Uterus sovieticus
(fragment din manuscrisul în lucru)
La ora stabilită am sunat la ușă. Uite așa va suna peste o oră moartea, mi-am spus. M-a întâlnit în prag legenda. În carne și oase. Dar fără papion și fără costum. Purta un capot vărgat, peste trupul slăbit și chinuit de dureri. Mi-a răspuns cu un zâmbet larg la bonjour și m-a poftit în salon.
– Să nu vă mire starea mea voioasă. Trei doze de morfină! Sper să mă țină până vine infirmiera.
Adică moartea.
M-am lăsat privita lung de el. „Cum n-am observat că sunteți atât de frumoasă”, a spus când mă văzu așezată pe fotoliu, trăgând cu ochiul spre cărți. N-am răspuns. Recunosc, eram puțin beată. Camera se învârtea un pic în fața ochilor, împreună cu omul care mă invita să fiu alături, când va trece pragul dincolo. Nu era nebun, nu era la pat, nu era mort de frică. Era un bărbat de 85 de ani, lângă care și-ar fi dorit să stea acum cel puțin câteva sute de mii de belgieni. Dar stăteam eu și de la mine duhnea ușor a vin din Strășeni (îmi trimise mama prin autocar).
Biblioteca
My Dear Miss…
M-am întors cu niște povești de dragoste de la Strasbourg.
La prima cafea, încerc s-o citesc pe prima, scrisă pe 28.02.1904, cu cerneală roșie (sânge uscat), când în franceză, când în engleză, pentru Mademoiselle Josephine Fayer.
Litera e de un milimetru, de asta am pus o unghie pe text, de comparat (eu am unchii foaaarte mici). Deci, o nanoscrisoare de 118 ani.
Mă duc să caut lupa. Cu ochelarii nu e chip de citit dragostea asta.
Ce vedere bună aveau oamenii în anul morții lui Cehov.
De șapte ori pana fu băgată în călimară.
Ce multe poate spune despre om scrisul.
*
My dear Miss… Étant tout seul encore aujourd’hui…