Publicat în Copilărie sovietică, Despre mine

Lista

Voi nu știți ce înseamnă lipsă totală de intimitate, dacă n-ați fost educator într-un lagăr de pionieri.

-Cazare în baracă cu treizeci de paturi, dintre care unul e al tău. Tu ai 18, băieții 13 ani – vârsta chinuitoarelor fantezii.

-Veceu fără uși, cinci gropi una lângă alta. Iz înțepător. Clor și muște verzi.

-Duș comun. Tu și cinsprezece femei goale, într-un spațiu de vreo patru metri pătrați.

Durata: două luni. De vară.

Încerc să-mi reconstitui starea psihică de atunci.

Echilibrată. Fără plângeri. Nu aveam timp pentru asta.

Eu nu mă întrebam dacă mi-era confortabil. Eu pur și simplu m-am pomenit responsabilă pentru viața a treizeci de adolescenți, care-și țineau mânile, ba în nas, ba în chiloți. Părinții i-au trimit în tabără. Întregi. Așa trebuia să-i întorc. De dorit, chiar mai mult. Odihniți, bronzați, cu amitiri pe viață.

Să ții în mână treizeci de cățălandri plini de viață, cu caractere, apucături și curiozități felurite nu ți-e să citești cărticele la umbră sau să scrii lucrări care vor salva lumea. Tu ai omul viu în față. În carne, oase și hormoni zburdalnici. X30! Și tot atâtea provocări pe ceas.

De la șapte dimineața până la miezul nopții răspunzi dacă l-a mușcat o albină, și-a rupt mâna căzând de pe monumentul toboșarului, i s-a oprit un sâmbure în gât, s-a înecat în mare, nu a digerat carnea de la cantină, s-a băgat în chiloții fetelor din detașamentul 5, a căzut în toaletă cu bortă turcească, l-a maltratat cineva după toaletă… Seara, alt val. Unul plânge în pernă de dor de casă (după Bobic și pațanii de pe toloacă), altul că Masha din detașamentul 3 nu i-a răspuns la poezia de dragoste, al treilea că vrea cămașa călcată pentru dansuri (mam-sa i-o călca, altfel nu poate).

Citește în continuare „Lista”

Publicat în Recomandare de carte

Educație europeană, Romain Gary

educatie-europeana-romain-garyBătu din picior:

-Dacă ar apărea zece copii polonezi și, ca să-i salvez, ar trebui să ling cizmele a zece soldați nemți, aș spune: “Sluga domniilor voastre!”

***

-Fă cum crezi, Tadek! Amintește-ți că în fiecare țară europeană, în acest moment, bărbații copți gândesc ca mine, în vreme ce fii lor se lasă împușcați de dragul de-a scrie “Traiască libertatea!” pe pereții toaletelor. În fiecare din țările astea, oamenii în vârstă își apăra rasa. Ei știu mai bine. Ce contează sunt trupul și sângele, sudoarea și sânul mamei, iar nu un drapel, o graniță, ori un guvern. Ține minte că stârvurile nu cântă Jeszcz Polska nie zginela.

***

-Ce vrei să-ți citesc?

-O poveste.

-Bine. Nu mai vorbi atât. O să începi să tușești.

-O poveste al cărei erou n-o să fiu niciodată. Un basm în care o să mor la sfârșit, dar în luptă, nu de tuberculoză.

(Educație europeană, Romain Gary)

Publicat în Recomandare de carte

Prevestirea

PrevestireaDupă cartea “Dialoguri secrete”, Ioana Pârvulescu a intrat în topul scriitoarelor mele preferate. În clipa când mă pregăteam să comand versiunea tipărită a cărții “Prevestirea”, hop și apare ebookul. Bucuria s-a dublat. Am câștigat timp. Cititorii care așteaptă cu nerăbdare o nouă carte a scriitorului preferat îmi vor înțelege bucuria.

Că Ioana Pârvulescu e o povestitoare neîntrecută o știam de la lectura romanului “Viața începe vineri” (Premiul UE pentru literatură, 2013), urmat de “Viitorul începe luni”. Speram tainic să-l reîntâlnesc pe Nicu, unul din personajele mele preferate, un băiat de stradă, inocent, cu inimă mare. Genul ăsta de tandrețe pură n-am mai întâlnit de mult, poate de la Trofimaș, din Frunzele de dor, ale lui Ion Druță (Personajele îndrăgite în copilărie sunt ca primele iubiri. Le căutăm în toate poveștile ce urmează).

Mare mi-a fost bucuria să-l regăsesc pe Nicu, împielițat în Elișa (poate greșesc, dar așa l-am văzut eu). 

Cu fiecare carte citită a scriitorului preferat, cititorul devine mofturos. La un moment dat, mi-am întrebat din nou: Oare va renunța Ioana Pârvulescu, de data asta, la descrierea unui suflet… de casă? (reper: Inocenții, Humanitas, 2016) Nu prea îmi vine a crede. Trebuie să fi născocit ea ceva. 

Și iar mi-am împlinit pofta. Locul casei a luat-o corabia, care, pentru călători, tot casă e, pentru săptămâni, luni sau ani de zile. Căpitanul o numea duios: Fetița mea. Și-i vorbea ca unei iubite. 

Momentul m-a încântat și amuzat, pentru că am întâlnit greci (în vârstă) care își îngrijeau și mângâiau bărcile ca pe femei dragi, botezându-le respectiv cu nume femeiești: Penelopi, Ageliki, Maria.

De Iona am aflat, pentru prima dată, în romanul Ludmilei Ulițkaia „Daniel Ștein, traducătorul”. Țin minte că am și căutat să văd dacă ar fi posibil, în realitate, nu doar într-o poveste biblică, ca un om fiind înghițit de o balenă să rămână în viață. Se pare că da. În anumite circumstanțe.

Am apreciat în mod deosebit împletirea iscusită a faptelor din diverse mitologii și Biblie (Vechiul testament). A rezultat o narațiune fluidă, echilibrată și miezoasă. Greu de despărțit, ca de un Iacob sau o Șeherezadă.

M-au încântat imaginile folosite la descrierea momentelor erotice: generatoare de asociații și imagini noi, foarte departe de clișeele curente.

Cred că Ioana Pârvulescu și-a găsit menirea  Ca și pentru Esther, menirea ei e să țină povestea vie.

Citește în continuare „Prevestirea”

Publicat în Recomandare de carte

Savelii

96288549_10219330435324368_8305589679487451136_nCu motanii n-am treabă. Mai degrabă ei au cu mine. Cum mă văd, se aruncă la picioare de parcă aș fi Valeriana officinalis… Iubirea noastră nu e reciprocă.

Nu sunt tactilă, nu-mi plac lingușelile, miorlăielile, deci era cumva previzibil ca animalul meu de companie să fie… o broască țestoasă. Tace toată ziulica, mănâncă păpădie și are toate șansele să-mi supraviețuiască de două ori. Așadar, nu risc să-i văd moartea.

Era să pășesc cu o indiferență imperială peste cartea asta. Cu tot cu copertă, care promitea nu mai mult de un roman mimimi cu pisicuțe. Dar, păcatele mele, oare aș putea trece indiferentă pe lângă numele Vodolazkin? (coperta a patra).

În ultima vreme, Evgheni Ghermanovici nu încetează să facă concurență demnă lui Anton Pavlovici. După povestirea “Близкие друзья” (mereu sensibilă la proza scurtă) am stat îngândurată câteva zile, în sfârșit, am decretat: Anton Pavlovici, să mă ierți, dar trebuie să recunoaștem amândoi un lucru…

Revenind la motani. La unul singur. Savelii.

Savelii este un motan deștept. De asta nu iubește oamenii. Nu are nevoie de mângâierile și grija lor.

„Но я никогда не хотел согревать ничьих охладевших
сердец. Да и вообще, что это за привычка? Откуда,
из каких шумеров и месопотамий пошла эта глупая
традиция заделывать котами душевные бреши?”

În schimb este educat, cultivat, filozof, meloman. Harnic și curios, nu o putoare de pervaz, care așteaptă să fie hrănit și distrat. Un motan care știe ce e viața. Dar, mai ales, ce e moartea.

Narațiunea cucerește din primele pagini și te ține de gât până la ultimele capitole (tot așteptam să mai slăbească din intensitate, ziceam că e imposibil să ții o notă atât de înaltă). Într-un stil superb, inedit, proaspăt.

Apreciez autorii care scriu cu măiestrie despre lucruri tandre. Ai o mie și una de șanse să cazi în patetic. Grigori Slujiteli nu a căzut. S-a înălțat. Pe culmi nebănuite.

Vodolazkin a avut dreptate.

P.S. și da, în ciuda timpului pierdut cu tot felul de romane franțuzești erotice (a fost odată) trebuie să recunosc că probabil niciodată un orgasm uman nu s-a ridicat – dpdv literar – la nivelul unui orgasm felin. Eu una n-am mai întâlnit în literatură așa ceva. Poate nu sunt destul de citită. Poate nu suficient de bătrână.

P.P.S. și e clar că după cartea asta, pe instagramul meu a apărut primul motan.

 

Citește în continuare „Savelii”

Publicat în Copilărie sovietică

Hristosonvet!

-Hristosonvet, Ghiță!

Spune-i hristosonvet, mă ghiontește tata.

-Da cine-i?

-Nan-tu.

-Hristosonvet, Năstică!

Spune-i hristosonvet, Lilia.

-Cui?

-Lu’ nan-ta.

Și tot așa, spune-spune, pe drumul de la bunei până la stadion, din poartă-n poartă, până ajungeam îngrozită de gândul că toți oamenii întâlniți m-au văzut o dată goală și plânsă în biserică.

Eu eram un copil sovietic. Pudic, adicătelea. Rușinea era temelia educației comuniste. Cu o privire mai apăsată mă băgai în purpuriul steluței de octombrel și ani la rând am umblat gâtuită benevol de cravata roșie (decolteurile au venit pe urmă. și angina, la fel).

Citește în continuare „Hristosonvet!”