Nu printr-o capitală europeană, nu.
Hoinăreală pe o străduţă dintr-un orăşel din sutele de orăşele greceşti.
Unde nicio casă, nicio poartă, nicio fereastră nu seamănă una cu alta.
Am zăbovit mai mult lângă case vechi, dar asta e o preferinţă a mea 🙂
Sunt şi multe case noi, splendide.
Dar cu alt farmec.
Blog de vineri 
Intr-o duminica dimineata, pe la vreo ora 8, cand toate femeile din orasel se indreptau spre biserica, eu coboram ca sa le fotografiez casele, florile, obloanele si usile.
Ai derptate, nici una nu se aseamana cu cealalta. Sunt atat de vii si frumoase, incat iti vine sa crezi ca proprietarii lor sunt artisti si se intrec la picturi. Cat despre cele vechi, sunt desprinse din povesti, legende, de parca special au fost gandite sa arate asa. Iti zburda maginatia pur si simplu, de la povestea fiecareia in parte si toate la un loc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Incredibil, cat de mult seamana arhitectura, culorile cu ceea ce am eu aici in jurul meu( sudul Portugaliei). Trist este ca foarte multe din casele vechi, cu un farmec deosebit, sunt lasate incet sa se naruie si sa moara atat aici cat si in Grecia, pacat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
vreau si eu in Portugalia 🙄 😀
ApreciazăApreciază
Pai, sunteti binevenita. Nu mai este ea asa de departe de Bruxelles. Ca sa-i fie simtita frumusetea, culoarea si lumina ar fi bine sa fie vizitata pe timp de vara. Iarna sunt mai multe zile ploioase decat cu soare.
ApreciazăApreciază
🙂 multumesc, m-oi porni intr-o zi de vara…
ApreciazăApreciază
Grecia e fermecatoare si pozele tale redau bine atmosfera de acolo…… Am fost si eu, dar visez sa ma mai duc pe acolo, mmmmm miroase a vacanta si a soare 🙂
ApreciazăApreciază
mai vreau si eu in vacanta, tare tare 🙂
ApreciazăApreciază
Frumos 🙂
ApreciazăApreciază
🙂 merci
ApreciazăApreciază
Wouwww … magique .. Eu déjà me-am luat doza de relaxare pt azi … Numai uitanduma la photos … Asta da thérapie ..:) t’a de la chance sa mergi „de nevoie” vorba ta in Grecia..:)
ApreciazăApreciază
da, trebuiesc terapii din astea, mai ales pentru un weekend de toamna 🙂
ApreciazăApreciază
Dintre cele vechi prăpădite sau nu nu pot alege nici una-n preferințe, toate-mi trezesc curiozitatea față de istoria lor, ai localnicilor pe scurt, poate oi fi demodat dar îs splendide! Acu’ nu te mai laud Socriță pentru fotografii fiindcă se vede că ai mână și ochi.
ApreciazăApreciază
multumesc 🙂 mai am multe; mi-e o lene sa le incarc, poate intr-o alta vineri.
ApreciazăApreciază
Da, chiar continuă, încropește o saga al lor. Foarte faine și potrivite ca tematică la articolele-ți.
ApreciazăApreciază
Ultimul meu contact spiritual cu Grecia a fost romanul ,,Insula” de V Hislop. Istoria insulei Spinalonga m-a marcat, iar imaginile pe care le-am descoperit in net amintesc de ceea ce postezi tu.
ApreciazăApreciază
m-ai facut curioasa 😉 am inteles ca e tradusa in romana, am s-o caut, merci!
ApreciazăApreciază