Publicat în Monoloagele unei femei care scrie

Despre frământările unei femei care scrie

wonderful-oil-paintings-2

Inaugurez o nouă rubrică pe blog : monoloagele unei femei care scrie.

Poate unii din voi sunt curioşi să citească ce se face în capul unui femei care scrie un roman. Să urmărească stările, gândurile, ezitările, tâmpeniile, extazul sau deprimarea.

Un roman nu se scrie linear : îmi pun în poală laptopul şi-i dau bătaie pe taste. Realitatea e departe de imaginea asta idilică. Sau… hai să nu vorbesc de toţi, ci doar de mine.

Eu scriu mult în minte, fac notițe de pagini întregi pe hârtie şi doar după asta ajung în faţa ecranului, pe urmă, mai scriu când discut pe facebook cu cititorii blogului. Unii dintre voi îmi sânt complici, de asta caut vorbă cu voi, să ştiţi. Mai am o categorie de complici, complici pasivi : filmele şi cărţile. Filmele, în special. Vă deschid un secret. Pentru ca un roman să fie uşor de citit, adică dinamic şi fluid, autorul trebuie să scrie aşa cum ar vizualiza o scenă de film.

Cărţile joacă şi ele un rol. Mai ales după ce ai scris romanul şi îl laşi să se odihnească înainte de prima redactare globală.

Acum citesc o critică la romanele pentru femei. Cartea se numeşte « Romans d’amour », de Michelle Coquillat. E o autoare neaşteptat de ironică şi critică. Practic, a desfiinţat romanele din toată seria Harlequin, ştiţi voi, romanele celea ieftine, de gară, citite de milioane de femei. Pe mine mă amuză şi mă intrigă chestia în acelaşi timp. Se contrazice de nenumărate ori, ca orice femeie care critică alte femei. Cunosc solfegiul, reperez uşor notele false. Pentru a critica impecabil îţi trebuieşte pasiune, logică, argumente şi coerență. Dar să lăsăm…

Deci autoarea, indirect, mi-a demontat romanul. Dacă mă iau după critica ei, pot să-i dau foc (nu ei, să fim cuminţi, ci romanului), căci ceea ce am produs eu, e numai bun de publicat în Harlequin. Adică, manipulatoriu o sută de procente. Suceală de minți femeiești (poate și bărbătești, ar fi culmea). Lucru de care mă feresc, dar tot acolo am ajuns. Atmosfera, locaţia, ideea, conflictul, psihologia personajelor, culmea culmilor! chiar şi naţionalitatea lor, coincid. Probabil că pentru un debutant ca mine e descurajant. Nu-mi rămâne decât să mă dau cu capul de pereţi că mi-am pierdut timpul de pomană.

Pe de altă parte, Maică Precistă, ce intuiţie am avut ! cum am putut să intuiesc eu, femeie simplă, (staţi să mă mai uit o dată în oglindă şi să şuier de admiraţie) o strategie de scris, elaborată de experţi şi pus în practică de decenii întregi, care a ştiut să convingă milioane de femei să cum-pe-re ! Asta înseamnă că eu cunosc excelent psihologia a sute şi mii de femei. Neașteptată revelaţie !

Mai în glumă, mai în serios, mai hlizit, mai ursuz, asta sunt reflecţiile mele de moment.

Nu mă tem să ajung în categoria cărţilor în copertă roz. Mă încearcă cu totul altă frică la etapa asta de creare. Poate am să vă surprind, dar eu mă tem să nu mă pomenesc cu un roman prea filozofic, prea serios, prea greu de digerat şi plin de adevăruri absolute. Asta ar fi o catastrofă şi un eşec splendid.

Nu, eu nu vreau să produc o carte genială care se prăfuieşte într-o bibliotecă. Prefer un roman de gară, care să circule, să deconecteze, să miroase a drum şi aventură.

Publicat în Recomandare de carte

Prostia omenească dacă ar durea, ar avea nevoie de un medic !

ospatar

Demult n-am savurat o carte ca pe o prajitură, când muşti frazele ca pe felii, le rugumi cu plăcere şi te gândeşti cu tristeţe că tu n-ai putea să scrii aşa. Într-o română înţeleaptă, din secolul trecut, plină de miez, gust, nuanţe, emoţii şi melancolie dulce. Poveşti de viaţă şi nicio reţetă (credeam greşit la început, coperta predispune).

Aş fi vrut s-o am tipărită şi să mă bag în pat cu ea, la călduţ. Eu când citesc poveşti colorate, adorm adânc şi visez prielnic. Mă trezesc odihnită şi viaţa pare mai dragă.

***

Din însemnările unui ospătar, Ion Dulghieru, 1969.

„De-l vedeai pe stradă, şi de ţi-ar fi spus el cu gura lui, şi tot n-ai fi crezut că-i chelner. Un bărbat înalt, brunet, cu gesturi distinse, îmbrăcat întotdeauna după ultima ediţie a modei, lui nea Mielu îi spuneau toţi: „Voilà un monsieur!”

Deşi era ţinta multor bârfeli, aruncate de către unii din colegii săi, nu se sinchisea şi trecea înainte ca un dulău printre nişte căţei care latră.

Când prindea din zbor expresii ca aceasta: „Bă, chelnerul de s-ar îmbăia şi-n agheasmă, şi tot a tocană miroase pe unde trece!”, el se oprea şi le-o turna în faţă: „Prostia omenească dacă ar durea, ar avea nevoie de un medic!” şi-şi vedea de treabă, refuzându-le de multe ori anrurajul.

Nea Mielu era şi un lucrător de talie înaltă. Nu se ploconea şi nu mieuna în faţa clientului. Îşi controla mereu gesturile, vorbirea, îşi primea muşteriii cu acel zâmbet de gazdă afabilă, ferindu-se ca de foc de-a îmbrăca haină de lacheu.

Cu toate că era unul din nepoţii  jupânului, nea Mielu trăia într-un continuu război cu unchi-său. Acesta din urmă, l-ar fi vrut pe nepotu-său mai slugarnic, mai cu „capul-aplecat-sabia-nu-taie”, mai cu spinarea făcută cobiliţă. Şi din cauza acestei încăpăţânări, nu trecea zi de la Dumnezeu să nu fie dojenit:

-Cu purtarea ta de „don Juan de boulevard” ai să te faci negustor când ţi-i vedea ceafa! Că eu, dacă eram ca tine, mă mâncau câinii, domnule! C-aşa-i în negustorie: săruţi mâna şi ministrului, dar şi ţigăncii…”

O puteţi descărca de AICI

Poftă bună ! 🙂  O păginuţă de gustare.

Citește în continuare „Prostia omenească dacă ar durea, ar avea nevoie de un medic !”

Publicat în De pe internet adunate, Recomandare de carte

Scrisul e o forţă

via hearts of glass25„Dacă nu ai absolut nimic de creat, probabil te creezi pe tine însuți.” Carl Jung

Dacă te-a gâdilat sfios ideea că a scrie ar putea să fie vocația ta (sau măcar pasiunea), câteva aspecte esențiale pe care să le urmărești ar fi următoarele :

Scrie! Despre orice și oricând, într-un loc la care să nu aibă nimeni acces pentru a nu fi nevoit să te cenzurezi prin consmetizarea fiecărui cuvânt.

Citește! Citește! Citește! Nu poți deveni scriitor, dacă nu ești mai întâi cititor.

Exersează! Limbajul e un dans, dacă nu te joci zi de zi cu formele lui de expresie, începi să-ți pierzi îndemânarea, să uiți pașii. Scrie orice, un vers, o notiță, o descriere, o analiză, o scrisoare.

Trăiește! N-ai cum să scrii dacă tu îți suprimi sinele, fugi din fața emoțiilor. Deschide-te în fața fiecărei frânturi de viață care te înconjoară, simte fiecare moleculă a realității pe care o respiri!

Nu scrie la rece! Ci în mijlocul evenimentelor, așa cum făceau Henry Miller și Anais Nin, iar asta va face cititorul să trăiască fiecare rând la fel de intens ca și tine.

Pierde-ți controlul.

Nu șterge.

Scapă de frica și rușinea că nu ești adecvat.

Alege citate care te inspiră apoi reflectă în scris asupra lor .

Folosește jurnalul ca să treci peste perioadele dificile, nu lăsa lucrurile nespuse să devină toxine. Știi că de fapt afecțiunile mintale nu sunt provocate de trauma în sine, ci de faptul că nu poți vorbi despre asta?

Nu folosi scrisul ca mijloc de lamentație.

E, de fapt, o recomandare de carte.

Secretul detaliat e AICI

Publicat în Autopsia cuplului, Recomandare de carte

Ghidul misoginului

misogin1

Când reciteşti aceeaşi carte peste ani, te opreşti asupra unor alineate sau gânduri ce-ţi par cu totul noi. Cu atât mai mult dacă reciteşti o carte de citate.

Acum 3 ani alegeam citatele din postul mai jos.  Între timp, ochii zăbovesc asupra altora.

***

Aseară, înainte de culcare mi-am adus aminte că am o cărticică ce musteşte în gânduri pământeşti înşirate cândva pe hârtie gălbejită de mână de bărbat. Ghidul misoginului se întitulează. Şi mi-am zis că n-ar strica ca măcar o data pe an, să recitesc ce gândesc bărbaţii celebri sau anonimi, despre noi, femeile.

Vărsăm două picături de amoniac pe băsmăluţă şi pornim voios la vale! :mrgreen:
1. Tot misterul femeii e în imaginaţia bărbatului. (F. de Croisset)
2. Numai pentru o femeie există, cu adevărat, femei frumoase şi femei urâte. Pentru un bărbat există femei pe care le doreşte şi femei pe care nu le doreşte. (Autor anonim)
3. Inteligenţa femeii rezidă adesea în prostia bărbaţilor (E.R. Curtius)
4. Explicaţia adevărată a profundei neînţelegeri dintre bărbat şi femeie, sensul luptei lor eterne stă în această diferenţă fundamentală: femeia are nevoie de fericire; bărbatul, de plăcere. (Autor anonim)
5. Căsnicia este mormântul iubirii, iar femeia crucea de pe el. (Iacob Saphir)
6. Pentru a fi un seducător nu e nevoie să fi iubit multe femei. E destul să le fi nenorocit. (Autor anonim)
7. De obicei, religia femeii constă îl a-l servi lui Dumnezeu, fără a fi însă nepoliticoase faţă de diaviol. (Axel Oxsenstierna)
8. Femeile urâte îmbătrânesc mai bine decât cele frumoase. Ele trec din umbră în întuneric. (Autor anonim)
9. Amorul trece, femeia rămâne. (Autor anonim)

Citește în continuare „Ghidul misoginului”

Publicat în De pe internet adunate

Fantasme în bibliotecă

„Apropos, pe blogul tau de soacramica ai publicat un post cu poze design de biblioteca. Foarte deosebite si interesante. Era trimitere sila link: eu il salvasem..dar nu mai gasesc pe unde…daca il mai ai pastrat ai putea sa il recomanzi inca odata pls. merci”

La solicitarea lui wero, scot din arhiva mea colbăită postul cu idei pentru biblioteca de acasă. Dar înainte de a-l reposta vă invit să vizitaţi nişte picturi fantastice (în mai multe sensuri) în stilul celei de mai jos 🙂 în care tot cărţile sunt vedete.

Valentin Rekunenko

Citește în continuare „Fantasme în bibliotecă”