Publicat în Recomandare de carte

Insula

insula_1_produsIeri, intr-un interviu, am fost intrebata de unde ma inspir pentru a scrie. Pot sa dau vreo zece raspunsuri diferite, in functie de starea mea de spirit. Azi voi spune ca ceea ce ma inspira pe mine poate lasa indiferent alti oameni care scriu, picteaza, sculpteaza, fotografiaza, filmeaza etc. Si asta e bine, e firesc. Fiecare om rezoneaza diferit fata de aceleasi lucruri, peisaje, oameni, fenomene.

Milioane de oameni viziteaza Grecia, bunaoara, dar numai unitati se decid sa scrie despre ea, pentru ca e vorba de un contact special cu tara. Ca sa ajungi sa scrii primul tau roman despre Grecia, trebuie sa fii aiurit si innebunit de oamenii langa care ai trait acolo, macar o perioada. Daca nu te-au cucerit, nu mai vrei sa revii. E valabil pentru orice alta tara din lume. Oamenii isi recomanda tara.

Ce e cu cuceritul asta ? Parca e atat de greu sa sari cu paine si sare in fata strainului ? Nu. E cu totul altceva. Unele popoare impresioneaza strategic, teatral, pompos, altele nu-si cheltuie resursele pe asa ceva, si tocmai prin asta devin atragatori.

Cum ajung personal la starea cand izbucnesc : Da ! despre asta vreau sa scriu!

Poate fi o simpla plimbare pe malul marii, dupa o discutie cu sotul sub dangate de clopot. Imi povestea odata cum tatal socru a organizat un concert cu copii hadicapati. Pe vremuri era porfesor la scoala de muzica. Preda pianul, chitara, flautul. Intr-o zi ajunsese intr-o vizita la un internat de copii cu dezabilitati, o scoala ascunsa intr-un satuc, inghesuit printre colinele insulei Chios. Dupa o discutie cu copiii tatal socru intelese, spre marea lui surprindere, ca unii copii au un dar muzical exceptional. S-a dus la directia scolii si i-a propus directorului sa incerce sa pregateasca copii pentru un concert,  « copiii vor deveni mai increzuti in sine si mai putin izolati de oamenii care se considera normali ». Directorul i-a sugerat bland si sceptic sa-si domoleasca entuziasmul « ca tu care ai lucrat toata viata cu copii obisnuiti nu stii cum e sa lucrezi cu copii speciali ». Tatal socru n-a cedat, surprinzator pentru mine, caci eu il cunosc ca un barbat cuminte, timid, docil, chibzuit.

Exista oameni in care cu greu ai ghici o forta launtrica extraordinara, pentru ca ei nu defileaza cu ea niciodata. Tocmai astfel de oameni ma inspira, pe mine, ca om, care a fost crescut intr-un mediu unde tocmai aparentele dau valoare. Asadar, timp de cateva luni, in fiecare zi, tatal socru se ducea cu masina intr-un sat, la zeci de kilometri departare de capitala insulei, ca sa pregateasca pentru un eveniment cultural niste copii cu dezabilitati. Copiii nu mai avusese parte pana atunci de atata atentie, asa ca unii au inceput a visa la lucruri pe care le vedeau doar la televizor : prestatia pe scena, aplauze, flori. Muzica, contactul uman, visul comun i-a unit si le-a dat forte pentru un concert despre care s-a vorbit nu o singura luna pe toata insula. Au fost oameni care au plans la concert, pentru ca muzica nu e creata doar de degete frumoase, lungi, perfecte, nu doar de oameni perfecti la chip si corp, ci si de copii in care nimeni nu credea…

Inutil sa mai precizez ca nu a fost un proiect finantat de Soros sau asociatii caritabile, nu a fost nimeni platit, hranit, transportat cu un buget prevazut. Nu. A fost doar initiativa si indarjirea unui om care a vazut frumosul acolo unde altii nu vad decat un corp deformat.

Asta e doar una din zecile de povesti despre oameni pentru oameni. Pe mine doar asa povesti ma inspira.

Se zice ca pe unii oamenii numai durerea, nenorocirea, boala ii face mai blanzi, mai omenosi. Pe mine nu. Eu am invatat sa fiu mai indulgenta si mai intelegatoare dupa ce am intalnit oameni care ard ca o lumanare pentru alti oameni, fara sa se gandeasca la castig. Soiul asta de generozitate eu l-am intalnit in Grecia. Am incercat s-o descriu intr-un capitol din Regina noptii, dar nu mi-a izbutit asa cum mi-as fi dorit. In schimb, a reusit o alta autoare si mai innebunita de Grecia.

Romanul Insula de Victoria Hislop e o poveste (inspirata din fapte reale) care cucereste prin umanitate. E o lectura pe cat de simpla pe atat de profunda. E un stil de care sper intr-o zi sa ma apropii si eu. Simplu, esential, uman.

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

9 gânduri despre „Insula

      1. Nu este întradevăr dar în general „baiul” este că lumea actuală caută direct complexitatea. Dacă este să ne luăm de trecut, atunci lumea era mult mai simplă, viața mai simplă-atunci au și apărut cele mai „faine” cărți; oamenii aveau timp să observe, să analizeze, să mediteze, să simtă; chiar și aerul era altul.
        La tine, bănuiesc că succesul recent se datorează spiritului de observație și c-ai prins niscaiva vremuri simple să zicem.

        Acum, cei noi, vor avea scrieri bune dacă se vor dezbrăca de haina rapidității vremurilor, senzaționalului, de acea complexitate-artificială de fapt. Unii spun că vor apărea în viitorul apropiat scriitori buni după ce omul se va adapta acestor vremuri întru totul.

        Apreciază

  1. E cartea despre insula leprosilor, Spinalonga,nu ? Ori gresesc poate? Daca e aceasta,am citit_o si eu, dar in franceza, si o citisem putin timp dupa o mica vacanta in Grecia si obiectiv pot spune ca scriitoarea reda foarte bine ambianta,natura,relatiile dintre oameni,asa cum mi s-a creat si mie impresia din vazute, recomand si eu aceasta carte 😉

    Apreciază

  2. Nu stiu ce are Grecia asta, nu conteaza unde merg in vacanta mereu ma intorc cu mare drag in Grecia, este ceva inexplicabil. M-am indragostit de ea cind am petrecut 4 luni intr-un orasel micut de pe Creta.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s