Femeia care iubeşte e periculoasă.
Femeia care citeşte e foarte periculoasă.
Femeia care scrie e cea mai periculoasă.
Mă apucase o lene tomnatică într-o seară, încât numai să turtesc butoanele telecomandei mai aveam chef. Tăvălită pe canapea într-o poziţie de celibatar relaxat (aproape uitată), ţineam o tartină cu somon afumat puturos într-o mână (nimeni acasă, n-are cine spune fuuu, mama, ce mănânci acolo) şi cu altă mână schimbam a lehamite canalele. Într-un sfârşit arunc telecomanda şi mă apuc să torc la un episod din « Căsuţa din prerie » E clar, familia Ingalls, încolo încoace, pesaje bucolice, floricele pe câmpii, atmosferă de copilărie…
Ciulesc urechile la un dialog dintre Doamna Ingalls şi Mary. „Draga mea, cuvânta melodios viitoarea soacra mică, fiecare din noi are o viaţă înainte de căsătorie. O lume diferită. Când decidem să ne căsătorim, suntem obligaţi să părăsim vechea lume pentru alta. Una nouă.” Pauză de reculegere. Muzicuţă de fundal. „Mamăi, revine cu replică fata, dar John (viitorul gineraş, adică) are talent, scrie poezii geniale şi a fost acceptat cu bursă la Universitatea din Chicago, cum să cer de la el să renunţe la vis ?” Rămân cu somonul în aer. „Aşă… deşteptăţică fată, n-am ce zice. Să vedem ce-a spune soacra mică”. Şi a răspuns. Ca o cumătră din Niorlăiţii-de-Sus. Mai întâi cu un oftat resemnat, apoi cu verdictul „Toată lumea, dar absolut toată lumea păţeşte la fel.”
Până la urmă a ieşit cum a cântat soacra mare. S-au adunat toţi cu batistele la gară şi au fluturat în urma trenului şi a lui John.
Nu prea am avut ocazia să-mi schimb convingerea că femeile sunt mai dispuse să sacrifice propriile vise decât bărbaţii. Cele de până la căsătorie, evident. Bărbaţii, măcar sunt încurajaţi de mame şi iubite. Câte situaţii inverse aţi văzut ? Câte fete sau viitoare soţii au fost încurajate să-şi urmeze visele ? Cele mai tainice. Năstruşnice. Nu, nu să facă studii ca să poată câştiga o bucată de pâine, dar să-şi urmeze vocaţia, talentul ? E o mare, enoooormă diferenţă !
Căsătoria pentru femeie nu e acelaşi lucru ca pentru bărbat. Foarte des se întâmplă că bărbatul părăseşte o mămică (care i-a suflat în corniţe şi să-i încurajeze pasiunile) şi se cuibăreşte lângă alta, o soţie credincioasă : „Şşşşt ! nu faceţi gălăgie, că tătuţu scrie!”
O femeie are timp pentru dezvoltare personală doar înainte de căsătorie sau …după ce cresc copii mari şi pleacă de acasă.
Blog de vineri 