Publicat în carte, Creatie proprie

În librării

Toate trei cărți pot fi găsite în următoarele librării.

PRO NOI (Chișinău, Bălți, Fălești, Ungheni)

LIBRARIUS (Chișinău, Bălți, Ungheni, Soroca, Orhei, Hâncești, Ialoveni, Călărași)

Librăria Cărturești Chișinău

Libraria Făt-Frumos Chișinău

Cu livrare internațională și autograf: la Galerie Moldave à Paris

20200116_202756

Publicat în Creatie proprie

Perinița

Când trupu-mi va începe să miroase a levănțică, când zâmbetul și ochii nu vor mai aprinde dorințe și inimi, voi merge la o nuntă moldovenească. Voi aştepta toată noaptea langă arcușurile lăutarilor, mototolind răbdător o băsmăluţă între degete. Iar când vor răsuna cele dintâi acorduri ale Periniţei, eu voi sări prima din loc. Băsmăluța îmi va sălta în aer, îndemnând mic și mare la joc. Voi chiui prelung și vesel, învârtindu-mă într-un călcai, apoi voi începe să-mi aleg partenerul de dans.

Îl voi culege pe cel mai proaspăt, pe cel mai rumen, pe cel mai vartos flăcău! Îl voi învârti mult, încleștată în brațele lui nesuferit de tinere și gâfâind peste fruntea lui fără niciun rid. Îl voi juca până îl voi scălda în sudoarea lui, până îi vor tremura buzele.

Apoi voi ridica băsmăluța în aer, ca pe un steag alb, și o voi așterne între noi, ca pe cel din urmă cearșaf. Voi aștepta să-și pună genunchiul pe el, iar când va închide ochii, așteptând sărutul izbăvitor, eu am să-i râd în nas și am să-l fac de râs în fața lumii. El va sări ca fript din genunchi și va fugi cu băsmăluța mea în mână. Din ultima mea Periniță.

„De ce?!” se va întreba cu obrajii îmbujorați.

Și eu îi voi răspunde cu privirea femeii care iese pentru totdeauna din joc.

„Pentru că tu ești tinerețea, iar eu bătranețea.”

(Bocete de nuntă, Lilia Calancea, Editura Arc, 2019).

Cartea poate fi găsită și în Librarius Café.

Grafic de lucru Librarius, or. Chișinău, str. M. Varlaam, 75,:

Luni- sâmbătă: 9:00 – 21:00

Duminica: 10:00 – 19:00

Să aveți o toamnă fericită, cu miros de cafea și cărți!

librarius440_1569421807IMG-20191009-WA0000

Publicat în carte, Cimitirul albastru, Copilărie sovietică, Creatie proprie

Bocete de nuntă (lansarea cărții la Chișinău)

Și mult timp nu înțelegeam de ce, înainte de a mă lua cu el prin sat, badea îmi spăla bine pistruii și-mi descâlcea frumos creții și de ce fetele își schimbau deodată vocea când ne întâlneau, de parcă le punea cineva în palme un bobocel proaspăt ouat, petrecându-ne de fiecare dată cu un oftat dulce, de le simțeam încă multă vreme privirea din urma noastră. Atunci îl apucam pe badea mai strâns de mână, ca nu cumva să-l pierd, pe lângă vreo fântână.

-Badea Vasea, cântă-mi și mie ceva.

(fragment din „Bocete de nuntă”, Lilia Calancea, Editura Arc, 2019)

AFIS final

Publicat în Copilărie sovietică, Creatie proprie, Recomandare de carte

Viața e ca o nuntă în sat: ai venit, ai jucat, ai plecat (interviu)

Ai scris într-o postare că îți ia 3-4 ore să citești „Bocete de nuntă”. Mie mi-a luat două zile, căci îmi place să rugum orice cuvânt, orice expresie. Cât ți-a luat s-o scrii?

„Bocete de nuntă” e cea mai subțire carte din cele trei publicate până acum și, după prima apreciere vizuală, cred că mulți vor spune: ei, o citesc repejor. Faptul ca ți-a luat două zile e un semn bun pentru mine. Îndrăznesc să cred că timpul de reculegere între povestioare se datorează efectului narațiunii. Dar multe depind de cititor.

În ianuarie încă lucram la jurnalul grecesc și era o lucrare aproape bună de trimis la editură, dar… m-am trezit într-o dimineață convinsă că trebuie s-o pun pe pauză. Avea formă, avea culoare și chiar miros. Dar nu era coaptă. Aducea mai mult a fruct de seră.

Tot în acest răstimp au început să mă bântuie morții din copilăria mea nistreană. Pare straniu ce spun acum, dar eu rămân într-o legătură intimă cu ei, așa cum poți fi numai cu oamenii lângă care ai dormit, mâncat, plimbat și ai vegheat la sicriul lor o noapte. Am scris toată luna februarie. Excepție face povestirea „Bocete de nuntă”, începută acum un an și „Prima noapte” începută, acum doi ani. Prima lucrare a cunoscut nouă variante până la cea finală. Nu e vorba de redactare, dar anume de nouă haine artistice, cu stil diferit, intrigă diferită și deznodământ diferit. A doua se numea „O noapte de mai pe malul Nistrului”, care avea deja vreo 30 de pagini, pe care le-am redus și rescris până s-a născut „Prima noapte”.

Mai mult citiți AICI

Publicat în Creatie proprie

Scrisoarea

marea-Luati loc si scrieti, ordona cu voce seaca batrana din camera 6.

Era sigura ca ma voi supune. Asta am si facut. Lucrez de multi ani la azilul de batrani. Stiu bine ca tonul poruncitor nu inseamna decat o deznadejde bine disimulata.

Batrana incepu sa-mi dicteze:

„Bunul meu prieten… va scriu de pe Coasta de Azur, acolo unde ne-am intalnit prima oara, sub cerul pastelat, senin …”

Ridic ochii spre batrana, apoi spre geamul stropit de ploaie, dupa care putea deslusi siluetele triste ale blocurilor. Eram tot atat de aproape de Coasta, ca ursii albi de portocalele din Sicilia.

-Ma scuzati, intervin prudent, dar…

Batrana continua impasibila.

„… si straveziu, ca apa marii. Mai tineti minte albastrul demential care ne ametise mai puternic decat aroma narcisilor pe care ii purtam in plete?… „

Cu cat inaintam in text, cu atat vocea batranei se imblanzea, pe alocuri tremura, se stingea, apoi reinvia.

Am notat numele si adresa pe plic, am impaturit scrisoarea si eram gata sa ies pe usa, cand batrana isi relua totul poruncitor:

-Scrisoarea va ramane aici.

Am lipsit doua saptamaini. Imi luasem o vacanta. La intoarcere, colegii mi-au zis ca batrana din camera 6 a fost mutata la etajul 2. Asta insemna ca avea nevoie de o ingrijire medicala intensa.

Nu am coborat s-o vizitez. Nu ne lega decat o scrisoare falsa. Era o pacienta ca celelalte. Doar ca cele de la etajul meu aveau prioritate.

Citește în continuare „Scrisoarea”

Publicat în Creatie proprie

Moment fragil

floare-Si? Gata?

-Gata.

-Numai pentru ca aseara n-a dat nicio veste? o mai ispiti o data Simona, stingandu-si brusc tigara, cu gest nervos.

-Da.

-Ma scuzi, dar imi pare copilaros gestul tau. Ma tem sa nu-ti regreti moftul. Nu-mi spuneai, cu incantare, ca e unicul barbat cu care te intelegi fara cuvinte? Ca e o poveste aparte intre voi? Ca n-a mai existat o compatibilitate atat de fantastica cu cineva? Ca te simte ca nimeni altul, indiferent de distanta, timp… Ce s-a intamplat aseara?

-Pur si simplu nu s-a mai gandit la mine.

-Poate… avea ceva de rezolvat. Poate… i s-a intamplat ceva. Poate…

-Nimic grav. M-a cautat azi dimineata. E viu, sanatos, totul e in regula.

-Si atunci?

-Atunci, am inteles ca… tot ce a fost pana aseara s-a terminat. S-a rupt firul esential. Firul magic prin care trecea curentul care ne conecta unul la altul. Firul cela prin care curge o viata la doi. Citește în continuare „Moment fragil”