Publicat în Fata tatei

Soacra mică în vara lui `22

Iată că a venit vara faimosului bumerang cu strasuri pe capul soacrei mici.
Adică vara în care fic-mea are 16 ani, iar flăcăul care pune teracota în baie, vreo 25.
Ora 18:25, echipa de lucrători a plecat, dar ăsta lucrează. Îl sună şeful: măi băiete, termină odată. Și mâine e o zi. Nu, mă scuzați, mai am.
Fic-mea, recent decolorată à la Marilyn Monroe (ca mă-sa-n tinerețe, surcica), nu merge, plutește. Vai ce baie șic voi avea, maman.
Maman-sa se uită cu neliniște la bărbat-su. Adică matale nu-ți miroase a nimic, așa-i? Râde cu poftă. Lasă băietul în pace. Îmi aduce aminte de mine în tinerețe. Când te apuci de-un lucru, îl faci cu pasiune.
Cu pasiune pentru cine, Panaghia mou?
Că-i student, că-i altcineva, nu știu, dar grăiește (corect) mai multe limbi și e tare politicos.
Am borș roșu. Dar inima mea e mai roșie. Mai fierbinte ca borșul. De neliniște.
19:07
Tot lucrează hărnicuțul.
Eu nu-mi găsesc locul.
O, ZEI, unde-i Grecia mea de anul trecut, cu veșnicia crăcănată pe șezlong, cu cărticele prostești în nisip, cu magicul, sublimul cuvânt SENINĂTATE în buric și în suflet.

Autor:

destinul unui blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s