Căldarea cu agheasmă

Cu o săptămână înainte de a pleca din Moldova, mama vine cu o propunere sfântă, care numai într-o casă părintească de la marginea Ciocanei poate să răsară :

-Lilia, pentru că ești în Moldova și fata e cu tine, hai să aducem preotul să sfințească casa. Fata e mărișoară, lasă să vadă cum sunt tradițiile pe la noi … Știi de când îmi stă gândul ista în cap ?

Socotesc în minte cam de când îi stă mamei în cap fantasmul ăsta creștinesc. Pe urmă încep a socoti ce câștigă copilul meu, pe lângă câștigul preotului ? N-am stat mult (în cerdacul meu odihnit, ideile deocheate se plimbă cu viteza boeing-ului 777) și am zis răspicat:

-Bine, mama ! Cheamă-l.

Am lăsat-o pe mama în prag, sclipind de bucurie ca un licurici în grădinile Romei (nu se aștepta la un demers pozitiv) și mă duc la poartă s-o chem pe fic-mea din drum :

-Mariaaaaaa ! ia vino încoa’. Are mam-ta o veste trăsnet.

Fic-mea revine la poartă, cu toți câinii vagabonzi din mahală în urma ei, își sprijină bicicletă pe-un picior julit și mă privește întrebător « ce vrei, mamăi ».

-Mâine, dragul mamei, avem program special. Ascultă aici. Peripețiile tale cu bicicleta prin râpele Chișinăului, cu câini hămăind din urmă, e foaie verde pe lângă ce show îți gătește bunica. Că tot mi-ai bocit că circul e închis, îți aducem un spectacol acasă ! Și să caști ochii ghinișor ! Nici nu știi cum o să-ți prindă bine pentru compunerea « Cum mi-am petrecut vacanța de vară ».

Cu această ocaziune, toată diminicioara zilei următoare fic-mea s-a ținut scai de bunică-sa, cu mia de întrebări pe oră : Bunica, ce-s cu lumânările aprinse pe la colțurile casei ? Da de ce ai legat câinele, sărăcuțul ? Da de ce ai făcut mătură din buruian puturos (busuioc) ? Da de ce ai băgat-o în apa din căldarea transparentă cu delfini ? Ei, și alte întrebări gospodărești.

Eu în timpul ăsta stau trântită într-un fotoliu pe terasă. Cu un ochi trag să citesc « Geniu pustiu » și cu altul măsor drumul pe care, iaca-iaca, trebuie să frâneze 4X4-ul popii. Îmi frec bucuroasă mâinile în gând : bună ideea mamei, iată cum fata mea o să aibă amintiri din Moldova.

Și iată că pornește a hămăi câinele de rupe hlănțugul.

-N-am înțeles, tresar, da unde-i jeep-ul ? Arunc cartea la o parte. Parcă n-am auzit gălăgie de motor la poartă !

Mă repăd spre prag.

O văd pe mama la poartă cu fața bisericească.

« Asta ți-i preotul, mama ?» zic în minte și mai nu gem de disperare.

Nu tu jeep. Nu tu crucioi de aur. Nu tu cortegiu de VIP. Ce-i asta ?

Un preot coborât dintr-un taxi colbăit (nu mergeau « rutierele » în iulie), cu haine simple de bumbac gri, cruce dintr-un fel de metal din care se fac furculițele, într-o mână poartă o valizuță de carton ros pe la încheieturi … Phaaai, dezamăgire to-ta-lă ! Într-un cuvânt, mama cu preotul ei mi-a sticat compunerea copilului.

Dar să nu strigi « hop » până nu a înserat, vorba ceea.

Unde se așează stelele pe ceri în așa chip că rămân cu fața bisericească singurică în bucătărie pe vreo 5 minute. Încălzim la foc cărbunii pentru candelă, pentru  procedura de tămâiere. Mă privește oarecum straniu, dintr-o parte, așezat deșălat pe scaun ca o găină pe ouă :

-Da neavoastre de unde poposiți ?

-Ei, zic codit, una alta, din Belgia.

-Aaaaaaaaaa, își trage o palmă vârtoasă pe geninchiul drept, apoi ridică în sus degetul ca un cârnăcior. Drege vocea și rostește răspicat cu tembru popesc : Vasăzică, veniți din Gheiropa !

Închid brusc un ochi. Mă încrețesc. Mă simt de parcă m-o pocnit cineva cu un colț de icoană pe frunte. Îmi prind chipul stârcit în bufetul mamei.

« Lilia, ie-te-n mâini, îmi zic. Hai să socotim așa. Câți ani ai ? 36 ?  Dacă la vârsta asta încă te mai izbești în discuții despre gheirope, limbi de stat și punctum, apoi vai de capul tău. N-ai înțeles nimic în viața asta. Bagă-ți mai bine capul în căldarea cu agheasmă de lângă ușă ! »

***

Umblă preotul stropind cu agheasmă și busuioc înflorit prin casă. Ajunge la fotografiile de pe perete. Se oprește în fața la două rame. Fotografii de nuntă :

-Da ce ? A matale amândouă îs măritate cu străini ?

-Da, răspunde mama, cu glas vinovat de creștină. Așa-i dacă le-am scăpat la învățătură peste hotare … Parcă poți să legi copii de casă?

Se scărpină preotul gânditor sub cruce și zice mirat ca un Arhimede gol :

-Ia te uită, iaca numai acum bag de seamă ! Am cununat un batalion de fete de-a noastre cu străini și NICIUNUL de-a nostru cu o fată străină !!! Niciunul !

***

O replică de-a preotului dintr-o discuție cu iz de busuioc.

-Unde ?!!! Ia să-mi spui mata, mă privește țintă, UNDE, în care țară mai înjură oamenii pe icoane, sfinți, cruci, biserici ? NICĂIERI. Numai în Moldova oamenii îs niște sălbatici, niște nesimțiți, niște needucați !!!

Mă scarpin gânditor sub barbă, prinsă într-o dilemă existențială. Mă uit din nou la căldarea cu agheasmă. Să-i spun sau să nu-i spun că soțul meu grec înjură de tresar icoanele în casă #ramoramo#putana#panaghiamu#ramoramo (asta e așa, superficial și după auz, de fiecare dată discursul se schimbă în dependența de sfinți)

Nu i-am mai spus nimic. Lasă să creadă omul că are dreptate.

Eu nu mai stric dispoziția nimănui cu adevărurile mele.

Poate că omul își trăiește ultima zi, a ? Cine știe…

De ce să moară cu sentimentul că n-a nțeles nimic din viață.

Pentru că … ar fi atât de trist.