Dacă dragoste nu e, glamour e…

„Tous nous serions transformés si nous avions le courage d’être ce que nous sommes”. (Marguerite Yourcenar)

Când un om deştept pune la cale o afacere, se apucă mai întâi să studieze mentalitatea potenţialilor clienţi. Caută şi le cercetează atent complexele, iar pe baza lor elaborează formula magică de marketing.

Femeile reprezintă o ţintă uşoară. Pentru că majoritatea preferă să trăiască în iluzii. Ele vor să fie frumoase şi iubite. Aşa măcar ca…în vorba cântecului, hai, minte-mă frumos. Şi afaceriştii nu se lasă rugaţi de două ori.

Cum faci dintr-o femeie o potenţială clientă fidelă în industria frumuseţii? Mai întâi pui în aplicare strategii fine care îi dau de înţeles că… nu e destul de frumoasă, atrăgătoare, tânără, sexy şi glamour ca să fie fericită, apoi îi propui, cu infinită generozitate, produsul/serviciul tău.

„Dacă esţi grasă, demodată şi nestilată, vei fi singură şi nefericită! Vino şi cumpără fructele noastre! Vino la centrul nostru de fitness! Citeşte revista noastră! Priveşte faţa perfectă de pe copertă! Compar-o cu tine! Vezi diferenţa? Nu e în favoarea ta, da? Ţine lista de produse, accesorii şi boarfe pe care trebuie să le cumperi, dacă vrei şi tu să fii o femeie frumoasă, sexy şi de succes”.

Industria frumuseţii n-ar fi căpătat proporţii gigantice, dacă n-ar fi contruită de…femei. Sub masca de „salvatoare” a destinelor femeieşti, ăstea mai deştăptăţele, frumuşele şi cu fibră comercială exploatează milioane de nefericite, burduşite cu complexe de la un coş pe nas în adolescenţă. Exploatare edulcolorată şi parfumată. Femeia este lup pentru femeie, aha. „Dacă nu eşti stilată şi nu porţi tălpi de la Louloutin sau Berkaka nu faci parte din cerculeţul nostru elitar. Câş, câş, ţăranco!”

Şi ţărancuţa ce face? Se pune pe visat, pe fantasmat, nu-i mai trebuieşte amour pour toujours (ca la ţară), ci glamour pour un jour (ca la oraş). Vrea băgată-n seamă. Începe transformarea jalnică din ceea ce este şi ceea ce vrea să pară. Mută accentul de pe autentic pe ambalaj, care o costă pielea de pe fese, vorba francezului. Îşi boieşte părul ca la ţoapa (X) de pe copertă, îşi face machiajul ca la ţoapa (Y) de la televiziune şi scrie tare cool agramat ca țoapa  „kare kintă pi piaţî de zioa limbei shi are kont pe feisbuk”. „Ele doar îs femei de succes, iante unde o ajiuns, dacă au ştiut cum să se pieptene şi ce chiloţi să poarte. Numai seks şi gramur în jur”

Şi iaca aşa a apărut a 56 001-a ţoapă stilată pe meleagul însorit cu „cele mai frumoase femei din lume” şi cu cele mai zdravene complexe. Din care se extrag pungi de euro. Cu succes galopant.

Textul de mai sus e doar ambalajul ideii pe care căutam s-o exprim. Nu chiteala excesivă şi depersonalizarea decorativă a femeilor, care cheltuie bănărit pe efecte de scurtă durată, m-ar deranja cumva, ci închegarea unor consecinţe evidente. Ceea ce crează ele în oglindă (și poartă pe cărări) e un chip care NU există, un personaj pseudofericit într-o lume vândută. Asta se numeşte glamour. O iluzie. Una din cele mai crunte. O glumă proastă pentru care se plăteşte prea scump. Deseori cu propria fericire.

Şi eu, şi voi, cunoaşteţi un roi de fete frumoase, stilate, glamouroase, dar care nu cred în relaţii sincere şi dragoste. Pentru că… cine pe cine a minţit? Când ieşi în lume, ascunsă după un paravan decorativ de bulendre şi cosmetică, nu e firesc oare să fii reperată sau cumpărată de masculi atraşi NUMAI de acest paravan/copertă? Iar legea timpului face ca tot ce e artificial să se prăbuşească într-o zi.

„Dragoste nu este”, oftează sărmanele, din dosul măştii lor parfumate.

Efectiv. Nu e.

Pentru că toate şansele au fost îngropate sub tone de glamour, turnate cu migală de cei care s-au îmbogăţit pe naivitatea ţărăncuţelor obijduite. Obijduite și marginalizate tot de femei.