Publicat în Povestea de vineri

Căderea

Autumn leaves falling to the ground in city park.

Toată vara, o frunzuliță de arțar invidia un pui de vânt, pe care-l cunoscuse în primăvară.

-Ce viață frumoasă ai! Zbori pe unde poftești. Vezi atâtea lucruri. Vai, cât mi-aș dori să pot zbura ca tine!

-Vei zbura, chicotea de fiecare dată vântișorul.

-Când?

Discuția lor se termina întotdeauna cu „degrabă”. Dar iată că prin septembrie, când frunzulița devenise cogeamite frunză și se îngălbeni de atâta așteptare și speranțe deșarte, hotărî să nu mai bage în seama vântișorul cu promisiunile lui și nici să-i mai vorbească. Vântișorul însă singur îi vorbi:

-Azi vei zbura.

Frunza tresari de emoție și… se desprinse singură de pe ram, pornind în rotocoale line, prin văzduh:

-Zbooooooor!

Vântișorul, care devenise între timp și el cogeamite vânt, și multe văzuse el într-o vară, cutreierând livezi și păduri nesfârșite, nu mai chicotea ca în primăvară. O urmarea atent, cu sufletul la gură. Toată vara se pregătise pentru acest moment. Știa bine că zborul unei frunze nu e decât o cădere. Și unicul lucru pe care îl mai putea schimba în căderea ei euforică, era s-o prindă pe aripile lui și s-o poarte cât mai sus, cât mai departe și cât mai lung cu putință, prin văzduhul răcit de toamnă.

Reclame
Publicat în C'est la vie

Apusuri fără oameni

„Мы уходим, а красота остается. Ибо мы направляемся к будущему, а красота есть вечное настоящее.”

20181003_185831 (2)

Publicat în C'est la vie, Copilărie sovietică

Cu vărul, adevărul.

Stăm amândoi pe mal și privim cum curge Nistrul. Parcă mai ieri alergam desculți prin iarba udă.

-Auzi, văr-mio?, întreb dintr-odată speriată. Tu doar de câțiva ani ai devenit bunel…

-Îhî.

-Asta înseamnă… continui cu voce scăzută, ca să nu ne auda cineva… asta înseamnă că și eu de câțiva ani sunt bunică…

Râde tare și cu poftă, de răsună pădurile de pe celălalt mal.

-Mda…

-Mda…

-Mda… chicotește Nistrul sub alge, cărând amintirile noastre pe spate. Amintiri care, după câteva cotituri, vor dispare pentru totdeauna.

„Ca un brâu de argint e Nistrul, ca o eșarfă, ca o ploaie prelinsă pe geam, ca o cărare în nesfârșit, ca un drum în stele…” (Dumitru Matcovschi)

Publicat în Amintiri din Grecia

Insula vânturilor

Как хорошо, что некого винить,
как хорошо, что ты никем не связан,
как хорошо, что до смерти любить
тебя никто на свете не обязан.

И. Бродский

 

20180819_184429 (2)

Publicat în Amintiri din Grecia, Copilărie sovietică

Radacini

Toata ograda stie ca imi plac smochinele, in consecinta, mereu se gaseste un suflet bland, care are grija sa-mi spuna cand s-au copt, caci daca ma iau dupa verdele lor, care nu se mai schimba niciodata… 
-Uite, astea, de pe ramura, s-au copt, imi zice mama soacra si le invarteste codita. Iar celelalte, de pe ramul de sus, vor fi coapte abia maine.

Mi le toarna in palma si pleaca in treburile sale. Eu raman sub smochin si simt cum mor smochinele in palma mea, de dragul meu. Simt cum inca le fierbe seva, brusc intrerupta. Se cere in pantec. Imediat vom deveni un tot intreg, asa precum in cativa ani, voi deveni si eu, la randul meu, o parte din radacini.

Privesc smochinele pe care le voi manca maine. Imi vine greu sa cred ca arborele de langa mine lucreaza doar pentru mine. Ca minunea asta de copac extrage din pamant tot ce trebuie, pentru ca maine dimineata sa nu merg la market, sa nu aleg, sa nu cumpar, sa nu pun in frigider si sa nu mananc fructe cu seva inghetata si moarta de zile intregi…

Privilegiul asta l-am trait deja o data in viata. In copilarie. Bona mea, pe atunci, era gradina bunicii, cu arbusti si copaci de tot soiul. Ei ma hraneau. Ei imi tineau umbra. Ei imi leganau amiezile, pe crengile lor. Ei ma distrau cu vietati care sareau, zburau, piscau, cantau. Ma adormeau cu coruri de taraieci… Iar cand ma vedeau, in sfarsit, adormita, se apucau de treaba. Toata noaptea lucrau pentru mine. Isi coceau molcom fructele, sub stelele Moldovei. Pentru ca a doua zi dimineata, mana mea de copil sa poata alege cele mai dulci si mustoase poame. Pentru ca eu sa mananc cu pofta. Sa cresc rumena si sanatoasa. Sa cresc mare. Sa sadesc alti copaci. Care vor creste alti copii…

Curge seva smochinului prin mine, facandu-ma sa inteleg ca am niste datorii. Datorii esentiale. Inainte de a deveni o radacina.

Publicat în Amintiri din Grecia

Lumânările aprinse ale Greciei

atena1Ne pregăteam să părăsim Atena, luni, ziua când focul deja înghițea pădurile din împrejurimi, iar noi credeam încă, coborând de pe Acropolis spre legendarul port Pireas, că din cauza căldurii se aprinseră încă o uzină, ca în noaptea precedentă, când cerul capitalei se pomeni împânzit de fumul emis de arderea unei uzine de lumânări (ironie a sorții – să ardă uzina ca o lumânare). Dimineața nu mai era zare de fum și ne întrebam, împreună cu soțul, la micul dejun, dacă nu cumva am visat.

-Au lucrat bine pompierii, constată soțul, răsfoind noutățile capitalei.

Înainte ca cineva să bănuiască năpasta ce se apropia de noi toți, primele semne au început să apară în jurul orei 14:00, chiar în inima Atenei (focul era la 50 km depărtare). Ieșeam dintr-o gură de metro, discutând aprins cu soțul, despre marmura lunecoasă din Acropolis, pe care cădeau turiștii, ca pe gheață, julindu-și genunchii. Țin minte exact momentul când am amuțit amândoi, expulzați de escalator afară, sub un cer acoperit de un nor uriaș de fum, amestecat cu lumină roșie.

Toți se opreau, ca și noi, cu ochii spre cer. Pentru o clipă crezusem că ne-am pomenit în plină eclipsă de soare. Cerul se întunecă brusc, acoperit de o pânză deasă de nori gri-roșietici, din faldurile cărora, din când în când, răzbătea ochiul sângeriu al soarelui.

-Ca în tablourile cu apocalipsa, încercam să glumim, amăgindu-ne presimțirile.

Atena rămase brusc fără soare. Aerul deveni greu, lipicios, încins. Totul respira a amenințare. Oamenii filmau, fotografiau, se conectau la rețele de socializare și sursele de informare, căutând să înțeleagă ce se întâmplă. Cu atât mai mult că schimbarea cerului se petrecu într-un răstimp foarte scurt: cât ai traversa o stație de metro.

Tragedia pe care o poartă în sine focul este viteza. În miezul unei zile caniculare focul se declanșează și se propagă extrem de repede. Iar complicele principal al acestei urgii este vântul. Luni, 23 iulie, vântul era atât de puternic, încât, pentru a face fotografii în Acropolis, trebuia să mă sprijin de piloni.

Mai aveam de petrecut câteva ore la Atena, timp în care programasem să spălăm mașina de insectele, adunate după o călătorie de 3500 km (din 7 țări diferite), urmând s-o încărcăm curată pe feribot, pentru destinația finală – insula Chios. Am mers să ne întâlnim cu unul dintre prietenii soțului din Atena, care era și proprietarul unei spălătorii auto. Țin minte cum, într-un moment, se opri brusc, în toiul discuției, ca un om care aude ceva ce nu aud alții, și rosti îngândurat:

-Nu-mi place vântul ăsta. Sper să nu aveți peripeții pe mare. De regulă, e un vânt care aduce furtuni și alte neplăceri.

Ca să schimb vorba, am arătat cu mâna spre o motocicletă nou-nouță, parcată la intrarea spălătoriei și am zis că-mi place mult. Era a lui.

Atunci, încă nimeni dintre noi nu știa că, peste două ore, motocicleta nouă va căra din foc animale cu blana pârlită de flăcări.

Citește în continuare „Lumânările aprinse ale Greciei”