Publicat în Monoloagele unei femei care scrie

Despre frământările unei femei care scrie

wonderful-oil-paintings-2

Inaugurez o nouă rubrică pe blog : monoloagele unei femei care scrie.

Poate unii din voi sunt curioşi să citească ce se face în capul unui femei care scrie un roman. Să urmărească stările, gândurile, ezitările, tâmpeniile, extazul sau deprimarea.

Un roman nu se scrie linear : îmi pun în poală laptopul şi-i dau bătaie pe taste. Realitatea e departe de imaginea asta idilică. Sau… hai să nu vorbesc de toţi, ci doar de mine.

Eu scriu mult în minte, fac notițe de pagini întregi pe hârtie şi doar după asta ajung în faţa ecranului, pe urmă, mai scriu când discut pe facebook cu cititorii blogului. Unii dintre voi îmi sânt complici, de asta caut vorbă cu voi, să ştiţi. Mai am o categorie de complici, complici pasivi : filmele şi cărţile. Filmele, în special. Vă deschid un secret. Pentru ca un roman să fie uşor de citit, adică dinamic şi fluid, autorul trebuie să scrie aşa cum ar vizualiza o scenă de film.

Cărţile joacă şi ele un rol. Mai ales după ce ai scris romanul şi îl laşi să se odihnească înainte de prima redactare globală.

Acum citesc o critică la romanele pentru femei. Cartea se numeşte « Romans d’amour », de Michelle Coquillat. E o autoare neaşteptat de ironică şi critică. Practic, a desfiinţat romanele din toată seria Harlequin, ştiţi voi, romanele celea ieftine, de gară, citite de milioane de femei. Pe mine mă amuză şi mă intrigă chestia în acelaşi timp. Se contrazice de nenumărate ori, ca orice femeie care critică alte femei. Cunosc solfegiul, reperez uşor notele false. Pentru a critica impecabil îţi trebuieşte pasiune, logică, argumente şi coerență. Dar să lăsăm…

Deci autoarea, indirect, mi-a demontat romanul. Dacă mă iau după critica ei, pot să-i dau foc (nu ei, să fim cuminţi, ci romanului), căci ceea ce am produs eu, e numai bun de publicat în Harlequin. Adică, manipulatoriu o sută de procente. Suceală de minți femeiești (poate și bărbătești, ar fi culmea). Lucru de care mă feresc, dar tot acolo am ajuns. Atmosfera, locaţia, ideea, conflictul, psihologia personajelor, culmea culmilor! chiar şi naţionalitatea lor, coincid. Probabil că pentru un debutant ca mine e descurajant. Nu-mi rămâne decât să mă dau cu capul de pereţi că mi-am pierdut timpul de pomană.

Pe de altă parte, Maică Precistă, ce intuiţie am avut ! cum am putut să intuiesc eu, femeie simplă, (staţi să mă mai uit o dată în oglindă şi să şuier de admiraţie) o strategie de scris, elaborată de experţi şi pus în practică de decenii întregi, care a ştiut să convingă milioane de femei să cum-pe-re ! Asta înseamnă că eu cunosc excelent psihologia a sute şi mii de femei. Neașteptată revelaţie !

Mai în glumă, mai în serios, mai hlizit, mai ursuz, asta sunt reflecţiile mele de moment.

Nu mă tem să ajung în categoria cărţilor în copertă roz. Mă încearcă cu totul altă frică la etapa asta de creare. Poate am să vă surprind, dar eu mă tem să nu mă pomenesc cu un roman prea filozofic, prea serios, prea greu de digerat şi plin de adevăruri absolute. Asta ar fi o catastrofă şi un eşec splendid.

Nu, eu nu vreau să produc o carte genială care se prăfuieşte într-o bibliotecă. Prefer un roman de gară, care să circule, să deconecteze, să miroase a drum şi aventură.

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

8 gânduri despre „Despre frământările unei femei care scrie

  1. ohhh, eu citesc astfel de romane ușoaaree prin călătorii ..și cum eu călătoresc cu trenul taare des să știi că e un deliciu! … Nu știu de ce dar parcă n-aș îndrăzni să-l iau la drum cu mine pe dostoievski 🙂

    Apreciază

    1. :))) sunt prostioare, picanterii, manusi albe, scrisori si niste nouri intunecati, dar trebuie sa mai lucrez la ele, sa le slefuiesc 🙂 stii, acum romanul e ca o casa cu doua etaje. Fundamentul pus, peretii ridicati cu tot cu acoperis. Am tras electricitatea, apa si gazul. Am ales mobila, covoarele, perdelele etc. Acum e etapa cand lucrez la armonia culorilor, si tot ce tine de ambianta de interior. Foarte multe detalii mici, care par neinsemnate, dar care compun lumea in care evolueaza personajele. Daca termin cu toate inainte de a pleca in vacanta de vara apoi ti-l trimit 😉

      Apreciază

      1. Uau! Prea frumos să fie adevărat:) și prea multă responsabilitate pe capul meu! Mi s-a ridicat adrenalina numai de la gândul că mi s-ar permite să arunc un ochi peste ceva creat cu atâta dragoste…Măcar peste o bucățică…

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s