Publicat în Cimitirul albastru

Cimitirul albastru 5. Roșcatul

Peppi

-Lilia, unde ai ascuns țigările?! Spune repejor c-o să ne ia Roșcatul la bătaie pe amândouă.

-Nu-ți spun.

Un copil nebătut nu știe de frică.

Portița gemu, împinsă de o labă roșcată, vânjoasă. După care apăru și capul: roșcat, cu doi ochi roșii, aburiți.

„Uite-l, șopti îngrozită mătușa. Vai de capul nostru. Fugi, Lilia!”

De fugit reușeam eu oricând, căci copilăria are picioare sprintene, tocmai pentru a salva capul fără minte. Până una alta, eu îmi legănam imperturbabil picioarele, pe patul de sub nuc.

-Clavă, ai cumpărat țigări? răcni Roșcatul.

Bărbia mătușii începu să tremure.

-Ți-o cumpărat, răspund eu în locul ei, cu un deget în nas. Numai că eu le-am ascuns.

Roșcatul rar când îmi întâlnea nasul cârn și obraznic prin ograda lor, dar de fiecare dată, îl apuca din senin un chef de vorbă, pe semne ca să vadă ce gânduri poartă prin lume un pui de om, cu cap crețos.

Rânji cu poftă în fața îndrăznelii mele. Mătușa, albă ca varul, porni o rugăciune sub nas.

-Dacă te rog frumos să-mi spui?

Mătușa își înălță ochii rugători spre cer. Pe buzele ei tremurânde ai fi putut citi: „Doamne, păzește-o că-i mititică și proastă!” Mi-a stat milă de ea.

I-am arătat cu brațul spre păpușoi, bucuroasă să-l văd cum le va căuta până seara târziu. Le găsi însă repede. Mă trădase movilița proaspătă de pământ.

-Auzi, nas cârn ce ești, de ce mi le-ai ascuns?

-Pentru că put. Și nu-s bune pentru sănătate.

Râse a batjocură în direcția mătușii:

-Vezi, fa? Copilul ista își bate mai tare capul de zilele mele, decât tine.

Pentru că rânjea fumând, îl năpădi un soi de tuse măgărească. Râdea, tușea, hurducându-se ca un animal în agonie. Am început să-l bat cu pumnul după ceafă. O dată, de două ori… din toate puterile.

Mătușa ajunse în prag de leșin, uitându-se la noi.

Roșcatul tuși până îi dădură lacrimile, prăpădindu-se de râs sub pumnii mei. Când își reluă răsuflarea, îmi făcu semn cu laba-i păroasă:

-Mulțumesc, nas cârn. M-ai salvat viața.

Zece ani mai târziu, Roșcatul a ucis-o în bătăi pe mătușa mea. A uitat să-i cumpere țigări.

Reclame

Autor:

destinul unui blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s