Publicat în Amintiri din Grecia

Kiria Nița

Prima invatatoare a sotului meu o suna mereu pe mama soacra ca sa-l convinga pe fecior-su de aur s-o viziteze.

Numai ca el are capul plin de treburi si nicidecum nu reuseste sa treaca pe la femeia care i-a pus stiloul in mana si l-a invatat sa caligrafieze literele grecesti.

Vara asta i-am zis ca nu scapa. Mergem impreuna. Din nou si-a adus aminte cu amaraciune ca e insurat bocna, a strans din masele, dar cu 2 ore inainte de plecarea feribotului, stateam amandoi pe terasa primei sale invatatoare.

-Hristos a avut 12 discipoli, imi zice Kiria Nița, eu am avut cateva mii, dar numai pe sotul dvs vreau sa-l vad. Panaghia mou! ce baiat, ce elev, cata sensibilitate si cata omenie! Asa ceva nu se uita nici dupa 35 de ani. Nu-mi vine sa cred ca-l tin de mânuță acum…
Mânuță…la o adica, o mâna păroasă, cat trei de-ale ei.

Si mimimi, si bizu-bizu, si tot asa… tinandu-l in prinsoare pe muntele meu de barbat, ca pe un copilas de clasa intai.

Comedia situatiei era alta, de fapt. Nici unul, nici altul nu-si puteau inchipui un lucru. Pe Kiria Nița o cunosc de cateva veri. Nu era prima oara cand ii admiram terasa napadita de muscate, busuioc si garoafe. Casa primei invatatoare a sotului meu se isca chiar pe drumusorul pe care il stiu ca pe cinci degete ale mele. In fiecare vara obisnuiesc sa trec zilnic pe acolo, prin fata casei ei, cautand plaja mea iubita si izolata de lume, de care stiu foarte putini. Nici macar sotul meu nu prea merge pe acolo. Si cand invatatoarea porni vorba de mare, ca s-a scaldat in vara asta deja de 76 de ori (pentru genunchiul de dupa operatie), in capul meu s-a facut lumina si mi-am adus aminte cum am vazut-o vara trecuta, iesind din mare, scancind ca o copilita. Trecuse pe langa mine, murmurand:
-Va inchipuiti? Cu valurile astea mi-am pierdut inelul. Panaghia mou! Ce inel frumos!

Kiria Nița nu are cum sa ma tina minte. Eu am proprietatea de a ma schimba in fel si chip. O pereche de ochelari, o palarie, un chipiu, o fusta lunga et voilà, ceci n’est pas moi. Daca ar fi sa-mi iau un pseudonim, cel mai potrivit ar fi Lilia Metamorfoza.

Kiria Nița nu stie ca i-a vorbit sotiei celui mai iubit dintre elevi, nu stie nici de cate ori am mers prin fata casei ei, scriind in gand cateva texte pentru o carte in care ar putea apare si ea.

Autor:

destinul unui blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s