Publicat în Amintiri din Grecia

Smochinele soacrei şi Esop

În fiecare dimineaţă de vacanţă, mă aşteptau pe tavă smochine culese de mama soacră.

Şi eu mâncam, nu mă ruşinam. Pentru că n-am aşa smochine la Bruxelles: vii (tocmai despărţite de ramură), parfumate, mustoase. Un deliciu.

Mâncam şi mă gândeam la Esop.

Încă de pe vremurile când nu apucasem să văd cu proprii ochi o smochină, nici măcar pe paginile Larousse-ului, auzisem o întâmplare din viaţa lui Esop, la o lecţie de literatură universală, la colegiul pedagogic din Chişinău.

Nimeni nu poate spune dacă a existat personajul cu adevarat (sclavul grec, deştept, dar nefericit, logic, pentru că era sclav), chiar dacă era fascinant ca ipochimen „Şi n-a fost numai rob, ci şi foarte urât, mai urât chiar decât toţi oamenii; avea capul ascuţit, nasul turtit, buzele negre (de unde-şi căpătase şi numele, căci Esop şi etiop, adică negru, totuna e), burduhos, adică cu pântecele prea mare, cu spata strâmbată în afară şi gârbov. Dar ce e şi mai rău, era gângav, aşa de gângav că foarte cu greu i se înţelegea cuvântul. Ci cu trupul aşa a fost Esop, însă cu mintea foarte înţelept era, şi spre toată tâlcuirea şi gândirea sprinten ». (Viaţa lui Esop, Poveşti)

Povestesc.

Odată Esop, robul lui Xantos (filozof grec cam snob de felul său), a fost învinuit de alţi doi robi că ar fi mâncat smochinele din tava gătită pentru stăpân. Xantos ţinea mult la Esop, pentru mintea lui ageră care nu o dată l-a scăpat din nenumărate belele şi l-a întrebat de ce făcu una ca asta fără măcar să-şi ceară voie. La care Esop îi răspunse sincer că nu el le-a mâncat.

-Minte, stăpâne! au strigat cei doi robi, care de fapt au făcut zămâslit un complot împotriva lui Esop. Noi am văzut cum le mânca pe ascuns.

Esop, pricepând treaba, l-a rugat pe Xantos să îngăduie puţin. A tras o fugă după un vas cu apă caldă, apoi a revenit şi a băut-o în faţa stăpânului. Şi-a vârât degetele în gură şi a vărsat toată apa, căci nu reuşise încă să mănânce ceva în ziua ceea. După care i-a propus lui Xantos să poruncească celor doi să facă acelaşi lucru.

Fraierii cei doi au făcut la fel, încercând în fel şi chip să nu provoace vărsatul, umblând cu degetele pe la măsele. Însă apa fiind caldă le provocă îndată greaţă şi cu ea a tras smochinele din stomac afară.

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

9 gânduri despre „Smochinele soacrei şi Esop

    1. coaja se înlătură ca la o portocală 🙂 o smochină coaptă (şi acum e sezonul lor) are un gust nemaipomenit. dacă le ţii oleacă în frigider, apoi în genere au un gust … nu găsesc cuvântul care să exprime intensitatea plăcerii 🙂

      Apreciază

  1. Am sperat sa ma imbuib si eu cat am stat in Creta dar nici urma de asemenea fruct la masa sau la tarabele de pe langa hotel… In schimb am mancat de toate caci sunt innebunita dupa mancarea greceasca iar acuma sufar cu ceaiuri sa inlatur surplusul castigat la greci… hehehe…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s