Publicat în Povestea de vineri

O poveste cu flacari

15101169393_59e5edacf0_b

Exista o zi speciala in luna lui august, cand merg la mormantul soacrei soacrei mele, Constantina. Ea a fost bunica sotului meu, prototipul de femeie care m-a inspirat pentru un personaj pitoresc din romanul Sub constelatia Lyrei.

E unica dimineata, din vacanta mea greceasca, cand ma trezesc cu noaptea in cap, sub ochii mirati ai socrilor si merg la cimitir, facand un popas la florarie. Vara trecuta am mers si mai voios la cimitir, pentru ca era ultimul an, cand sicriul raposatei mai zabovea in pamant, caci, dupa traditia grecilor de pe insula Chios, dupa un termen stabilit, oasele sunt deshumate, spalate in vin rosu, descantate si stocate intr-o boxa mica de lemn, cu fotografia defunctului pe capac.

Asadar, i-am dus flori la mormantul din marmura, de un alb orbitor. Am pastrat o pauza de reculegere, sub tipatul asurzitor al cicadelor, apoi mi-am mutat privirea la mormantul de alaturi.

-O cunosti? il intreb (fara mare speranta) pe sotul meu.

-Si inca cum! Se invioreaza instant. Numele ei s-a plimbat prin toate gurile orasului. Huruiau si vuiau toate cartierele din orasel.

-Ce a facut? Il intreb cu ochii tintiti in fotografia femeii cu batic negru, pe cruce.

-Nimeni nu stie exact cum a facut, dar toti stiu din ce cauza s-a prapadit. A murit arsa de vie in biserica. Ghinion curat. Demult s-a intamplat…

Pe atunci, sotul meu era elev. Dupa scoala avea obiceiul sa treaca pe la bunica care lucra in biserica. Mergeau amandoi acasa, unde bunica Constantina il hranea, apoi il lasa sa-si faca temele. In timpul asta la biserica o inlocuia o prietena, de varsta ei. Misiunea ei era sa stinga lumanarile consumate, sa aduca altele noi, sa stearga praful, sa verifice candelele, sa stearga amprentele de pe sticla icoanelor (pupate, atinse, mangaiate). Cum ii trecu prin cap sa stearga icoanele cu spirt, langa un musuroi de lumanari aprinse, nimeni nu stie. In schimb, toti au aflat ca luase foc momentan, iar arsurile au fost prea grave ca sa poata supravietui.

O moarte in biserica. In flacarile celea oribile, de care se fereste atat de mult orice crestin.

Reclame

Autor:

destinul unui blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s