O carte ratată

Am un Moleskine negru, burduşit cu idei şi scheme de romane.

Pe prima pagină e scris cu două feluri de cerneală:

In case of loss please return to: numele meu de botez şi din paşaport.

As a reward: 13.000 euros or… a kiss.

Cred că e inutil să vă zic că-l păzesc ca ochii din cap. Nu pentru că ar conţine gânduri geniale, ci pentru că sunt gândurile mele.

Aşa cum e deja plinuţ, crăpat pe la încheieturi de idei zburdalnice şi năvalnice, îl deschid tot mai rar, căci nu mai am loc de note şi cracaleţi. Zilele trecute l-am răsfoit dintr-un moft, barem să-mi aduc aminte ce-mi defila prin tărtăcuţă acum un an.

Am dat de schema unui roman în care, dupa fiecare paragraf citit, exclamam bucuros: ce făinuţ, ce făinuţ, frecându-mi palmele voios… până când, treptat tiptil, m-am trezit că bat ritmic cu degetul mijlociu pe masă, semn că…mă enervez. Deznodământul îmi parea frumos, dar ipocrit. Cam aşa e cu frumuseţea în multe cazuri. L-am barat cu o cruce mare, roşie şi lată. Am lăsat carnetul la o parte şi am început să reflectez.

Era să facă parte din categoria de romane care nu pot avea un final fericit. Nu în sensul clasic al termenului. Personajul feminin principal, care de la început îmi părea isteaţă şi deşteaptă trebuia să înţeleagă într-un moment cât de falsă a fost întreaga sa viaţă. Dar nu a vrut, în consecinţă nu a avut loc evoluţia personajului. Sau poate că era prea târziu ca să se mai producă.

Eu nu cred în regrete târzii, aşadar, n-aş fi putut compune un happy end realist. Sunt mai generoasă cu oamenii care gândesc de două ori înainte de a face ceva, decât cu oamenii care cer iertare de două ori pentru că au comis o prostie. Pentru că în momentul în care o făceau se gândeau la propriul interes şi plăcere. Mai rău, din propriu orgoliu şi plăcere au inspirat oamenii pentru aceleaşi gesturi idioate. Există lucruri ireversibile. Iertarea a încurajat mulţi neghiobi. Dar m-am abătut…

***

REAL LOVE is not based on attachment

Când citeam cărticica (menționată în ultimul post al Inei) încercam să-mi închipui asupra cărei pagini a zăbovit mai mult cu gândul.

A rămas doar taina ei.

Fiecare dintre noi trăiește o taină la care nimeni nu va avea acces.

* * *

HAPPINESS CAN’T BE BOUGHT. Mental peace cannot be injected by any doctor; no market can sell mental peace or happiness.

AS YOU SOW, SO YOU REAP. Happiness comes from kindness. Happiness cannot come from hatred or anger.

LOVE IS THE CENTER OF HUMAN LIFE. Love and compassion … are the ultimate source of human happiness, and our need for them lies at very core of our being.

REAL LOVE. Real love is not based on attachment.

LOVE IS HARD. Compassion and love are precious things in life. They are not complicated. They are simple, but difficult to practise.

THE ROOT OF ALL PROBLEMS. Anger, attachment, jealousy, hatred… these are the real enemy.

NEGATIVITY IS NEVER THE SOLUTION. Anger, jealousy, impatience and hatred are the real troublemakers, with them problems cannot be solved. Though one may have temporary success, ultimately one’s hatred or anger will create further difficulties.

Vorba lungă, iubire mică

“Comunicarea e esenţială, dar nu poţi comunica orice. Eu am un exemplu. Un cuplu se duce la un consilier marital adept al comunicării totale. Consilierul îl întreabă pe soţ dacă i-a mărturisit totul soţiei şi acesta îi răspunde că, dacă spunea totul, de mult era divorţat.” (Aurora Liiceanu)

***

Vă servesc aperitivul cu un banc găsit în biblioteca mea de veceu.

Un reparator de televizoare sună la uşa unei doamne care îl chemase cu două ore mai devreme. Uşa se dechide şi pe prag apare o creatură minunată îmbrăcată într-un neglijeu roz transparent, care ascundea cu mare efort un corp splendid. Vădit tulburat, nenorocitul de reparator, se instală în spatele televizorului defectat, încercând cu o mână tremurândă să identifice pana şi aruncând din când în când câte o privire fugară după doamna, care evolua prin apartament, fără urmă de complex. O oră mai târziu, ajunge să repare în sfârşit televizorul, lucru, ce în mod normal îl dădea gata într-un sfert de oră. În timp ce aştepta să fie plătit, doamna îi zice:

-Euuuh… nu ştiu cum să vă zic…Eu… în fine, vreau să vă rog ceva… Oh, mi-e incomod să vă spun. Contez mult pe discreţia dvs, sper să râmână între noi…Uuuh, ştiţi, bărbatul meu e cam obosit în ultima vreme, lucrează mult. Bine. Dvs înţelegeţi, nu-i aşa… eu sunt o femeie, dvs…un bărbat, m-am gândit că…poate…

Reparatorul nu se lasă rugat mai mult şi se năpusteşte peste femeie, care, spre marea lui surprindere începe să se zbată şi să urle:

-Cum vă permiteţi? Aţi căpiat sau ce naiba? Mă gândeam doar dacă mă puteţi ajuta să mut bufetul.

***

„Doar atât!”

Din împărăţia lalelelor

Am fost răbdătoare în primăvara asta. Le-am aşteptat să înflorească, să exploadeze în cele mai vii culori pământeşti.

Domnea o mireasmă dumnezeiască.

Reportaj fotografic din miezul culorilor şi a parfumurilor.

Floralia Bruxelles

Pornografie şi pudoare

Sâmbăta trecută îmi plimbam paşii pe dalele (curate lună) a orăşelului Brugge. Peisaj de basm : sălcii cu pletele verzi, aruncate peste poduri, lebede puhave şi relaxate, copaci în spumă înflorită. Văzduhul, o mireasmă proaspătă cu note dulci-amărui. Şi din miezul acestei reverii reale, dintr-o vitrină bine spălată şi curăţită, se înalţau măreţ falosuri şi vagine de ciocolată, mângâiate de primele raze de primăvară! Ce reacţie poate avea un creştin rătăcit ca mine ? Depinde. De ce ? Mentalitate ? Ţară ? Educaţie ?

Eu am scos repejor obiectivul, cu un surâs cochet, ţac-ţac, oftat dulce, mers mai departe. La următorul colţ miroseam deja nişte narcişi plantaţi într-un ghiveci pe fereastră. Cu gândurile în altă parte.

Să luăm aceeaşi persoană, subsemnata adică, şi s-o mutăm în alt orăşel. Într-un peisaj ante-apocaliptic. În loc de dale – glod, drumuri sparte, în loc de glastre la fereastră – gratii prăfuite, în loc de lebede – saci puturoşi de gunoi, în loc de catedrale medievale – “pristroici”. Să zicem că merg pe drum, obosită şi sombră de rutină, nimic nu-mi bucură spiritul şi … o, ce minune şi noroc, dau de o vitrină cu penisuri în şocolată. Ce reacţie poate avea un creştin şi cetăţean ca mine ? Depinde. De ce ? De mentalitate ? De ţară ?

Eu n-am să scot obiectivul. Certamente. Îmi cunosc năravul. În schimb, am să exclam în minte : ţărani obsedaţi ! Parcă nu ne ajunge mizeria şi căcatul de pe drum. Au ajuns să defileze cu puţoaie prin vitrine ! Pe semne că iar vreun cetăţean jmecher şi întreprinzător a fost prin Olanda şi i-a părut originală ideea cu erecţii de ciocolată. Hai şi noi ca europenii. Da ce ? Numai ce n-am simulat şi copiat de la europeni ? Totul ! În afară de esenţial. Simţul frumosului şi al curăţeniei. Şi numai să încerce europenii să ne creadă cumva pudici sau închişi la minte. Asta nu. Aici chiar suntem determinaţi. I am sexy and ai know it. Oh, yeees, baby ! Cu degetele răşchirate şi glod sub unghii.

De ce toleranţa mea e atât de selectivă ? Vreo frustrare personală ? Evidemment.