Publicat în Creatie proprie, Povestea de vineri

Un cadou cu termen de valabilitate

Publicat de de blogdevineri

Acum o lună, stăteam singurică ca o pupăză într-o cafenea călduţă de pe Bulevardul Magheru din Bucureşti. Plângeam cu lacrimi cât bobiţele de Chasselas peste o cană cu cappuccino.

Ideea textului s-a născut dintr-o emoţie puternică: neputinţa. Banii nu pot să ţi-o aline.

Când omul nu mai poate face nimic pentru cineva anume, nu-i rămâne decât să scrie poveşti pentru alţii.

Poveste de Crăciun.

Lectură plăcută!

Für mich, Rio Rita (Pentru tine, Mio-Riţa :))

Autor:

destinul unui blog

30 de gânduri despre „Un cadou cu termen de valabilitate”

    1. Şi eu mi-aş fi dorit… acum o lună, să pot să fac mai multe pentru copilul cela, decât nişte prăjituri cu lapte în formă de ursuleţi şi o jucărică mică, cât s-o poată ascunde în buzunar – o oiţă de pluş. Nu puteam să-l privesc cum se juca cuminte cu aţa bumbului.

      Crăciun fericit! 🙂

      Apreciază

      Răspunde

  5. o poveste minunata. si sfarsitul tot minunat. ce frumos ar fi ca toate povestile reale sa se termine mereu frumos si fericit. ideia a venit de la ceva real? adica cel putin copilul e real? 🙂 eu sper ca o sa fie si o continuare la aceasta poveste. despre cum s-au gasit liliile 🙂 mi-ar placea, cel putin…mai asteptam povesti frumoase 🙂
    ps. cd am f in bucuresti, sa stii ca am avut si eu ideea de a merge sa iau cina la casa capsa. tot solitara. ideea era sa vad cum e cd mergi singura intr-un local cu un pic de pretentii 🙂 a f interesant :). ahh..de ce vinerile nu-s in fiecare zi? 😉
    Craciun fericit! 🙂

    Apreciază

    Răspunde

    1. o poveste minunata. si sfarsitul tot minunat.

      Multumesc, wero 🙂

      Din pacate, copilul nu e doar rodul imaginatiei mele… si el nu e unicul.

      Nu stiu ce sa zic despre continuare.

      ps. cd am f in bucuresti, sa stii ca am avut si eu ideea de a merge sa iau cina la casa capsa. tot solitara. ideea era sa vad cum e cd mergi singura intr-un local cu un pic de pretentii 🙂 a f interesant 🙂

      Eu am sa ajung macar o data precis 🙂 anume la Capsa.

      ahh..de ce vinerile nu-s in fiecare zi? 😉
      Craciun fericit! 🙂

      Oh, si eu mi-as dori:) mai ales ca vineri e zi scurta.

      Craciun fericit si tie 😉

      Apreciază

      Răspunde

  6. am uitat sa mai specific ceva 🙂 imi place la notarea paginilor cum e acel „fila intoarsa”…e simplu…dar e asa de nu stiu cum, incat ai senzatia ca rasfoiesti fila cu degetul, nu cu mouse-ul 😉 cum ai facut?

    Apreciază

    Răspunde

      1. merci. dar nu e acea optiune care sa imi plaseze numarul intr-un mic patratel cu un colt intors…:) sau poate eu nu ma prea iubesc cu tehnica…

        Apreciază

      3. ahh…nu am asa ceva…am doar numerotarea paginilor in sine, de la ce pagina sa se inceapa numerotarea si respectiv ce fel 1, -1-. a, A, I…banuiesc ca depinde ce fel de word, altfel nu imi pot explica…dar tare imi place cum se vede.. 🙂

        Apreciază

  7. Cineva a spus că vinerea e-nceputul weekend-ului, o avut dreptate.Din păcate, weekend-urile ne par scurte dar! Dar eu scriu acum că această postare e un ajun de Crăciun lung. E rar ca-n zilele noastre să ne pară plăcutul că durează mai mult.

    Apreciază

    Răspunde

      1. Aham. 😆 Și azi mă-nfund cu medicamente, cum drek să nu fiu melancolic văzând berulele cum stau rânjind iară io să nu poci bé?? 😆 În al doilea rând mă disperă pansatu ăsta zilnic, huța-muța în fiecare dimineață până dincolo de centru. 😆 O asistentă mi-o lipit un mic ornament de Crăciun pe pansament azi iar doctorul m-o desenat cu carioca un smile pe degetul mare al piciorului. 😆 Noa… 😆

        Apreciază

      2. O asistentă mi-o lipit un mic ornament de Crăciun pe pansament azi iar doctorul m-o desenat cu carioca un smile pe degetul mare al piciorului. Noa…

        Oh, aici am inceput chiar sa te invidiez oleaca 🙂 asa, oleaca numai. Hai curaj si fii baietel rabdator 😆 caci ti-a aduce mosul cadouri si surprize pentru asta tot anul (nou) imprejur 🙂

        Apreciază

      3. 😆 Ei na, invidioasă 😆
        ‘N taxi, șoferul se uita-n jos la piciorul meu pe care strălucea micul ornament, descoperit fiindcă pantalonii-mi erau nițel ridicați cum m-am așezat. 😆 O pivire-n trafic, o coadă a ochiului la fața mea, una-n jos la picior. Încerca să mă-ntrebe.:lol: Io gata să pufnesc în râs dar m-am abținut. 😆 Răbufnește la un stop:
        -Îmi dați voie dom’le? Ce vă strălucește la picior?
        -Na păi, asistenta mi-o adăugat la pansament un mic ornament de Crăciun.
        M-așteptam să mă descoase ce și cum am pățit dar:
        -Aaaaa, ce mișto, era „bună” asistenta?
        Io c-o voce mai seacă:
        -Aha, și-o făcut bine meseria ori de câte ori am fost la pansat.
        O devenit imediat serios șoferul, mimând o atenție exagerată la condus. 😆
        Tușul cariocii mi-o mânjit tătă șoseta dar smile-ul mi-o rămas destul de clar. 😆 Micul ornament de pe pansament l-am pus pe brad. 😀

        Apreciază

  8. Ce pacat ca deja a 2 vinere sunt pe drum si tel meu nu poate deschide formatul texttelor tale. Iti pot citi doar comentariile si abia de astept sa ajung acasa ca sa pot savura din povestile tale. Dupa citire main revenim cu comentarii. 🙂 daca tot vorbesti/1ii in germana iti doresc Frohe Weihnachten 🙂

    Apreciază

    Răspunde

      1. Uite ca abia astazi am ajuns in fata pc-ului 🙂 si am citit povestea de craciun. Mi-a placut mult povestea, incercam sa-l vizualizez pe Mihaita in fata pomului de craciun, ce emotii, chiar iti dau lacrimile in ochi. De ar fi doar un Mihaita in toata MD sau RO, din pacate satele is pline de copii lasati in voia sortii care nici nu au mai auzit de Craciun sau Paste.
        Mi-a placut ca povestea are un happy end si nimeni nu a avut de suferit in pragul sarbatorilor de iarna.
        Ich wünsche Dir auch einen guten Rutsch in das neue Jahr ! 🙂

        Apreciază

      2. Mi-a placut ca povestea are un happy end si nimeni nu a avut de suferit in pragul sarbatorilor de iarna.

        De asta e si poveste pentru ca are happy end 😉 Multumesc!

        Apreciază

Lasă un comentariu