Publicat în Recomandare de carte, Regina nopții, roman

Laudă cărților proaste

collage-2015-01-29 (1)Nu există cărți morale sau amorale, există doar cărți bine scrise sau prost scrise. (Oscar Wilde)

Din propria experiență am înțeles că nu există cărți proaste sau bune. Există cărți care mie îmi plac, dar altor nu ; și cărți care mie nu-mi plac, dar altor da.

Aș mai formula și așa : cărțile de pe noptiera mea nu sunt neapărat câștigatoare ale premiului Nobel în literatură, dar ele fac parte din universul meu de gânduri și simțuri, iar cărțile cu mențiuni literare internaționale sau studiate la facultatea de litere fac parte din bibliotecile oamenilor cu care eu poate n-am să mă întâlnesc niciodată. Pentru că vedem și simțim lumea diferit.

Orice dezbatere la tema „e bună sau e proastă cartea lui cutare ?” e o pierdere superbă de timp. Însă până a ajunge la revelația asta deșteaptă, înveți pe propriile greșeli. Adică pierzi mult timp. Uneori și prieteni.

Bunăoară, acum câțiva ani, dacă nu-mi plăcea o carte, eu repejor săream cu o reacție de „critic literar”. Până când, într-o zi, făcând găluște, într-o după amiază de duminică, a pogorât pe capul meu o revelație jenantă. Pe CD-ul ce răsuna în bucătăria mea, printre romanțele Olgăi Ciolacu și a lui Ion Suruceanu, iată că apare subit vocea pițigăiată a lui Anatol Dumitraș cu „hopa-țupa, moșneagul cu băbuța, hopa-țupa, hai cu căruța”. Mai întâi m-am încrețit a nedumerire. Ce-i cu maneaua asta, bre ? De unde ? Culmea e că nu puteam sări peste piesă, mâinile îmi erau pline de orez și unsoare. Tac și rabd. Ascult textul. Fârnâi în gând : Ce idioțenie neinspirată !

O gălușcă, două, trei, se termină piesa. Răsuflu ușurată. Ce credeți că a urmat peste o lună ? Ajung să-l plagiez pe Anatol Dumitraș ! Am scris o povestire în care personajele principale erau băbuța, moșneagul și căruța. Una dintre cele mai apreciate povestiri de pe blog (nu vă luați dupa like-uri căci wordpress-ul le-a șters pe toate). Jenant ! Și atunci am înțeles un lucru elementar : o povestire frumoasă poate izvorî dintr-un text de doi bani.

Și asta a fost doar începutul. De multe ori s-a întâmplat ca textele proaste să mă inspire, iar textele geniale, să mă inhibeze. Paradox.

Eu demult nu mai critic cărțile proaste (adică care mie nu-mi plac, aprecierea e subiectivă). Eu doar le studiez atent și-mi zic : Lilia, așa să NU scrii. Am învățat foarte mult de la cărțile pe care le-am crezut proaste, atât de mult încât ar fi o ingratitudine din partea mea să le critic.

Când mă umfla vreo rafală de „critic literar atotștiutor”, mă opream și-mi ziceam : Așa, hai să vedem ! Nu-ți place cadența frazei ? Scrie tu mai bine ! Nu-ți plac frazele lungi, întortocheate ? Scrie tu mai scurte și înțelese ! Nu-ți place folosirea excesivă a adverbelor ? Ai grijă ca în textele tale să nu faci aceeași gafă ? Dialoguri monotone ? Scrie tu mai dinamic ! Scrie ! Publică ! Numai așa vei putea vedea cât valoreaza cu adevărat „criticul literar” din tine.

În loc de „critic literar” înăcrit eu am ajuns autor. În loc să critic eu am învățat cum să NU scriu ca autorii care NU-mi plac. Care NU mă seduc.

Nu e ușor să treci de la critică la creație. De la arătat cu degetul la ținta arătatului cu degetul.

Eu nu mă tem critică. În primul rând pentru că o critică, în general, spune mai multe despre cel ce critică decât despre cel criticat. În al doilea rând, există un lucru mai strașnic pentru un autor decât critica : indiferența cititorului !

Revenind la cărți bune și rele.

Revelația și decepția mea pentru moment este că … tocmai cărțile bune (adică care-mi plac) nu m-au învățat încă nimic. Deocamdată. Nu cărțile bune m-au determinat să scriu.

Cărțile bune, uneori, sunt deprimante: Of, eu așa niciodată n-am să pot scrie…

Cărțile proaste, în schimb, încurajante: He-he-he ! Eu pot scrie mai bine ! Și voi scrie ! Punem pariu ?!

P.S. Nu cred că mă voi supăra, dacă peste vreo zece ani voi primi un mesaj de la un scriitor tânăr și talentat: „Stimată Doamnă, cartea dvs e atât de proastă încât m-a inspirat să scriu și eu una. Felicitați-mă ! Am luat premiul Nobel ! E și meritul dvs” 🙂

***

Vă mulțumesc că mai căutați romanul „Regina nopții”.

Acum e disponibil în toate librăriile LIBRARIUS.

La Librăria din Centru și Librăria din Hol

Pe site-ul bestseller.md

***

Toate actualizările cu referință la carte le puteți urmări pe pagina cărții Lilia Calancea – Regina Noptii

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

12 gânduri despre „Laudă cărților proaste

      1. O carte e buna in masura in care te face sa o traiesti, in masura in care urasti sau iubesti personajele.Eu citesc acum Zilele si noptile unui student intarziat..

        Apreciază

  1. Foarte adevarat ! Mi s-a intamplat si mie sa ma erijez in critic literar pana cand m-am oprit un pic si m-am intrebat de ce m-ar „durea” pe mine preferintele altora. Am lasat-o balta si am evitat. Cat despre povesti … eu prefer stilul in primul rand . daca e o poveste cu stil … jos palaria. Dar asta nu e litera de lege, e doar „universul” meu.

    Apreciază

  2. Am intrebat si eu despre Regina Noptii in Librarius pe la mijlocul lui ianuarie. Vanzatoarea mi-a raspuns dezamagita ca din primul lot nu au ajuns carti si pentru Librarius, insa curand trebuie sa mai fie editate si atunci cu siguranta vor fi. Era evident ca a raspuns astfel multor potentiali cumparatori :). Eu insa acum voi da comanda de pe Bestseller si abia astept sa o citesc!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s