Publicat în Amintiri din Grecia

Tragedia din Karfas

Stau trantita pe sezlong, in fata marii, si bat in nisip, cu talpa goala, ritmul unei felii de manea greceasca, ravasitoare.
„Da? Nu?
Nu! Da!
Suntem impreuna? Spune-mi:
Da sau Nu?
Nu sau Da?
Nu ma chinui,
Iubirea mea.”

Ca intr-adins, nu mai apuc deznodamantul, caci, brusc, o copila de vreo zece ani, alearga dinspre plaja, cu o fata, deformata de durere si oroare. Se opreste la sezlongurile din fata mea, langa mam-sa si matus-sa, si incepe a plange dezlantuit, de sareau chilotii cu capsune de pe ea.
Simt ca tresare si berea din mana mea, apoi nucusoarele sarate, si… in cele din urma, inima mea responsabila, data la brazda de fic-mea, in ajun (daca credeti ca sunteti tare cool, fara complexe si frustrari, faceti un copil, ca sa va aduca el un echilibru sanatos in viata).

-Mama! patrunse ca un vifor in camera mea, rostind cu patos greco-moldav (tragico-mioritic). Cum poti sta linistita in internet, in timp ce Despina (nepoata de 8 ani) se ineaca cu un os de macrou?!

Arunc totul si alerg spre Despina. In fata mea se deschide un peisaj uman, demn de o mana de pictor cu imaginatie anapoda.
Numai pentru publicul adunat, pe Despina ar fi invidiat-o Michael Jackson in copilarie. Deci, etajul unu (prezent!), etajul doi (prezent!), vecinii din dreapta si stanga (prezent!), in afara de preot, ce-i drept, care era la slujba si mine, matusa moldoveanca cu Platon (broasca testoasa, care era sa ajunga inaintea mea, daca n-o ingradea mama soacra, ca sa nu fuga de mine).

Asadar, eu fiind ultima, am apucat cele mai halucinante momente. Si anume. Sta Despina, cu mana dreapta la gatul stacojiu, iar cu mana stanga (atentie!) fluturand deasupra capului, impungand aerul cu degetul mare in sus (adicatelea, eu ma inec, dar totul e OK). Peste trei secunde zambeste satisfacut, trage o respiratie si multumeste publicului prezent. Toti bat din palme, ca la aterizarea avionului Brx-Ath, pe aeroportul Eleftherios-Venizelos.

Asadar, cu sovistea patata din ajun, cu lectia invatata si cu indemnul solemn „Lilia, fii responsabila, fii mama si matusa cu M mare! Fii om si atenta la cei din jurul tau!” tremuram de emotie pe plaja in fata copilului nefericit, izvorand lacrimi cat bobita de coacaza.

Ce s-a intamplat? o ischitesc ma-sa si matusa.

Tace si plange. Semn ca tragedia e de nedescris in cuvinte. O cutremura, o macina, o scutura!

Oftez si incep sa ma gandesc la ce poate fi mai rau. Bun, imi zic, dupa o gura tremuranda de bere, hai s-o luam delicat si logic. Ce drama poate avea un copil de 10 ani, cu toate rudele de gradul 1 si 2 pe plaja? Uite a mea are 11. Unica ei grija e ca subsuoara nr1 sa fie perfect epilata ca nr2. Ca altfel e tragedie. Dar la 10 ani? Ce sa fie?
Poate a fost muscata? De trei viespi odata? Doua meduze? Un scorpion? Toti odata? Vorbeste, mai copile, ca ma jur ca las berea si le vin de hac (parol de sub parasol!)

Raspunsul a venit neasteptat, ca un vierme ivit din cel mai frumos mar din gradina.

Toata tragedia neagra s-a tras de la o lopatica roz. Vasazica, verisoar-sa, cu care de juca pe mal, a refuzat categoric sa creada ca lopatica ei era cu o nuanta mai roz decat se cuvine. Un pic mai roz, intelegeti?

Mnezeii mamei ei de tragedie!!!
Aduceti o bere rece!

Autor:

destinul unui blog

2 gânduri despre „Tragedia din Karfas

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s