Au fost vremuri, când scriind o postare pe blog, aveam zeci sau sute de comentarii.
Unii din comentatori sunt morți, de tineri. Și nici măcar nu am trecut prin vreun razboi, din 2010 până azi.
„Când brusc se stingea lumina în căminul din Jilgorodok 2, din orăşelul Străşeni, părinţii mei, mai întâi aprindeau lumânarea lor de cununie, ca să nu mă lase pe întuneric, apoi ieşeau în coridorul comun să repare sistemul (pentru a câta oară). Între timp eu adunam picăturile ceară într-un cubuleţ şi mârnâiam sub nas un cântec de dragoste. Probabil că l-am înregistrat în minte la vreo petrecere, când tata îl cânta vreunui cumătru sau cumătră lângă un ulcior de vin gol. Nu l-am mai auzit nicăieri de atunci…”
Din Jurnalul Soacrei Mici (click AICI)
Blog de vineri 
Ia s’auzim acel cântec de dragoste! Bagă 2-3 pahare de vin și înregistrează-te! 🙂
ApreciazăApreciază
hahaha
ApreciazăApreciat de 1 persoană