Lilia lui Pantiușa a lui Valentina lui Stepan din deal…
– Hai treci! Numai ie seama să nu calci pe cineva. Și nu cumva să aprinzi lumina! Că numai a adormit copkilul cela… o urlat după mă-sa pân-amu…

Citește în continuare „Gardul”

Publicat în Copilărie sovietică

Lapte

Eu cu Olejka trăiam în același cămin, aveam aceeași vârstă și o mamă care alăptează. Mai aveam o zăbavă comună: să urmărim procesul de alăptare. Ba la una. Ba la alta.
Mama mea era tinerică și sfioasă. Sfânta Marie de pe icoană, nu mai puțin. Toți știu că alăptează, dar cine a văzut-o? O pândeam, împreună cu Olejka, ca să nimerim exact… Ne ajuta, ce-i drept, și sora-mea cu oaaa-oaaaaul ei strident și ultimativ. Așa că noi, după semnalul ei, repejor ne strecuram în casa și ne așezam drept în fața mamei.
-Da ce… astăiana… murmura jenată mama, poate vă duceți la joacă?
-Nu, o amenințam eu. Noi vrem să vedem cum sor-mea mănâncă.
Spectacolul era demn de un film cu regizor care a studiat atent biografia lui Dostoievski. Când eroul se zbate în agonie și când, pentru ultima oară, îi revin în mintea răcită cu fiecare minut, cele mai sfinte clipe din copilărie: o dimineață de mai, o fereastră deschisă, o perdea în adiere, o cameră ce miroase a lapte matern…
Pe scurt, v-am descris agonia mea.
Camera în care mama o alăpta pe sor-mea (cel mai durduliu copil de pe scară, de mai mare dragul, ptiu de trei ori, plesnind de sănătate) era inundată de un soare sănătos și un aer proaspăt cu adieri de lapte. Pentru că mama era curățică, răbdătoare, cu lapte gras și abundent, ne pomeneam cu rând la ușă. Veneau prunci flămânzi de prin toată mahalaua și atunci auzeam:
-Hai te rog, Marie…
Mama nu refuza niciun prunc, fapt cu care mă irita cumplit. Eu apăram, la urma urmei, interesele sor-mii. Laptele era al nostru! De ce trebuia să-l dăm, în stânga și în dreapta? Ce e cu generozitatea asta nelalocul ei? Eu atunci nu știam că laptele matern, ca și dragostea, se înmulțește când îl împarți. Așa că mama puțin știa din gândurile rele, cuibărite în căpșorul meu cârlionțat și neliniștit. Până azi mă întreb: oare pe unde-s surorile și frații de lapte ai surorii mele. Adică, și ai mei.

Citește în continuare „Lapte”

Publicat în Copilărie sovietică

Lupoaică

În familia mea de femei-mielușele (numai bune de țesut covoare și crescut copii) trebuia să apară și o lupoaică. Adică una care să le arate cât de proaste sunt că se sacrifică, de dimineață până seara, pe când viața e una și trebuie trăită. Lupoaica se numea Kiokika (accent pe silaba din mijloc), era sora bunicii și a trăit cum a poftit: măritat, divorțat, lăsat copiii, iar măritat, chiuit, schimbat case, rochii de mătase…
Dar, vai, ce surpriză peste ani! Știați că și lupoaicele îmbătrânesc?
Li se umflă picioarele (bărbații caută de acum gambe de lupoaice mai tinerele), le slăbesc ochii lucizi (se umplu de puroi), cine să le însoțească la obornă sau să le schimbe pampersul? Kiokika și-a găsit mielușica perfectă, fiică-sa, părăsită în tinerețe după primul divorț (bunică mea, Panaghița, altă mielușică, a cules-o din drum plângând, și a crescut-o , văduvă fiind, lângă alți opt copii ai săi).
Când o lupoaică din familie slăbește și apune, apare una mai tânără. Așa e legea, așa e natura.
Asa că, atunci când Kiokika a cerut să mă vadă (în camera ei, cu ușa închisă) mare nevoie a stârnit în familie. Kiokika avea caracter greu, autoritar și spurcat (vorba unei mielușele mai îndrăznețe), devenit și mai insuportabil de când îl sprijinea în cârjă. Te nimicea cu o privire, nici nu se mai ostenea să-și deschidă gura. Așadar, nu puteai ghici ce va ieși dintr-o întâlnire cu un copil care nu știa să-și țină limba, nici dacă îl amenințai cu înfometarea.
Cât despre copil (alias, eu), care deja încâlcise multe ițe în calea vieții sale, forfota mă lăsa aaabsolut rece, în afară de ciupercile marinate a lui nana Valea, adică taman în casa în care mă aștepta Kiokika. Vă spun sincer, m-am dus să hălesc o farfurie de ciuperci, culese de nanu Vasea și marinate de nana Valea.
Nana mă hrăni și mă corcoli, așa cum numai o mielușică cu pestelcă înflorată poate face. Hai Lilicika, papă, hai Lilicika, nu te rușina. Și numai să-i spun bodaproste pentru masă/rămâi gazdă sănătoasă și să mă car la casa cui mă avea, nana Valea, mai să plângă în prag:
– Ce-i? zic.
– D-ap la Kiokika nu intri?

Citește în continuare „Lupoaică”