Publicat în De pe internet adunate

Compoziţii florale

Nu ştiu de ce toamna simt o nevoie mai acută de flori. În fiecare zi după lucru zâbovesc în faţa florăriilor. Vreo 4 pe itinerarul meu. Din toată podoaba floristică nu pot identifica decât vreo 6 specii, restul – un mister, de asta poate mă ademenesc 🙂

Am dat şi în calculator de un folder cu poze de buchete de mireasă, ceva mai speciale (adunate cândva). Cu flori de iris, garoafe, cale, orchidei, bujori, levănţică, crizanteme …

Citește în continuare „Compoziţii florale”

Publicat în De pe internet adunate, Limba soacrei

Frunzuliţă matostat, când e omul fără cap ?

Am dat de un material interesant pe internet şi m-am jurat să-l traduc şi să-l păstrez cu link.

Socot că tare-i preţios în viaţa asta să poţi identifica oamenii care nu-ţi merită timpul. Dacă încă se mai ţine scai din urma ta şi nu se ogoieşte poţi să-i trimiţi linkul cu inima împăcată. Dar să ne păzească Sfântul Elefterie, tămăduitorul de măsele, de ispite!

Uneori e greu să realizezi că omul cărui îi explici că iarba-i verde şi ceru-i azuriu, nu înţelege ce vrei să zici. Nu pentru că e prost, nu pentru că e orb, ci pentru că există nişte pârghii lăuntrice care nu-i permit să vadă. Ele se numesc complexe : siguranţa de sine mutilată, complexul de inferioritate, frica de a fi respins, frica de a fi luat peste picior etc. Şi atunci râmâi tu cu buza înflată şi cu senzaţia că eşti prost (da poate că eşti) că ţi-ai pierdut vremea să explici lucruri evidente (dacă nu ai copii, senzaţia e şi mai acută).

Nu e uşor să discuţi cu aşa oameni, nu e uşor să lucrezi cu aşa oameni… dar şi mai greu e să scapi de ei. Pentru că, paradoxal, oamenii complexaţi, mai sunt şi perfizi (de parcă complexaţi n-ar fi destul) şi deseori se ascund sub măşti de oiţe blânde cu cruce la gât, în loc de talancă. Behehe, behăie jalnic, numai-numai să atragă atenţia.

Cum să nu te laşi prins în capcană și să nu-ţi pierzi timpul (dacă ţii la el) ?

Să nu ziceţi că nu v-am spus. În descrierile ce urmează veţi regăsi persoane lângă care staţi chiar alături… îmi pare rău.

Omul complexat are :

Obiceiul de a se compara

Obiceiul de a se compara cu alţii denotă dependenţă. Când omul îşi neagă unicitatea, se trădează pe sine însuşi. Iar când se apreciază prin ochi străini, riscă să nu se descopere niciodată.

Notă : Oamenii complexaţi parcă-s în veşnică căutare de « stăpân ». Dacă îi spune unul că e frumos, rumen şi că are dreptate – gata, devine aliatul, complicele, prietenul lui. E gata să-i slujească veşnic pentru un cuvânt bun. Alte opţiuni nu există.

Citește în continuare „Frunzuliţă matostat, când e omul fără cap ?”

Publicat în De pe internet adunate, Fotografii

Sub clar de lună

Mortul meu iubit cu perucă, François VI, duc de La Rochefoucauld, moralist francez născut în zodia mea, spunea acum câteva secole : Oamenii s-ar fi îndrăgostit mult mai puţin dacă n-ar exista pe lumea asta atâtea poezii şi cântece despre lună.

Săptămâna asta a fost lună plină. Melancolică.

Pentru că e vară, senin şi vacanţă, sezonul pasiunilor născute sub clar de lună poate fi declarat deschis 🙂

25 de picturi lunatice

Citește în continuare „Sub clar de lună”

Publicat în De pe internet adunate

Ca o roză…

(Parabolă)

Trăia o dată o frumuseţe de fată. Cuminte, harnică şi blajină. Măcar ia şi pune-o la icoane. O singură problemă avea. Nimeni nu aprecia nici frumuseţea ei din cap până la picioare, nici splendoarea care venea din interior. Dramatic destin, sunteţi de acord. Într-o zi se decide fata să consulte un înţelept cu faimă:

-Ce să fac? Cum să plac?

-Ce anume te frământă?

-Nu înţeleg, izbucni fata în plâns, cu cât încerc să fiu mai bună şi respectuoasă cu toată lumea… cu atât mai puţin sunt apreciată. Ba mai rău. Mă izbesc de indiferenţă, nepăsare, iritare. E injust ! Cu ce sunt eu de vină ?

Înţeleptul a privit-o blând şi a spus:

-Dezbracă-te şi plimbă-te goală prin oraş.

Fata tresări şi zise cu indignare:

-Aţi înnebunit ?! Păi în aşa hal oricine m-ar dezonora sau ar profita de mine.

Atunci înţeleptul îi puse în faţă o oglindă:

-Vezi, ţi-e ruşine şi ţi-e frică să-ţi dezgoleşti corpul frumos. De ce atunci te plimbi în faţa lumii cu sufletul dezgolit? Îl porţi deschis pentru fiecare. Numai că oamenii văd faptele tale ca într-o oglindă. Prin ele îşi descoperă propriile vicii. Din cauza asta sunt răutăcioşi sau indiferenţi cu tine. Puţini au curajul să recunoască că cineva e mai bun ca el.

-Şi atunci cum să procedez?

Înţeleptul a chemat-o cu el în grădină.

-Vezi rozele acestea. Le îngrijesc şi le ud de câţiva ani. Deşi nu încetez să le admir frumuseţea şi aroma, nu am reuşit niciodată să văd momentul în care înfloresc. Fii şi tu ca o roză. Nu te grăbi să înfloreşti în faţa tuturor. Deschide-ţi inima încet, discret. Petală cu petală. Pentru cel care te îngrijeşte şi te admiră, nu pentru cel ce te scutură şi te calcă în picioare.

Publicat în De pe internet adunate, Fotografii

„În dragoste nu am avut noroc” Michèle Mercier

„Miroase a război şi dragoste în aer” (Anne şi Serge Golon)

Nu ştiam că cea mai frumoasă femeie de pe timpurile adolescenţei mele s-a născut la Nisa şi locuieşte retras la Cannes. Cred că nu era să ratez ocazia să trec măcar pe lângă casa ei, dacă nu să cerşesc o vizită (că cică primeşte).

Angelica, un personaj care a făcut să viseze milioane de femei şi bărbaţi. Femeile la rochia de satin azur cu reflecţii de roz pal, bărbaţii la ce e sub rochie :mrgreen:

Fragment din interviul pentru revista Gala, nr. 992

Gala : Rolul lui Angélique v-a adus mai multe neplăceri decât împliniri, nu-i aşa ?

M.M. : Și una, și alta. În proporții comparabile. Puține din actrițele franceze au avut norocul să cunoască un succes atât de răsunător. Aproape că n-o să vă vină a crede dacă vă zic că tot el, succesul, a consituit obstacolul cel mai mare în viitoarea mea carieră.

Gala : Aveți sentimentul că unei femei cu caracter i se iartă mai puține lucruri ?

M.M. : Nu i se iartă chiar nimic. La început eram foarte timidă, foarte rezervată, visam mult, aveam încredere în oameni, nu eram prudentă, în sumă, aveam un profil cu care nu ai ce căuta în cinema. Totuși m-am filmat în mai mult de 50 de filme.

Gala : Actoria e o meserie în care nu poți avea prieteni ?

M.M. : Nu ai prieteni, într-adevăr. Și nici n-ar trebui să cauți, de altfel, pentru că e trist. Să-l luăm măcar pe Robert Hossein, nici măcar nu a venit la avanpremieră filmului l’Insoumise. Și noi totuși am făcut șapte filme împreună. Când are nevoie de mine, mă găsește îndată. Dar nu e capabil s-o facă dezinteresat.

Citește în continuare „„În dragoste nu am avut noroc” Michèle Mercier”