Latte caramelo

A fi sau a nu fi… m-am întrebat serios în ultimele două luni.

La o lună de la dispariţia blogului s-a închis … un local la care ţineam foarte mult, cafeneaua The food maker. În fiecare dimineaţă, pe ploaie, vânt sau curcubeu (rarissim, desigur) îndată ce păşeam pragul, unul dintre băieţii amploaiaţi apăsa pe butonul latte înainte ca eu să pronunţ comanda.

Timp de un an. În fiecare dimineaţă. La 8.20 a.m. Un latte caramelo, amestecat de trei ori după acele de ceasornic, asortat cu un zâmbet. Nicio abatere.

Într-o dimineaţă înnourată de iunie am găsit localul pustiu. Luminile stinse. Nu mai era nici prag, nici latte, nici …zâmbet. Ce tristeţe!

-Cum au îndrăznit?

***

-Nu. Zău. Cum au îndrăznit? m-am întrebat în a doua dimineaţă. Şi în a treia… Şi în a patra…

Am căutat. Un latte caramelo în altă parte. Am găsit.  La Guapa. Nu mi-a plăcut.

Iar tânjeală!

Coincidenţă derutantă. Una care m-a făcut s-o interpretez ca pe un soi de răzbunare. De sus sau de pe pământ, nu mai are importanţă, dar sentimentul de indignare mi-era destinat mie. „Na, poftim, trăieşte-l, simte-l pe propria piele ce înseamnă să schimbi deprinderea unui om.”

Sfârşit de iulie. Dimineaţa. 8.20 a.m. Zăresc luminiţe roşii aprinse în cafeneaua părăsită… Alerg. Deschis!!! Păşesc pragul. Nimeni nu se grăbeşte să apese pe butonul latte. 

-Bună ziua! spun bucuroasă unei dudui necunoscute, în uniformă necunoscută. Părea iritată. Un latte caramelo, vă rog!

Alte mâini apăsau pe buton, alte mâini amestecau, alte mâini mă serveau…

Dar gustul a rămas acelaşi. Mă mulţumesc şi cu atât…

***

Luni, 29 august, la 8. 20 a. m. nişte mânuţe fine au apăsat pe butonul latte înainte ca eu să articulez comanda.

Uneori, fidelitatea nu-mi mai pare o chestie ingrată.

***

Bună dimineaţa! Doriţi un latte caramelo? Măcar o dată pe săptămână? Să zicem … în fiecare vineri! 🙂

P.S. Un alt motiv pentru care reîncep a scrie e unul ruşinos de banal. Uit limba română dacă nu scriu deloc. Credeam că fac excepţie. Nu fac.

P.P.S. Decizia favorabilă a fost luată şi datorită fragmentului de mai jos, peste care am dat absolut întâmplător (nu citesc genul de cărţi). Veţi găsi pe prima pagină a blogului două cărţi virtuale cu link: una despre blogging şi alta – o culegere de texte de pe soacramica.eu

„Célèbre et apprécie tout ce que tu crées ou as créé. En rejeter une partie, c’est rejeter une part de toi-même. Tout ce qui se présente maintenant comme une part de ta création, assume-le, réclame-le, bénis-le, sois-en reconnaissant… Ne cherche pas à le condamner, car le condamner c’est te condamner toi-même.

S’il y a un aspect de ta création que tu n’apprécies pas, bénis-le et change-le, tout simplement. Fais un nouveauu choix. Proclame une nouvelle réalité. Conçois une nouvelle idée. Prononce une nouvelle parole. Fais quelque chose de neuf. Fais-le d’une façon merveilleuse et le reste du monde te suivra.”

(Neale Donald Walsh, Conversations avec Dieu)