Și mult timp nu înțelegeam de ce, înainte de a mă lua cu el prin sat, badea îmi spăla bine pistruii și-mi descâlcea frumos creții și de ce fetele își schimbau deodată vocea când ne întâlneau, de parcă le punea cineva în palme un bobocel proaspăt ouat, petrecându-ne de fiecare dată cu un oftat dulce, de le simțeam încă multă vreme privirea din urma noastră. Atunci îl apucam pe badea mai strâns de mână, ca nu cumva să-l pierd, pe lângă vreo fântână.
-Badea Vasea, cântă-mi și mie ceva.
(fragment din „Bocete de nuntă”, Lilia Calancea, Editura Arc, 2019)
Blog de vineri 