Publicat în Recomandare de film

Despre ipocrizia strategică între femei

 

Annex - Davis, Bette (All About Eve)_03

 

Cred că orice femeie care a văzut filmul « Totul despre Eva » s-a oprit să reflecteze asupra scenei pe care a trăit-o cel mai intens în viaţă. Una se opreşte la cadrele somptuoase cu rochii, flori şi decor, alta la scenele de gelozie, a treia la monologul lui Margo din maşină (tipic crizei de 40 de ani), a patra la diferenţa de vârstă între femei şi bărbaţi, a cincea la ipocrizie etc. Eu sunt a cincea. Filmul are atâtea straturi şi substraturi, genial expuse, încât scenaristul m-a făcut să mă gândesc la nuvela lui Tolstoi « Sonata lui Kreutzer ». Aşa cum el descrie acolo (superbissim !) gelozia, pas cu pas, gând cu gând, aşa şi filmul « Totul despre Eva » construieşte etapele unei strategii feminine ipocrite. Totul în nuanţe şi note atât de mici, ca pixelii într-o fotografie. Puţini le simt dacă n-au avut de a face în viaţă cu ipocrizie feminină, curată că cristalul. Te farmecă şi te dezgustă în acelaşi timp.

Margo e un personaj cu care m-am identificat cel mai bine. I-am simţit şi trăit gândurile şi indignarea cu toţi porii. Nu pentru că are statut de vedetă, ci pentru că e o femeie care reacţionează la fel că mine la ipocrizie. Mult mai devreme decât toată lumea. În general, sunt o femeie calmă, blanda şi chiar nepermis de indiferentă faţă de o anumită categorie de femei, dar… reacţionez îndată ce adulmec prima notă falsă. Reacția merge în screscendo chiar dacă nu am încă niciun argument şi nu pot formula niciun reproş adecvat (ca în cazul lui Margo) faţă de persoana pe care o suspectez (o persoană blândă, pâinica lui Dumnezeu şi care îi farmecă pe toţi cu aerul de mucenică). Şi când omul nu poate explica, dar simte, începe să devină nervos şi insuportabil. Mai ales, când şi ceilalţi îi pun presiune pe cap: « Cum poţi să fii atât de insensibilă şi răutăcioasă la atâta bunătate, servitudine, respect. Ie-te-n mâini ! Uite cum te admira, te copie, îţi înregistrează fiecare cuvânt ». Şi atunci oamenii au parte de prima mea ieşire isterică, absolut identică cu a lui Margo. Numai că fără lacrimi şi fum de ţigară, dar cu un « ia mai duceţi-vă în mamele voastre de tâmpiţi ce sunteţi ».

Asta nu e o reacţie care rupe ovaţii, dar îmi salvează timp. Foarte mult timp. Cât ceilalţi îşi dădăcesc mucenica blajină, eu realizez alte lucruri în viaţă, cu oameni care merită atenţie. Şi nu deseori s-a întâmplat ca peste ani să mă întâlnesc cu oameni cu care m-am hârâit care să-mi spună, ca printre altele, că « mucenica » şi-a dat în sfârşit arama pe faţă. Cum i-ai simţit şmecheria din prima?

Pentru că sunt femeie ! Uneori, un pic mai diferită ca altele. Vorbesc puţin, observ lung. Pe urmă, în tinereţe vroiam să fiu actriţa şi, să mă iertați pentru sinceritate spontană, mi-am ascuţit măiestria pe unii oameni. Ipocriţi ca mine. Practic, am făcut un schimb de ipocrizii drăguţe și rafinate. Atunci încă nu realizam ce experiență prețioasă trăiam.

Acum evoluez în alt mediu. Sunt doar ceea ce sunt şi rareori când las pe cineva să-mi joace un spectacol sub nas. Am şi mai puţin timp de pierdut ca la prima tinereţe…

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

5 gânduri despre „Despre ipocrizia strategică între femei

    1. asa si fac 🙂 trebuie sa las sa curga natural, fluid textul, sau, culmea maiestriei, se dea impresia ca curge de la sine. un text bun ascunde mult lucru.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s