Interviu: „O scenă erotică rar se scrie făcând borș cu leuștean…”

Într-o zi, voi face cu Țărăncuța Veselă și o poză ca asta, dar până atunci vă poftesc să citiți un interviu cu întrebări incandescente și răspunsuri la limita decenței. Ca între două femei cu imaginație neastâmpărată.

***

Ești născută în Moldova. Locuiești în Belgia. Vacanțele le petreci în Grecia. Cartea o lansezi…în Moldova. Unde ești „acasă”?

„Acasă” e acolo unde sunt așteptată.

În cartea ta descrii tare senzual și fierbinte scenele erotice. Cum ești TU(autoarea) în pat? Cine vine cu inițiativa și cine este dominatorul? (Special îți adresez aceste întrebări pentru a înțelege dacă autoarea este la fel de deschisă ca personajele sale)

(Special răspund la speciala întrebare:) ) Într-un interviu recent spuneam că personajul trebuie să fie foarte sincer, nu și autorul. Cel din urmă poate fi un mincinos sau un prefăcut. Treaba lui. Nu autorul, ci personajul creat de el trebuie să fie carismatic, autentic. Inclusiv în pat. Așadar, personajul nu trebuiește confundat cu scriitorul.

Scenele erotice. Cum le-ai scris? Ți le-ai imaginat sau ai descris o scenă din dormitorul tău?

Pe unele le-am scris la plimbare, călcând pe frunze moarte și molfăind un sandwish cu carne crudă, pe altele, cu ochii în largul mării, sorbind dintr-un pahar de vin roșu de „după”. Scenele erotice nu sunt scoase din dormitorul meu. În romanul „Regina nopții” nu  e vorba de mine și de soțul meu, ci de personaje diferite, cu caractere diferite, temperamente diferite, preferințe și context psihologic diferit.

Când îți imaginezi…scrii…scenele erotice…cât de intensiv le trăiești? Cum îți dai seama dacă scena erotică este una reușită sau dacă mai este nevoie de lucrat la ea?

În timpul scrierii (prima scriere, nu redactare) intru în pielea personajului și trăiesc emoția exact cum o trăiește el. Cu respirația precipitată, puls zvâcnind în buze, obrajii aprinși. O scenă erotică reușită este cea care se amplifică în crescendo, cu verbe puternice, stimulând cele cinci simțuri. La redactare (la cea de-a zecea sau douăzecea), intensitatea scade, desigur, dar tot nu trebuie să treacă în lectură mecanică. Dacă trece, e semn rău.