Publicat în Recomandare de carte

Prostia omenească dacă ar durea, ar avea nevoie de un medic !

ospatar

Demult n-am savurat o carte ca pe o prajitură, când muşti frazele ca pe felii, le rugumi cu plăcere şi te gândeşti cu tristeţe că tu n-ai putea să scrii aşa. Într-o română înţeleaptă, din secolul trecut, plină de miez, gust, nuanţe, emoţii şi melancolie dulce. Poveşti de viaţă şi nicio reţetă (credeam greşit la început, coperta predispune).

Aş fi vrut s-o am tipărită şi să mă bag în pat cu ea, la călduţ. Eu când citesc poveşti colorate, adorm adânc şi visez prielnic. Mă trezesc odihnită şi viaţa pare mai dragă.

***

Din însemnările unui ospătar, Ion Dulghieru, 1969.

„De-l vedeai pe stradă, şi de ţi-ar fi spus el cu gura lui, şi tot n-ai fi crezut că-i chelner. Un bărbat înalt, brunet, cu gesturi distinse, îmbrăcat întotdeauna după ultima ediţie a modei, lui nea Mielu îi spuneau toţi: „Voilà un monsieur!”

Deşi era ţinta multor bârfeli, aruncate de către unii din colegii săi, nu se sinchisea şi trecea înainte ca un dulău printre nişte căţei care latră.

Când prindea din zbor expresii ca aceasta: „Bă, chelnerul de s-ar îmbăia şi-n agheasmă, şi tot a tocană miroase pe unde trece!”, el se oprea şi le-o turna în faţă: „Prostia omenească dacă ar durea, ar avea nevoie de un medic!” şi-şi vedea de treabă, refuzându-le de multe ori anrurajul.

Nea Mielu era şi un lucrător de talie înaltă. Nu se ploconea şi nu mieuna în faţa clientului. Îşi controla mereu gesturile, vorbirea, îşi primea muşteriii cu acel zâmbet de gazdă afabilă, ferindu-se ca de foc de-a îmbrăca haină de lacheu.

Cu toate că era unul din nepoţii  jupânului, nea Mielu trăia într-un continuu război cu unchi-său. Acesta din urmă, l-ar fi vrut pe nepotu-său mai slugarnic, mai cu „capul-aplecat-sabia-nu-taie”, mai cu spinarea făcută cobiliţă. Şi din cauza acestei încăpăţânări, nu trecea zi de la Dumnezeu să nu fie dojenit:

-Cu purtarea ta de „don Juan de boulevard” ai să te faci negustor când ţi-i vedea ceafa! Că eu, dacă eram ca tine, mă mâncau câinii, domnule! C-aşa-i în negustorie: săruţi mâna şi ministrului, dar şi ţigăncii…”

O puteţi descărca de AICI

Poftă bună ! 🙂  O păginuţă de gustare.

osp

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

19 gânduri despre „Prostia omenească dacă ar durea, ar avea nevoie de un medic !

  1. „C-aşa-i în negustorie: săruţi mâna şi ministrului, dar şi ţigăncii…” – foarte contemporan!!! cit priveste descrierea personajelor, eu, spre deosebire de tine, citesc si uit. Descieri de stari sufletesti sau situati ma inspirau mai mult pina acum.

    Apreciază

      1. hehe, le client est roi , cum s_ar spune 😉 mdea; vrei sa faci avere in negustorie si comert, taci si inghite 😦 descarc cartea si o citesc in week end, merci pentru link

        Apreciază

  2. oricum, prostiile lasa cicatrice in sufletul omului. In timp ce ti-ai vazut fata adevarata prin prisma altor ochi, realizezi, ca aici ai dat gres, acolo, nu ti-ai stapanit emotiile. Povestea n-o fi ea poveste, daca cocosului nu i-ar fi stat in git un porumb. Cartea asteapta sa fie citita. Multumesc.

    Apreciază

    1. lasa cicatrice, e adevarat. tot acest personaj refuza pour-boire-ul unui magistrat care l-a insultat inainte: -Nu, multumesc, zice, o insulta nu se poate plati cu tot aurul din lume, domnule !

      Pe vremuri, nu numai in restaurante (in carte e vorba de faimosul Carul cu bere de la Bucuresti) chelnerul putea sa ia si o palma de la un client nemultumit. Alte vremuri, alte naravuri.

      Apreciază

    1. 🙂 desigur ca se poate, dar nu era nevoia. mare branza ca un ospatar a ramas cu buza umflata; asa era timpul, daca aveai statut inalt, erai mai aproape de zei.
      azi, dimpotriva, se zice ca daca vrei sa vezi omul adevarat, urmareste cum vorbeste so se poarta cu ospatarul 🙂

      Apreciază

  3. Lilia, incerc sa-i vad pe toti frumosi… si pe zei, si pe ospatari… pe toti deopotriva. primul meu sot era un om distins. Foartte mult scria, Avea o biblioteca cuceritor de bogata, Il admiram ca pe-un domn. Ma purta in brate, imi gidila auzul cu fel de fel de istorii amuzante. O tempora…Insa avea alte cusururi, care m-au buimacit dupa ce i le-am descoperit. Oricum l-am iubit si acum parca ii simt cum ii bate inima, chiar daca nu mai este printre cei vii. Apoi el pentru unii era zeu, pentru altii-ospatar. Al doilea sot de acum nu se inscrie nici intr-o lista. Pokeristul meu a orbit de atita dragoste. Pokerul l-a frapat, l-a cucerit. Nu mai are somn, umbla cu sudalmele si uita sa-si cuprinda sotia CU LUNILE., CU ANII…

    Apreciază

  4. Doar vorbe, vorbe… si mai mult nimic. A fost o iluzie desarta, probabil, a timpului. Stii, Lilia, sunt la juma de carte al lui Drumes. Maine-poimaine o finalizez… vad ca foarte multe chestiuni se repeta in viata mea. Deseori ma hraneam din scrisori si asta imi dadea sa zbor… Cu primul barbat corespondam chiar fiind in aceeasi camera de locuit. Iar cind veneam la serviciu ne placea la nebunie sa improvizam ceva pentru colegii de serviciu. Al doilea barbat, azi, imi inchide gura. Taci, imi spune el, – uita-te, aici trebuie sa raspund cu FOLD, REIZ , FLESH, FLOP si fel de fel de baliverne de-astea… Si acum, imi dau seama ca n-am cui sa-i scriu scrisori de dragoste, cu cine sa improvizez fel de fel de nastrusnicii care mai de care. Unica bucurie e ca-i vorbesc baietelului meu. Ii citesc foarte multe carti in romana, in rusa… Asta mi-i bucuria.

    Apreciază

    1. Unica bucurie e ca-i vorbesc baietelului meu. Ii citesc foarte multe carti in romana, in rusa… Asta mi-i bucuria.

      Sa-ti creasca sanatos si mare bucuria 🙂

      Apreciază

    2. Cat de trista te simt in aceste randuri si cat de bine te inteleg… Imi pare rau ca traiesti asemenea clipe dupa ce ai gustat si altceva si stii ca se poate sa traiesti poezie. Sa iti creasca copilasul frumos si sanatos si sa fie asa cum iti doresti… si tu sa gasesti din nou scrisori de dragoste… Atitudinea e cea care face diferenta deci nu mai accepta „taci si fold si flesh si flop”. Succes.

      Apreciază

  5. Doar ca… nu m-am asteptat la caldura si compatimirea voastra. Va multumesc frumos. Asta ma face sa fiu rezistenta in fata destinului. O saptamana cit se poate de placuta si mult noroc pentru Lilia si Aidi.

    Apreciază

    1. Multumesc Luluta si iti doresc tot ce e frumos si macar asa sa ne fim alaturi, cu o vorba buna, o incurajare. Always smile to faith and faith shall smile back to you. Un weekend minunat sa ai! 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s