Soacra mare

nicolae-vermont-tarancuta-cu-broboada

Ghinionul sau norocul meu a fost ca ambele mele bunici si-au nascut ultimul copil odata cu primul nepot. Uite asa, fiind printre ultimii nepoti, m-am ales cu o matusica cu doar 6 ani mai rasarita la minte ca mine, desi in tinerete diferenta asta nu se socoate. Plimbam cu succes piticii dintr-un cap in altul, cu doba si lautari, si cred ca va dati seama deja ca un capitol frumusel din copilaria mea inglobeaza peripetii cu matusa mea Marcica – sora tatei.

Marcica pana azi pastreaza silueta de fetiscana zglobie, sanatoasa, cu bujori in obrajori si vaca in ograda (adica hranita bine cu produse biologice: lapte, smantana, unt, branza, chisleag, papanasi, clatite, cozonac…). Spre deosebire de dansa, eu eram copila de oras fara vaca, in consecinta, mai palida la fata, mai amarata si mai serioasa (complexul eminentei). Marcica – raza de lumina. De-i frig, de ninge, ea rasare si lumineaza. Viata-i hram neincetat pentru ea si chiar acum cand scriu imi rasuna in cap hohotul ei rasunator. Eu mai potolita oleaca, ca un nour gata sa arunce umbra peste tot ce-i iese in cale (si daca ma lasi sa mocnesc prea mult, iti gasesc paduchi si in barba lui Mos Jerila). Mai pe scurt, desi aveam structuri diferite, ne completam de minune si nu un singur ulcior de chisleag am baut impreuna, molfaind paine coapta si punand la cale kilometri de peripetii. Si iaca asa am ajuns noi sa fetim impreuna (vorba mamei), adica cand fetele mari merg la hora, se invartesc in dans cu flacaii, au secrete (da el? da tu? da cum voi impreuna?), schimba papucii, fustele…  

Ne-am pomenit noi intr-o sambata cu Marcica, la un hram dintr-un sat de prin raionul Straseni. Veselie, muzica, Zinaida Julea, chioate, Perinita. Si nu stiu cum se face ca prea repede se terminase hramul si muzica in satul cela, iar pe la 2 noaptea am ramas amandoua, ca doua pupaze, in drum. In mod normal, un hram tine pana dimineata, 4-5, iar la 5:30 rasare primul autobuz in statie care scoate oamenii din sat, dar…

Citește în continuare

Ca sa ai noroc la oameni trebuie sa stii sa faci un lucru

dirty_dancing

UNUL SINGUR, dar foarte bine.

Exista un evantai de lucruri incantatoare pe care le putem face, fara a avea studii. E nevoie doar de interes si pasiune. Ideal, daca e un vis ravnit. Visele noastre, cele mai nebune, de regula, nu cer studii profunde. In schimb, cer suflet, creativitate si curaj. Autodidactii deseori ajung mai departe decat expertii. E plina lumea de exemple fantastice. Asadar, cand faci un lucru din placere si din suflet, cu anii, ajungi indemanatic si degajat, iar asta incepe sa lucreze in favoarea ta. Inevitabil te apropie de oameni.

Un om pasionat de ceea ce face ajunge sa seduca fara sa-si dea seama. Un om in procesul creatiei e o priveliste incantatoare. El lumineaza, el atrage priviri, el ii inspira pe altii.

Asadar, daca stiti sa faceti un singur lucru, dar bine, va mariti sansele sa intalniti oameni de treaba.

Daca ati visat mereu sa scrieti, sa cantati, sa dansati, sa vorbiti in public, sa desenati, sa faceti filme, sa recitati, sa fotografiati, sa decorati, sa… sa… faceti-o. Macar o data pe saptamana. Dupa o jumatate de an, veti culege deja primele roade.

Noi atragem oameni (cu intentii bune) numai cand facem ceva ce ne place cu adevarat. Ceva in care ne regasim. Atunci devenim autentici si sinceri (poate chiar vulnerabili). In arta nu poti trisa, nu poti simula. Adica poti, dar nu pe mult timp.

In fiecare marti dansez kizomba cu barbati care :

  1. Inca nu stiu sa danseze.
  2. Stiu sa danseze minunat.

In bratele primilor ma simt luzerita, jalnica, neindemanatica, jenata, imi vine sa las totul balta si sa declar descurajata : „Bai, nu-i de mine !”

In bratele celor din a doua categorie eu ma transform pe loc. Ma simt regina ! Abila, gratioasa, frumoasa, demna de admiratie, eleganta si MAI VREAU, eu vreau sa invat, sa ma ameliorez, sa evoluez, sa merg inainte… sa ating stele si luceferi !

Fiti buni macar intr-un singur lucru.

Faceti-i pe oameni sa se simta confortabil langa voi, sa iasa insufletiti din bratele voastre, sa redescopere pofta de viata !

Si oamenii o sa va caute.

 

 

Dragostea ta e o creveta

7965

Eu traiesc intr-un imobil plin de celibatari cu animale. De toate varstele. Si celibatarii, si animalele. In fiecare seara, fiecare isi aprinde veioza (sau lumanarelele parfumate), langa animala multpretuita.

Ne impacam bine, ptiu de trei ori, desi uneori simt pe mine priviri condescendente. Priviri din cele pe care le arunca femeile de afaceri peste femeile casnice, care nu fac nicio branza toata ziua acasa si nu stiu sa deosebeasca un android de iOS.

Deci, ei celibatari, eu maritata (in minoritate absolut rusinoasa).

Deci, ei cu animale, eu cu barbat.

Deci, ei fara copii, eu cu.

Deci, ei cu pisici, eu cu guzgan.

Mai repet o data. Ne impacam bine, ne sfatuim, ne salutam, ne aducem flori, impartim placinte scoase din cuptor, zambete calde. Viata e frumoasa in mahalaua noastra pestrita, paroasa si imbelsugata de pisici, caini si guzgani.

Totul curge armonios pana ajungem la vreo replica, rostita vajnic si superior, de parca ar contine toata intelepciunea de pe fata si fundul pamantului, gen :

-Stiti, eu prefer de o mie de ori sa traiesc cu o animala sub un acoperis, decat cu un om !

Ei nu ma innebuniti ! Zau ?!

Chiar sa te iei in serios in halul asta ? De parca cineva te pune sa te cuplezi cu primul om nimerit in cale! De parca cineva iti da doar 24 de ore pentru a alege omul langa care ai vrea sa te trezesti dimineata !  

Mai, nu stiu… parol. Eu is casnica, gandesc prea ingust !

***

Rodeam azi o aripa intr-un Quick, iar peste cartofii mei prajiti curgea lin prin difuzoare  „Have you ever really loved a woman?” de Adams. La refren, n-am mai rabdat si i-am spus: „Shut up, way! Nu mai ai azi pentru cine canta asa parole”.

Saptamana trecuta, am intrat cu fetele mele (a mea si niste colege de scoala de-a lui fic-mea) intr-un magazin pentru animale. In timp ce ele se zbenguiau dupa pasarele si iepurasi, eu m-am pomenit incremenita, in fata unui acvariu cu creveti.

Pentru ca acvariul era chiar langa tejghea, iar eu teapana bocna, vanzatoarea m-a remarcat repejor si ma intreba cu voce prudenta :

-Pot sa va ajut cu ceva ?

-Desigur, ii raspund ca o somnambula, sub socul revelatiei. Ma intreb cine cumpara creveti…

-Oamenii, se balbai femeia.

-Femei sau barbati ? o iau repezit, ca sa am un raspuns sincer.

-Barbatii si copiii.

„Bingo!”, am exclamat in minte. Ceea ce trebuia de demonstrat.

***

Data viitoare, cand oi mai ajunge sa discut cu vreun celibatar indragostit de animale, mai mult decat de oameni, l-oi bate usurel pe umar si i-oi sopti languros :

-Mai baiete, eu am o varianta ideala pentru tine. Lasa tu… pisicile, cainii, guzganii, iepurii flocosi… Cumpara-ti o creveta ! Cere putina mancare, e muta, nu te aude, nu te vede, nu-ti raspunde, nu striga, nu face isterii. Si, cel mai important, e fara creier!

Cand ai sa te saturi de ea, o apuci de o mustata si o arunci in clozet.

Pentru ca, nu-i asa, tu nu esti dator NIMANUI cu NIMIC.

Iar la batranete, ai sa poti spune cu inima impacata : „Stiti… si eu am iubit nebuneste in viata mea. O creveta nemaipomenita.”   

Pentru cine cântă cicadele ?

terrasse avec vue, vincent - CopieO dimineață de august.

Mă trezesc într-o vilă, cu storurile trase. Ferestrele camerei dau spre răsărit. În orice casă, în orice colț al lumii, mă simt ca acasă, dacă răsăritul intră în dormitor, iar apusul își retrage lumina din salon. Deschid ferestrele. Cearșafurile au devenit brusc orbitoare, iar liniștea spartă de cântecul violent al corului de cicade.

Pentru cine cântă cicadele ? m-am întrebat, pășind desculță pe marmura terasei, deja încinsă de soarele mediteranean. Pentru cine oare ? persistam în gând, clătindu-mi ochii în orizontul lichid și solzos al mării. Privirea încă somnoroasă se agăță de catarga unei corăbii cu pânze, acostată la mal în timp ce dormeam. O boare de vânt terfelea harnic flagul turcesc spânzurat de vârf, ca pe o limbă de dragon de hârtie.

Cineva culesese câteva crenguțe de iasomie și le depuse grijuliu pe măsuța la care îmi beau cafeaua de dimineață. Am luat loc pe scaun și mi-am întins picioarele pe bordura terasei. Încep să ascult miile de sunete ale solitudinii : valurile, insectele, vântul, tresărirea ierbii uscate, freamătul cenușiu al frunzelor de măslin, vibrațiile aerului încălzit etc. Ceva straniu foșni în peisajul de jos. O capră, priponită sub un smochin cu fructe coapte, prinse a-și scărpina pulpa înfierbântată.

Smochinele… ce fruct fantastic. Omul e capabil să se hrănească o vară întreagă doar cu apă și smochine. Au confirmat, nu o singură dată, unii călugări de pe muntele Athos.

Citește în continuare

Și cât mai sunt…

Balada

De când am vorbit marți, la telefon, cu Nina Crulicovschi, nu încetez să fredonez în minte și în glas « Am bătut în poarta grea, nu ați deschis », fragment din noua ei piesă. Și o țin duios până în momentul de față.

De fiecare dată când îi aud vocea la telefon, tresar. Greu îmi vine să cred că vorbesc cu o voce legendară, dar… de fiecare dată mă curemur la gândul că într-o zi s-ar putea să nu-mi mai răspundă. Să dispară, vă închipuiți ? Nu numai pentru mine, ci pentru întreaga țară. O voce inegalabilă. O a doua voce ca a ei n-a fost și nici nu va exista în întreaga lume. Ea există acum. În Moldova. Ea mai este vie, dar atât de puțin căutată, valorificată și apreciată.

Din păcate, aprecierea vine prea târziu. Noi avem timp doar pentru discursuri de adio, noi găsim flori numai pentru ultimul drum și ascultăm pe facebook piesele marilor artiști numai în zilele când trebuie să scriem rip. Cât sunt în viață, nu prea avem nevoie de ei. Noi ascultăm, discutăm, distribuim frenetic piese de sezon.

« Am fost mâhnită o perioadă că nu sunt integrată în proiecte, dar am înţeles că nu doar eu sunt dată la o parte – oamenii de cultură ajung să fie ignorați din incultură. E simplu, foarte simplu ! Știți cum se întâmplă: când un om când iese la pensie e ca şi cum ar pleca din viață”, ne spune Nina Crulicovschi.

« Am multe probleme, dar asta este situația noastră, a tuturor celor care locuiesc în R.Moldova. Economisesc şi eu cum pot: nu-mi cumpăr haine. Ultima dată am fost la shopping cu vreo doi ani în urmă, când mi-am cumpărat o fustă”, mai spune Nina Crulicovschi.
În perioada în care avea probleme grave de sănătate, biserica şi rugăciunile i-au dat puteri să meargă înainte.

De dragul muzicii a făcut multe sacrificii, însă ni s-a confesat că cele mai multe au fost de dragul ţării. A avut numeroase propuneri de a pleca în afară, însă le-a refuzat, iar astăzi, când o apasă singurătatea, îi pare rău şi se întreabă de ce, totuşi, n-a plecat. (Sursa Apropo Magazin)

Noua piesă a Ninei Crulicovschi « Balada umbrelor » a fost lansată luna trecută.