Publicat în Povestea de vineri

Căderea

Autumn leaves falling to the ground in city park.

Toată vara, o frunzuliță de arțar invidia un pui de vânt, pe care-l cunoscuse în primăvară.

-Ce viață frumoasă ai! Zbori pe unde poftești. Vezi atâtea lucruri. Vai, cât mi-aș dori să pot zbura ca tine!

-Vei zbura, chicotea de fiecare dată vântișorul.

-Când?

Discuția lor se termina întotdeauna cu „degrabă”. Dar iată că prin septembrie, când frunzulița devenise cogeamite frunză și se îngălbeni de atâta așteptare și speranțe deșarte, hotărî să nu mai bage în seama vântișorul cu promisiunile lui și nici să-i mai vorbească. Vântișorul însă singur îi vorbi:

-Azi vei zbura.

Frunza tresari de emoție și… se desprinse singură de pe ram, pornind în rotocoale line, prin văzduh:

-Zbooooooor!

Vântișorul, care devenise între timp și el cogeamite vânt, și multe văzuse el într-o vară, cutreierând livezi și păduri nesfârșite, nu mai chicotea ca în primăvară. O urmarea atent, cu sufletul la gură. Toată vara se pregătise pentru acest moment. Știa bine că zborul unei frunze nu e decât o cădere. Și unicul lucru pe care îl mai putea schimba în căderea ei euforică, era s-o prindă pe aripile lui și s-o poarte cât mai sus, cât mai departe și cât mai lung cu putință, prin văzduhul răcit de toamnă.

Reclame

Autor:

destinul unui blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s