Publicat în Copilărie sovietică

Cloșca

 

In nicio alta tara n-am vazut un imobil mai descriminatoriu decat tipul de camin sovietic, in care am trait de la 10 ani in sus, la Chisinau, si in care unii locatari erau mai egali decat altii. Cand intrai in scara, pe dreapta, traiau locatarii cu bucatarie, baie si balcon separat, iar pe stanga… plebea, cate 10 camere la o bucatarie cu geam spart si closet jegos, cu gandaci plesnind de sanatate. In dreapta, traiau evreii si rusii, in stanga, familii de moldoveni.

Cum am nimerit printre cei drepti? Simplu. Etajul unu (parterul) nu avea balcon si nicio familie de rusi sau evrei nu si-a permis sa decada in halul in care am acceptat noi, adica mai jos de etajul doi.  Plus ca tata era seful unui santier mare de constructii si, desi merita mai mult, exhiba uneori nesuferite crize de noblete, cedand randul apartamentului nostru femeilor singure cu copil, motiv constant de scandal in casa. Si mama avea dreptate, caci se saturase sa frece pelinci si vesela la robinet cu apa rece, cu doi copii mici pe cap, sa fiarba zilnic borsuri si prostiri, sa spele vesela la acelasi robinet rece, sa rabde, sa se sacrifice pentru familie,  in timp ce se gaseau atatea femei smechere, care dupa primul copil, deja obosite si umilite de viata de familie, bagau repejor divort, grabind procesul de obtinere a unui apartament cu apa calda si toate invoielile. Intr-un cuvant, nobletea tatei o obosea si o imbatranea pe mama, ca pe orice nevasta de cizmar fara cizme. Asa ca, momentul cu apa calda (fantasmul suprem al mamei) a eclipsat lipsa balconului. Si ne-am mutat precipitat la parter.

Caminul era burdusit de copii de toate neamurile. Plozii de evrei si rusi rar cand ieseau in curte, stand mai mult prin casa, cu burta pe carte, plimband degetele prin octave sau vreun catel de rasa prin jurul casei. Copiii de moldoveni isi bagau ghetele in preocupari de alt gen: bateau mingea, bateau botul, bateau cateii vagabonzi. In tot peisajul asta, eu m-am trezit, direct la mijloc, ca un os in gat. Nici cu dreptii, nici cu stangii. Eram un copil cu carti si pian in casa, dar fara balcon si… fara catel.

Pendulam totusi usor intre tabere. Un privilegiu pe care-l pot avea doar fetele fara balcon si catel. Bunaoara, dupa scoala treceam pe la Olesea din dreapta ca sa ascult cateva sonate la pian, iar seara saream in elastic cu fetele din stanga, pana mi se urca fusta in cap. Intr-un cuvant, am invatat sa ma adaptez la orice grup de oameni, statut si situatie, o experienta care ulterior mi-a servit nu o singura data in viata.

Dina si Olea traiau in stanga, aproape ca niste orfane, caci nimeni nu stia nimic despre tatal lor, iar mama pleca de acasa peste fiecare 3 zile, fara macar sa le sune. Lucra ca insotitoare de vagon. De unde sa le sune pe drum? Unde sa sune in camin? La evrei, la rusi ? Cui ii pasa? Desi nu iesea din gusa lor. Da vy chto ?! Nu znaete…

Cu cine a facut fetele? Unde e tatal lor? Ce spuneti? Aha! Tati diferiti? Le-a facut cumva in tren? Cum isi lasa copii singuri? Cum poate dormi noaptea? Cum nu-si iese din minti de grija lor? Mai ales, ca-s fete. Una in clasa a 4-a, alta intr-a intaia? Doamne, Boje, cum se poate asa ceva? Asta e mama? Ce spuneti? Le lasa bani de mancare? Si ce pot face copiii cu banii? Cheltuie totul pe caramele si gume de mestecat. Copii fara parinti, ce vreti… Ce-o sa creasca din ele, cum credeti? Trebuie de luat masuri cu asa mame!

Cand pleca femeia la munca, vuia casa in ambele tabere, pana oboseau chiar si cele mai harnice limbi. Si numai dupa ce muteau vecinii, pianele, cainii si televizoarele, atunci, la etajul cinci, se auzea o voce calda. Stiti, genul cela de voce de femeie closca, cu solduri late, fertile, acoperite cu floricelele unui halat ieftin si subtire, incheiat peste sanii grei, mirosind a parjoale.

-Dinaaaa! Oleaaaa! Hai veniti la tio’ Vera aici. Hai ca v-am turnat zeama. Iaca si cate o cotleata… Hai veniti repejor ca o sa adormiti flamande.

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s