Publicat în Creatie proprie, Recomandare de carte

Sunt oare un călău? (roman)

„Îmi amintesc bine de rochia ei. Neagră cu floricele mărunte. Mătuşa mea avea una la fel. O femeie tânără şi frumoasă. Cu doi copii mici. Unul în braţe plângând, altul ţinându-se speriat de poalele rochiei. Femeia se apropie de un ofiţer SS cu o hârtie în mână. Îi explică, cu ochi umflaţi de plâns, că e nemţoaică pursânge. Că se produsese o mare greşeală. Că locul ei nu putea fi printre evreii din tren…”

Fotografie din librăria La două Bufnițe, Timișoara.

ladouabufnite

Publicat în Copilărie sovietică

Ofalili

Eu cu mâca mă sfădeam așa, uneori, că Bobic se băga în cușcă, cu tot cu hlanțug și înceta să răsufle (cu hămăitul Liliei nu te pui). Uneori înseamnă după mâncare, când ajungeam la spălat blidele.
Vă aduc aminte cum se spăla vesela în sat. Cari apă de la fântână, în două căldări (fântâna din deal la 60 de metri (aller-retour) sau cea de la vale, la 80 de metri (dus-întors), orice femeie avea libertate de a alege), încălzești apă pe plită, gătești ligheanul, potrivești apa fierbinte cu cea rece (așa făceau alintăturile de-alde mine, femeile din sat nici nu mai așteptau să se încălzească, numai s-a dezghețat oleacă – hai repejor ca avem altele de făcut). Spălatul în prima apă era cel mai important. Scopul aici nu-i să-ți iasă blidul curat, dar să lași cât mai multă grăsime în apă și să i-o duci lui Bobic, că să-și încălzească mațul pe gerul ista, sărăcuțul de el. Și te cari cu ligheanul, plin de unsoare pe pereți, până la ușă, încerci să deschizi cu o mână clanța turcească, cu alta o închizi, altă ușă te așteaptă în tindă, altă clanță… schimbi șoșonii, mergi încet cu ligheanul să nu verși zoile, să nu te luneci pe cărărușa de omăt… Bobic nu iese din cușcă, puturosul și lașul, simte că poți să-i tragi cu ligheanul peste bot, așteaptă stoic să te cari în casă pentru a doua rundă cu spălatul… Îl lași cu aburii în fața cuștii.

Citește în continuare „Ofalili”

Publicat în Despre mine, femei

Fantasmă de francez

Pe vremea când miliardul era acasă, jurnalistele nu făceau copii cu bandiți din penitenciar, mamele fugeau ilegal în Italia, ca să aibă cu ce-și hrăni copiii, dormind prin iesle sau putrezind fără cruci, prin râpi și prăpăstii; când pentru ca să capeți o viză pentru Franța, trebuia să dormi două nopți pe drum și o zi la București, iar ca să câștigi o bursă de studii peste hotare, trebuia să treci teste serioase, nu să sune mămica sau papicul cuiva la Ministerul culturii și educației și să se lingușească cu: Hai te rog frumușel, o bursă pentru Ionuț sau Mărioara mea, la Paris sau Londra… Deci, pe vremurile celea, eram la studii și un coleg francez s-a apropiat de mine cu următoarea propunere diplomatică:
– Scoate-ți, s’il te plaît, escarpenul!
– Numai unul?
Franțuzul și-a încrețit fruntea:
– Da, cred că… mai bine pe amândoi.
M-am uitat lung la dânsul. Singurul motiv pentru care puteam să-mi scot escarpenul (în primele zile noi toți umblam la costum) era doar ca să-i bortelesc fruntea cu tocul. „Figase, îmi zic, mie niciodată nimeni nu-mi spune ce să fac. Nici măcar părinții care m-au dus la aeroport, blestemând printre dinți bursa mea și regretând că mi-au dat atâta libertate încât m-am pornit la studii la dracu-n praznic, adică pe Coasta de Azur.” Băi, m-am pornit să-i grăiesc gospodărește, ca o fată de la Ciocana, adică să-l trimit nahui, dar mi-am adus aminte că pe lângă rusă și română mai știu trei limbi și că mă aflu într-un mediu diplomatic. Așadar, escarpenul trebuia să rămână la locul lui.
A două zi, iar: scoate-ți, te rog, escarpenul.
A treia zi: scoate-ți, te rog, pantoful.
Gheata.
Colțunul.

Citește în continuare „Fantasmă de francez”

Publicat în Copilărie sovietică

LICURICI

Era vară, seară, și muzica se auzea în mijlocul satului. Muzicanții încercau marșul invitaților.
S-a arătat și mătușa, pe cărarea din grădină (ce unea casa ei de a bunicii). Zveltă, frumoasă, doar un pic nervoasă, de departe gesticula vioi. Erau semne pentru soțul ei, care îi pășea pe urme. O cărărușă de gradină e pentru un singur om.
Când au ajuns în ograda noastră, mătușa mea era deja roșie la față. Rochia nouă, pe care o cumpărase pentru nuntă, îi păru prea scumpă bărbatului. 120 de ruble, fa? Pe ce? Pe bucata asta de boarfă care strălucește ca solzii?
Mâca a încercat să mă trimită în casă (să nu ascult toate prostiile adulților), dar nu izbuti.
– Stai, fa Lili. Stai! Strigă bărbatul.
Se întoarse spre mătușă:
– Da hai ș-om întreba copkilul ista, că-i mărișor deamu, are ochi. Iaca spune și tu, fa Lili, îți place rochia ei?
Eu am dat din umeri. Culoarea nu-mi plăcea, cafenie. La vârsta ceea cafeniul nu mi se asocia deloc cu cafeaua.
– Ei, vezi? Dacă-i plăcea…
Mătuș-mea sare la mine:
– Da spune o dată deslușit, îți place sau nu rochia mea?
– Dați-i pace copkilului și mergeți unde v-ați pornit, spune mâca mohorâtă.
– Nu!
– Nu!
Și mâca a început a tremura. Știa prea bine, că eu spun tot ce gândesc, nu fac pomeni.
Și toți au auzit:
– Nu. 
*** 
La nunta ceea n-au mai dansat. Cel puțin, nu unul cu altul.
– Fa Lili, mi-a spus mâca ștergându-și ochii cu pestelca. Oare când ai să înveți să taci odată din gură?
A doua zi, mătușa mi-a adus rochia ei, tăiata în fâșii:
– Pentru că nu-ți place, ține-o bucățele.
– Mamă, face spre mâca, să faci dintr-însa cordițe de legat via.
***
Peste două zile, mătușa a pus la fiert albituri. Când a dat să ia căldarea de pe foc, s-a rupt toarta. Și-a opărit picioarele.
De atunci nu a mai purtat rochii.
Iarna o vedeam câteodată în pantaloni sportivi de lână albastră, trași sub o fustă.
Mai târziu, când vedeam vreo femeie îmbrăcată cu șaravari sub fustă, nu râdeam ca orășenii. Îmi părea că toate ascund picioarele opărite.
***
Mâca a legat via cu cordițe din fir argintiu și ghipiur.
Într-o noapte cu lună plină, am trecut prin grădină, cu verișoara mea. Ea înainte, eu pe urmele ei. Dintr-odată, se oprește:
– Lilia, uite! Licurici! Grădina lu` mâca e plină de licurici. Doamne, ce frumusețe! exclamă gâtuită de emoție.
Un vântișor dinspre Nistru bâțâia cordițele din vie. Firele de argint se reflectau în lumina lunii. Într-adevăr, priveliștea era de basm.
– Ce taci, fa Lili? Spune ceva! Așa de ești… așa de ești… nesimțitoare!
– Poate vrei să compun și-o poezie din mers?
– Taci, fa! Gata! Taci odată din gură! Numai strici totul.
***
Toate trei sunt în pământ.
Din pântecul lor cresc iriși albaștri.
Doar eu aștept și scriu.
Tac din gură și scriu.

Citește în continuare „LICURICI”

Publicat în Copilărie sovietică

Baba Șura

Când Raisa Konstantinovna ne-a anunțat că vom scrie o compunere, noi nu ne-am încrețit ca la lecția de limbă moldovenească. În cabinetul cu Lermontov și Tolstoi pe pereți, noi iubeam totul. Nu lecții, teatru!
Așadar, ne-am bucurat, ca pentru un nou joc, așteptând să ne anunțe titlul. „Ce visezi să devii când vei crește mare?” Zece minute ne-a pregătit însuflețit, ca pentru orice scriere. Plan, vocabular, întrebări, imagini. Când să dea startul, nu știu ce o apucă, poate frica că toți vom scrie că vrem în cosmos și ne întrebă pe neașteptate:
– Dar baba Șura ce meserie practică?
– Уборщицаааааа!
Bravo, zice. Să nu uităm că există și meserii de care se vorbește mai puțin, dar care sunt la fel de nobile. Și dăi bătaie despre cât de importantă e meseria de dereticătoare, în stilul proletar, munca îl slăvește pe om. „Vă închipuiți dacă baba Șura n-ar spăla cu teul în urma noastră, copii? În ce porcărie de școală am fi petrecut ziua”.
Nu, noi nu ne închipuiam. Ne era de ajuns cât spălam pe rând clasa, după ore. Baba Șura spăla doar coridoarele. Raisa Konstantinovna simți nehotărârea noastră și începu să ne cânte mai cu foc despre importanța muncii fizice, trecând într-o extremă nouă: „Munca te face liber! Ați înțeles, copii!! Daaaaa! Hai la muncă!”
Lecția s-a terminat. Raisa Konstantinovna a adunat caietele și a plecat cu autobuzul 12, acasă.
Seara, după primele cinci compuneri verificate, a întins mâna după primul validol. După zece caiete, mâna tremura după al doilea validol. Iar după ce a citit în compunerea celui mai bun elev (care știam toți că dorea să devină căpitan de curse lungi) cum își schimbase ferm visul cu Marea Baltică pe o căldare cu zoi, Raisa Konstantinovna a înțeles că îndoise bățul prea tare. Visele elevilor sovietici din clasa a 5-a A se înecaseră toate în căldarea babei Șura.

Citește în continuare „Baba Șura”