Publicat în Creatie proprie

Moment fragil

floare-Si? Gata?

-Gata.

-Numai pentru ca aseara n-a dat nicio veste? o mai ispiti o data Simona, stingandu-si brusc tigara, cu gest nervos.

-Da.

-Ma scuzi, dar imi pare copilaros gestul tau. Ma tem sa nu-ti regreti moftul. Nu-mi spuneai, cu incantare, ca e unicul barbat cu care te intelegi fara cuvinte? Ca e o poveste aparte intre voi? Ca n-a mai existat o compatibilitate atat de fantastica cu cineva? Ca te simte ca nimeni altul, indiferent de distanta, timp… Ce s-a intamplat aseara?

-Pur si simplu nu s-a mai gandit la mine.

-Poate… avea ceva de rezolvat. Poate… i s-a intamplat ceva. Poate…

-Nimic grav. M-a cautat azi dimineata. E viu, sanatos, totul e in regula.

-Si atunci?

-Atunci, am inteles ca… tot ce a fost pana aseara s-a terminat. S-a rupt firul esential. Firul magic prin care trecea curentul care ne conecta unul la altul. Firul cela prin care curge o viata la doi.

Se asternu tacerea pe terasa. O tacere de seara varatica, parfumata de ultimii fluizi de tei infloriti.

-Aseara… a fost un moment greu. Fiecare om traieste stari in care ajunge singur, in tacere, in intuneric, isi asculta respiratia si se intreaba pentru ce sau cine respira. Si daca inceteaza sa respire? Ce se intampla? Am mai trecut prin asa momente, dar de fiecare data aparea el. Le curma, cu un sms, sunet, vizita. Ma simtea. Oriunde se afla. Nu ma lasa sa le traiesc niciodata pana la capat, ma simtea de departe. Aseara insa nu a mai venit. Nu m-a simtit. Si era suficient sa-mi scrie doar doua cuvinte. Era sa-mi fie destul. Era sa adorm senina.

Aseara am simtit, pentru prima oara, cum e cand cineva nu te salveaza la timp. Cand te lasa sa te scufunzi. Prin absenta. Tacere. Cand apare prea tarziu. 

-Esti prea categorica. O sa-ti fie mai usor acum? Cand n-o sa vina deloc? Niciodata.

-Moartea e mereu categorica. Chiar si cea a simturilor.

Se auzi brusc trilul telefonului. Insistent, lung, iritant. Apoi o notificare, a doua, a treia. Apoi, din nou un tril prelung. Ambele stiau de la cine e.

-Nu auzi? izbucni Simona.

-Ai vazut vreodata mort trezit de alarma?

Se ridica incet din fotoliu si se indrepta spre iesire. Telefonul continua sa zornaie langa o scurmiera, cu o tigara pe jumatate parlita.

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

5 gânduri despre „Moment fragil

  1. Inseamna ca nu s eu nebuna! Fix in acest punct sunt si eu hotarata sa pun punct, dupa ce aseara nu mi-a scris sa-l anunt cand vin, si nici nu mi-a scris sa ma intrebe la ce ora am ajuns acasa de la ai mei, asa cum o facea de fiecare data. Abia azi dimineata ma intreaba… Iar mie deja mi i lehamite. 2 cuvinte. Da.

    Apreciază

  2. Și dacă cel care te salvează e întotdeauna el, acel care te prinde de mână pe ultima treaptă, și care pretinde că e doar prietenul tău, să-l crezi sau să riști în a-l provoca cu adevăruri?! Îl ai pentru toată viața sau nu faci decât să distrugi cea mai frumoasă prietenie!?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s