Publicat în Lumi paralele, Povestea de vineri

Iubirea generalului

Există oameni care beau bere vineri seara şi există oameni care îşi beau berea luni dimineaţa. Eu m-am mutat temporar în categoria a doua.

Luni dimineaţa sorbeam o spumoasă de zmeură pe o terasă din faţa cimitirului. Cimitirul Ixelles, în perioada asta (căci mă mut des). Soarele harnic îşi înfipse săgeata, ca un pai, drept în paharul meu pântecos. Cântau păsărelele, zburau avioanele lui Wathelet, înfloreau castanii în candelabre albe la poarta cimitirului. O linişte binecuvântată pogora peste sufletul meu legănat de-o « Moarte subită ».

« Da poate să fac o plimbare pe aleile cimitirului ? mă întreb visător și leneș singură pe mine. Pe cine să vizitez azi ? Pe Victor Horta ? Nu. Înfruptarea cu o bere roz stârnește chemări mai romantice. Hai să văd ce mai face Margareta şi Georges. Ăştia doi, au iubit scandalos şi au murit cu fanfară și tricolor. O iubire care a făcut să curgă multă cerneală la vremea lui.

Sorb un gât de bere și iar mă întreb: „Câţi din trecătorii care își poartă pașii grăbiți prin faţa cimitirului ştiu ce istorie de iubire e îngropată după poartă ? O moarte cu adresă : Avenue 3, ultimul mormânt din stânga, din capătul aleii.”

Mi-am băut berea şi am mers la florărie. Memoria unei istorii de iubire de aşa calibru cere măcar un trandafir roşu. Nu te duci cu mâna goală la morţii pe care îi cunoşti. Şi eu ştiu despre ei atâtea, cât nu ştiu despre buneii mei.

Dacă va apucaţi să căutaţi mormântul generalului Boulanger, cel care şi-a tras un glonte în cap la mormântul amantei sale, riscaţi să nu-l găsiţi. Pentru că există un secret, pe care îl știu puțini. Pe mormânt nu figurează numele răposaților, ci doar două prenume. Marguerite şi Georges. Anii. Şi ultima frază a lui George înainte ca să-şi ducă revolverul la tâmplă : « Cum am putut să trăiesc fără tine 2 luni şi jumate ? »

Nu-i romantic ? Spuneți şi voi.

Şi dramatic, şi romantic. Genul de iubire care tulbură spiritul multor femei. Pentru că e vorba de o iubire până la moarte. Acum, în epoca vitezei, când oamenii sunt disponibili în orice clipă și din orice punct geografic, unul pentru altul, nu mai înșiră nimeni pagini întregi de hârtie cu vorbe mustoase despre dor și amor. Azi, când puțini mai ştiu să moară de dorul cuiva (da are rost ?), să tânjească, să facă un doliu, oamenii, paradoxal, caută cărţi, istorii, poveşti în care timpul, distanţă, viteza se măsurau în alţi parametri. Mult mai lenţi. Fiorii ceea, când primeai o scrisoare aşteptată de câteva săptămâni de la o persoană dragă, nu ştiu cu ce pot fi comparaţi după intensitate în epoca numerică. Poate că de asta în ultima vreme mă aflu sub şarmul romanelor epistolare. Un deliciu. Miez de nucă cu miere… dulceață de trandafir… Dar m-am abătut.

Iubirea dintre Marguerite (de Bonnemains) şi Georges (Boulanger) se aseamănă, în unele capitole, izbitor de mult cu romanul « Dama cu camelii ». Sau, cel puţin, există coincidenţe curioase. Deja numele personajului principal e Margareta. Apoi, faptul că era o persoană publică, actriţă vestită la vremea ei. Moare ca şi Margareta lui Dumas-fiul de… tuberculoză. Scuipă sânge, slăbește, se stinge sub ochii îndurerați ai amantului. George, precum Armand, i-a acoperit mormântul cu codri de flori, timp de două luni şi jumate. Le schimba în fiecare zi. Practic, dormea la mormântul ei, până în ziua când a cedat şi s-a împuşcat.

Poate că dacă avea omul cont pe facebook, se mai lua cu amicii, ieşea la o bere, una alta, şi nu mai devenea autorul unei drame … « penibile !!! » erau să scrie oamenii indignaţi pe facebook. Generalul era să-şi salveze onoarea, viața. Poate se însura cu vreo amică care postează motănaşi şi răţuşte pe perete. Seulement voilà, mes chers amis, Boulanger a iubit conform vremii, fără grabă, fără viteză, zi și noapte, printre lumânări, vânt, ploi, până la piatra rece din cimitirul Ixelles sub care zăcea femeia căreia îi scria duios cândva scrisori de dor și amor.

În ziua înmormântării generalului (lângă amanta sa Margareta), pe 3 octombrie 1891, spre mormântul de pe avenue 3 din cimitirul Ixelles, se mişca un cortegiu împletit din jumate de Bruxelles. Îmbulzeala era atât de mare la porţile cimitirului încât câţiva oameni s-au ales cu vânătăi şi leziuni corporale.

Mormântul a fost acoperit cu margarete.

În dreapta cimitirului, acurat pe terenul pe care, peste o sută de ani era să mă instalez eu cu pașaport albastru, păştea liniştit o turmă de oi. Pentru că Ixelles era pe vremuri un sătuc verde, liniştit, fără electricitate, internet şi avioanele lui Wathelet.

Şi bătea un soare aprig pe 3 octombrie (după mărturisirea unei prietene apropiate cuplului).

Acurat că în ziua de luni.

„Leurs dépouilles charnelles se désagrègent dans un même sépulcre, jusqu’au jour ou, s’échappant de leur cercueils tombés en poussières, leurs cendres se confondront.

Et tant qu’il y aura des hommes sur la terre, c’est-à-dire, de pauvres être destinés à aimer, à souffrir et à mourir, leur souvenir et leur nom survivront, enlacés…”

(Le Général Boulanger et son amie, souvenirs vécus, Le Journal de la Belle Meunière, 1863)

 

20140505_150242boulanger

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

22 de gânduri despre „Iubirea generalului

  1. Si vu permeté :-), madam, de niuans, dan votr’ tabló romantik 🙂 : eroul dvs chiar era un militar ” pe bune ” , şef de ” Berkut ” 🙂 şi ” călău ” represiv al Comunei din Paris, printre altele. Plus politician de mare succes.
    De unde se vede că, fsio je, nu numa’ paţanii delicaţi fac gesturi ca în ” Romeo şi Julieta ” .

    Apreciază

    1. Da, stiu ca personajul masculin din poveste nu e un Romeo inocent 🙂 dar pentru ca era soare si primavara, m-am oprit la partea luminoasa a povestii.

      Apreciază

      1. Eu nu eram acuzator, pa diu tu 🙂 , doar am vrut s’ dzîk k ” şî mujîşii plîng ” 😀 .
        Parcă-l videm amuş’ ş’ pi Vladunea di la Moscova cum îşi traje o raketă intercontinentală în cap :D.

        Apreciază

  2. frumos, romantic, tragic – anume asa e o iubire adevarata, spectaculoasa… In alte cazuri mai putin dramatice- e doar o iubire transformata in rutina…

    Apreciază

    1. Vradzk, dak nu-i oleak di tzîrk, spectacol – nu s’prineshte amor adivarat 🙂 …
      Fsio, tre’ s’m-apuc di actorie 🙂 .

      Apreciază

  3. chiar sunt curioasă ( m-aș mira dacă și Soacra n-ar fi) ce prezenta, de fapt, iubita generalului?! o fi fost o femeie deosebită … sau generalul un sentimental inveterat?

    Apreciază

    1. Dina, in internet scrie ca era vicontesa divortata, cantareata vestita si simpatica (nimic deosebit in infatisare). Ea ii era amanta, generalul fiind insurat. Sotia nu-i dadea divortul, amorezii se intalneau clandestin intr-un hotel din Franta. Exista o carte scrisa de guvernanta hotelului care le devenise intr-un fel complice. Am gasit-o. E foarte voluminoasa. Dupa ce o citesc, am sa am toate piesele peisajului iubirii lor. Stiu doar ca el era nebun dupa ea, respira cu ea. Eu ma gandesc ca e greu sa scoti din minti un barbat general, adica barbat cu sange rece, care vede moarte si sange in meseria lui, e darz si curajos, stapanind sute de soldati, dar…care nu a putut sa se stapaneasca pe sine.

      Apreciază

  4. Lilia, mulțumesc pentru amănunte. in toată istoria EA imi trezeste mai multă curiozitate, fiind absolut de acord ca e foate dificil sa scoți din minți tipul de bărbat respectiv. voi astepta mai multe detalii despre cei doi în expunerea ta 🙂

    Apreciază

      1. Mon diio 🙂 , il fo alé 🙂 o tehnikum de jeneral 🙂 .
        ( nio vuzankieté-pa, se pa pur murir, se pur vivr’ iun istoar damur ioriò 🙂 )

        Apreciază

  5. Eskiuzé-moa, care caractere străine … ? Аистя ыс стрэине, pur moa . Il s’ají siolman 🙂 di transcriere. Asta k s şie mai aproapi di franşedza mé di baltî, pi care, cu scudzîli di rigoari pintru ambivalentza iecspresiiì, o posed 🙂 .

    Apreciază

  6. Blin, vreau si eu o burneta Mort Subite – looks nice in the link provided.

    Cumva mi-am amintit de filmul ADMIRAL, cu Habenski si Bayarskaya in rolurile principale, despre Kolceak. Daca nu l-ar fi arestat si impuscat proletariatii lui Lenin atunci credca istoria avea sa fie una similara. Probabil…

    dulceață de trandafir…

    … si petale de Methadone 🙂 (thanks for tagging me :))

    Apreciază

    1. Barbatii cica nu prea iubesc bere cu gust de fructe, dar merita sa gusti. Avem de zmeura, de visina, abricos si fructe rosii 🙂

      N-am vazut filmul Admiral, dar tare imi place Habenski. Am sa-l caut. Imi plac filmele care descriu viata inainte de aparitia internetului.

      Las’ ca te mai tagguiesc :))

      Apreciază

  7. N-am vazut filmul Admiral

    it’s good, filmat bine, actorii joaca bine. E unul din filmele in care rusii n-au dat in bara, chiar recomand.

    dar tare imi place Habenski

    Ultimul film cu Habenskii vizualizat e Географ глобус пропил. Filmul e c-am depresiv dar cum joaca aici Habenski… mmm… Maggi, jos palaria. E un fel de American Beauty (cu Kevin Spacey, daca nu l-ai privit tot il recomand) numai ca po-russki.

    Apreciază

    1. Tocmai am vizionat filmul Admiral.
      Pe cat de excelent a jucat Habenski, pe atat de mediocru Boyarskaya. Foarte plata, nimic profunzime dincolo de fata glamuroasa si vocea care nu se incadreaza deloc in epoca/vremea filmului. Dar filmul merita vazut 🙂 Calitatea imaginilor, peisajelor, jocul luminilor, linia melodica, totul e armonios si vrajeste. Merci pentru recomandare.

      P.S. „Если бы Колчак не обращал внимания на женский пол, а занимался только войной, он превратился бы в робота. И история его была бы для нас неинтересна”. Habensky intr-un interviu 🙂 cam ceea ce spuneam eu mai sus de general. Daca nu iubea asa tragic, nu-si mai amintea nimeni de el, nici macar o straina ratacita ca mine. Iubirea perpetueaza memoria unui om.

      Apreciază

  8. Doamne ce superb este… :X M-a impresionat profund. Eram intr-o vancata in Moldova, cazare in Iasi , (daca simte cumva cineva nevoia unei vancate) si chiar mi s-a parut incredibil. Pe langa relaxarea de care am avut parte, m-a impresionat si chiar am fost fericita ca exista si astfel de filme. Numai bine.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s