Publicat în Uncategorized

Dragostea ta e o creveta

7965

Eu traiesc intr-un imobil plin de celibatari cu animale. De toate varstele. Si celibatarii, si animalele. In fiecare seara, fiecare isi aprinde veioza (sau lumanarelele parfumate), langa animala multpretuita.

Ne impacam bine, ptiu de trei ori, desi uneori simt pe mine priviri condescendente. Priviri din cele pe care le arunca femeile de afaceri peste femeile casnice, care nu fac nicio branza toata ziua acasa si nu stiu sa deosebeasca un android de iOS.

Deci, ei celibatari, eu maritata (in minoritate absolut rusinoasa).

Deci, ei cu animale, eu cu barbat.

Deci, ei fara copii, eu cu.

Deci, ei cu pisici, eu cu guzgan.

Mai repet o data. Ne impacam bine, ne sfatuim, ne salutam, ne aducem flori, impartim placinte scoase din cuptor, zambete calde. Viata e frumoasa in mahalaua noastra pestrita, paroasa si imbelsugata de pisici, caini si guzgani.

Totul curge armonios pana ajungem la vreo replica, rostita vajnic si superior, de parca ar contine toata intelepciunea de pe fata si fundul pamantului, gen :

-Stiti, eu prefer de o mie de ori sa traiesc cu o animala sub un acoperis, decat cu un om !

Ei nu ma innebuniti ! Zau ?!

Chiar sa te iei in serios in halul asta ? De parca cineva te pune sa te cuplezi cu primul om nimerit in cale! De parca cineva iti da doar 24 de ore pentru a alege omul langa care ai vrea sa te trezesti dimineata !  

Mai, nu stiu… parol. Eu is casnica, gandesc prea ingust !

***

Rodeam azi o aripa intr-un Quick, iar peste cartofii mei prajiti curgea lin prin difuzoare  „Have you ever really loved a woman?” de Adams. La refren, n-am mai rabdat si i-am spus: „Shut up, way! Nu mai ai azi pentru cine canta asa parole”.

Saptamana trecuta, am intrat cu fetele mele (a mea si niste colege de scoala de-a lui fic-mea) intr-un magazin pentru animale. In timp ce ele se zbenguiau dupa pasarele si iepurasi, eu m-am pomenit incremenita, in fata unui acvariu cu creveti.

Pentru ca acvariul era chiar langa tejghea, iar eu teapana bocna, vanzatoarea m-a remarcat repejor si ma intreba cu voce prudenta :

-Pot sa va ajut cu ceva ?

-Desigur, ii raspund ca o somnambula, sub socul revelatiei. Ma intreb cine cumpara creveti…

-Oamenii, se balbai femeia.

-Femei sau barbati ? o iau repezit, ca sa am un raspuns sincer.

-Barbatii si copiii.

„Bingo!”, am exclamat in minte. Ceea ce trebuia de demonstrat.

***

Data viitoare, cand oi mai ajunge sa discut cu vreun celibatar indragostit de animale, mai mult decat de oameni, l-oi bate usurel pe umar si i-oi sopti languros :

-Mai baiete, eu am o varianta ideala pentru tine. Lasa tu… pisicile, cainii, guzganii, iepurii flocosi… Cumpara-ti o creveta ! Cere putina mancare, e muta, nu te aude, nu te vede, nu-ti raspunde, nu striga, nu face isterii. Si, cel mai important, e fara creier!

Cand ai sa te saturi de ea, o apuci de o mustata si o arunci in clozet.

Pentru ca, nu-i asa, tu nu esti dator NIMANUI cu NIMIC.

Iar la batranete, ai sa poti spune cu inima impacata : „Stiti… si eu am iubit nebuneste in viata mea. O creveta nemaipomenita.”   

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

12 gânduri despre „Dragostea ta e o creveta

  1. Salutare Lilia!
    Cat e de placut sa citesc articolul tau de vineri:) chiar daca tema e cam trista.
    In Italia unde locuiesc in ultimii 8 ani, aud foarte des si vad ca animalele au prioritate fata de copii…no comment…
    Un weekend frumos!

    Apreciază

    1. Salutare de vineri, Tatiana 🙂 te inteleg bine. Si eu uneori imi zic ca unii caini pe care ii vad au parte de mai multa dragoste decat unii copii, si e trista treaba asta. Sa ai si tu un sfarsit de saptamana minunat !

      Apreciază

  2. Lilea, pînă la urmă, mai bine el să iubească cîinele ca pe o crivetă, decât pe o femeie ca pe o crustacee. Și da, you got the point: nu este dator NIMANUI și cu NIMIC. Este alegerea sa conștientă. Sau ar trebui să fie altfel? Și dacă și va avea regrete la sfârșitul vieții vor fi doar ale lui și nu va învinui pe nimeni. După mine, atîta timp cît persoana este inofensivă pentru cei din jur și nu afectează viața celorlalți ( în afară de faptul că provoacă frustrări și nedumeri, ridicarea de umeri), poate să se iubească și cu o mătură.

    Apreciază

      1. Textul tău nu indică că individul ar solicita sau ar reclama sau nici măcar ar necesita dragostea de la altă persoană. Prin faptul că îi dai mai mult de „24 de ore” ca să se cupleze, îl standardizezi. El spune explicit că preferă „să nu…”. El este diferit de majoritatea „normală”. Altfel. Atîta tot.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s