Publicat în Copilărie sovietică

Colțunași

coltunasiAm avut un unchi însurat din tinerețe cu o rusoaică din St. Petersbourg. Mai spre bătrânețe, unde începuse el s-o îndesească cu trenul St. Petersbourg – Chișinău. Îl bătea dorul de tinerețea scursă pe apele Nistrului, de Fa Marie cu bariz, de vin, de sobă caldă. În sinea mea îl etichetasem Buchet Moldavii, pentru că avea o obsesie nesănătoasă față de licoarea asta care pute a ierburi dulci și aromate.

Într-o vizită de-a lui în Moldova, se oprise la noi la Chișinău, pentru două zile. Se nimerise prin mijlocul săptămânii. Ai mei lucrau, eu cu sor-mea la școală, el singur acasă. Mă întorc într-o zi după lecții acasă, lehămetită și cu o carte subsuoară. Deschid ușa (care, apropo, era descuiată mereu) și de la intrare dau cu ochii de unchiul meu, așezat la masa din bucătărie, singurel, cu o sticlă de Buchet Moldavii în față. Stătea îngândurat, savurând cu un oftat dulce, câte o înghițitură dintr-un păhărel, în formă de clepsidră cu mijloc auriu, în care turcii fac ceai. Mă vede și tresare bucuros :

-O, ce bine că ai venit, Lilia. Hai să facem colțunași !

„Ei, amuș”, exclam în gând. Pe mine mama nu reușește să mă înhame la bucătărie, d’apoi un unchi. Îi fac cu ochiul spre cartea de subsuoară, adică « am treabă ».

-Las că știu … ce cărți citești, face unchiul meu.

Asta însemna că reușise să facă percheziție în camera mea în care dăduse de o carte pornografică « Nu va temeți de iubire », de Ruth Dickson.

-Bun, trântesc cartea pe masă.  Hai, îmi zic, că tot îl văd o data în cincinal, să-i țin companie.

Era pe la amiază. Unchiul meu a dat mai tare radiotocika de pe perete și ne-am apucat să facem coltunasi sub fundal muzical folcloric „Melodii pe adresa dumneavoastră”. Era o zi cu soare tomnatic, făina plutea prin aer într-o ceață cu raze portocalii, Valentina Cojocaru chiuia pe perete, unchiul meu făcea pauze de reculegere cu 50 de grame de Buchet Moldavii. Până pe la trei, i-am încleiat pe toți. Unchiu-meu, bujorel la față și dat în amintiri. Eu, cu fața tare atentă și absentă. Regret până azi că eram cu gândul la cai verzi cu potcoave de aur și nu la poveștile lui. Căci povestea întâmplări din copilărie, răspicat și cugetat, cu voce milităreasca de un munte de bărbat zdravăn de doi metri, chiar dacă trecut de 60. Dar, pe atunci, mintea mea crudă zburda pe coclauri verzi, năpădite de libertate și soare veșnic.

Când mama intrase pe ușă, colțunașii dansau hora în clocot. Fericire mare pe capul lui unchiul meu că reușise să-i facă până a se întoarce toți acasă. Eu n-am înțeles atunci din ce se iscase bucuria lui ieșită din bălămăli. Colțunași ca colțunașii. Mare treabă, știi. Acum, când aluatul minții mele prinde a se coace, încep să înțeleg și eu că dintre toate bucuriile pământești, există două care te pot face fericit pe-o seară:

1. Să faci colțunași pentru cineva care se întoarce flămând și obosit de la muncă.

2. Să găsești acasă pe cineva care a făcut colțunași gândindu-se la tine.

Mare treabă, niște colțunași acolo… S-ar putea, însă, ca pentru cineva să fie un vis irealizabil. Ca multe alte mii de lucruri care, pentru altcineva, nu reprezintă decât rutina. Sau povară.

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

8 gânduri despre „Colțunași

  1. Ca întotdeauna,Lilia, scrii frumos despre lucruri simple dar foarte importante. Odată crescute in acelaşi spaţiu/timp, istoriile tale se reflectă în crîmpeiele mele de amintiri din copilărie. Merci pentru un început de zi deosebit!

    Apreciază

  2. Anumite feluri de mâncare sunt un adevărat liant sau greutăți de echilibru. Bucurie sau vindecare.
    Parcă ți-am mai zis, Bună-mea din partea mamei în timpul bombardamentelor se apuca să facă prăjitură și fredona romanțe dar și-n zilele care bubuia de stări fericite, zilele frumoase însorite tot același tip de prăjitură-l prepara.

    Apreciază

    1. Bună-mea din partea mamei în timpul bombardamentelor se apuca să facă prăjitură și fredona romanțe dar și-n zilele care bubuia de stări fericite, zilele frumoase însorite tot același tip de prăjitură-l prepara.

      Parca e fragment de roman 🙂 Foarte pitoresc si tandru !

      Apreciază

  3. Mi s-a îmtîmplat să fiu întimpinat cu colțunași după lucru. E ceva magic…
    și viața parcă-i mai fericită pe o clipă.
    p.s. Mulțumesc pentru amintiri plăcute

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s