Acum vreo 7 ani, intr-o sambata seara, sotul meu dadea un interviu in direct la radio in cadrul unei emisiuni despre fotbal. Eu nu stiam, citeam linistita in dormitor, iar fata se juca in odaia ei. Intr-un moment aud : « Tataaaaaaa, vino sa ma pui pe colacul de la WC !!! ». 5 min mai tarziu : « Tataaaaaa, vino sa ma cobori de pe colacul de la WC !!! »
Peste vreun sfert de ora, umflata de citit, ies din dormitor si trec prin salon sa mai vad ce face familia mea formidabila. Poate i-i dor de mine, poate are nevoie de ceva. Fata se joaca cu masinele, sotul termina interviul.
-Stai oleaca, zic. Tu ce, ai avut un interviu ?
-Da. Si ?
-Pai ce, l-ai intrerupt cand te-a chemat fic-ta ?
-Da. Si ?
-Ai lasat sa te astepte mii de ascultatori ?
-Normal, copilul e prioritatea mea.
-Stai, pai puteai sa ma chemi pe mine.
-Copilul a strigat, tataaaaaa !, nu mamaaaaa !, deci avea nevoie de mine.
Mi-e inca greu sa ma deprind ca pentru unii barbatii copilul e mai important ca orice. Nu vreau sa generalizez si sa zic ca toti grecii sunt asa. Dar cei pe care i-am cunoscut m-au socat de nenumarate ori. Incepand cu prima mea calatorie la Atena cu fata, cand avea cateva luni. Cand am intrat cu carutul intr-un tramway, toata lumea a facut cerc in jurul copilului meu cu zulufi (de la nastere e paroasa, nu, stati, de la a doua ecografie) cu usiu-pusiu, ce coriztaki bolfosica si dulce ! Eu atunci m-am bagat speriata in dosul sotului si am soptit :
-Ei, ce-s nebuni ? Ce au cu copilul nostru ?
-Asa e la noi. Copii sunt bagati in seama.
-Pai ei sunt straini.
-Nu exista copii straini, Lilia.
***
Sotul meu e departe de a fi o creveta, adica e un barbat zdravan si zdrahon, cum se zice pe meleagurile noastre. Daca isi mai berbiereste teasta, apoi trebuie sa-i platesc pe luna, caci cand merge langa mine, ma simt vedeta. Madame cu bodyguardul ei. Mie imi plac barbatii mai inalti ca mine. Macar cu un cap. Ca sa vada mai departe ca mine. Imi plac barbatii puternici. Ca sa pot sari in bratele paroase, inainte de a calca in vreo primejdie. Acum inchipuiti-va bratara din poza purtata pe o mana paroasa si puternica de barbat.
Acurat de 1 mai, pe fic-mea o apucat-o creatia. A facut cateva bratare de elastic si s-a prezentat in fata lui taica-sau :
-Taticutu, iti place bratara ?
-Da, ingerasul tatei.
-Apoi dar ia si-o poarte chiar acum !
Sotul meu era taman pornit la medic. Zaboveste oleaca in prag, apoi se decide :
-Desigur. Chiar acum.
Fic-sa bucuroasa nevoie mare s-a pornit sa tese alta bratara. Pentru bunel-su.
Inainte de a pleca, sotul imi sopteste la ureche : « Slava Domnului ca nu ma duc la lucru, caci precis era s-o uit pe mana si sa prind iar priviri suspecte de la oameni fara copii ».
***
La medic.
Dupa cateva priviri suspicioase spre mana cu bratara albastra a sotului.
-E creatia lui fic-mea. Nimic strasnic.
Medicul rade. Proaspat tatic de fata de-o luna si cateva zile. Zice :
-Ei, nu, cu mine asa variante n-o sa mearga. Maximum ce ii voi ingadui lui fic-mea, hai, sa-mi impleteasca gatisoare (medicul e o creveta pletoasa).
Sotul se uita condescendent la el.
-Sa nu dea Domnul sa-mi mai rup o data piciorul peste cativa ani. Ca daca ajung iar la dvs. am sa reiau neaparat discutia asta. Sa vedem atunci ce imi veti povesti.
In poza e bratara mea. N-o gasesc pe a sotului. Oleaca mi-e in grija ca auitat de ea si o poarta azi la lucru.
Blog de vineri 
Ce nu faci de dragul copiilor …
ApreciazăApreciază
Numai sa fie sanatosi 🙂
ApreciazăApreciază
Ori Italia ori Grecia, același compot, toți sunt bogați in seama 🙂
„Zdrahon-ul” asta cu piciorul rupt nu te folosește ca si cirja?
ApreciazăApreciază
tare as trage o fuga in Italia sa verific 🙂
m-o folosit pana acum 🙂
acum iar pot sari in brate.
ne randuim.
ApreciazăApreciază
Vino, iti confirma si picika mea. A fost un caz, obisnuita cu dialoguri la fiecare 2 pași cu toate babutele ajunsă in MD tot zimbea la stingă la dreapta sa vorbească cu cineva, insa toți o priveau de parca era o …. Greu a fost sa-i scot dezamăgirea si nemultumirea din pumnul ei de corp. Asta este, uneori suntem străini 😀
Inchipuieti cum ii sari in brate si te pune moale pe scaunul unei gondole 😛
ApreciazăApreciază
ce trist…
🙂 noi am fost cand eram mai tinerei si usurei pentru o gondola :))
ApreciazăApreciază
Asta e realitatea, s-a trecut din fericire. Acum deja treb sa ii explic alte nenunatii al Plaiului natal.
După o plimbare pe poduri si cararusele cartierelor sa vezi ce usori va faceți 🙂 apoi in așteptarea focurilor de artificii de la Redentore vine si tineretea 😉
ApreciazăApreciază
intr-o zi o sa ma razbeasca si chiar o sa ma pornesc :))
ApreciazăApreciază
Fluiera cind esti in zona, va ofer cel putin o cafea, sa potolesc „razbeala” :))
ApreciazăApreciază
Neaparat 🙂
ApreciazăApreciază
Nu stiu nu stiu Lilia, pina nu vad nu cred, miine am sa fiu la Atena cu cel mic, am sa testez reactiile lor hehe. Frumoasa relatie intre fetita si tati, sotul meu la trei baieti….dar viseaza si la o fata.
ApreciazăApreciază
Calatorie agreabila atunci iti doresc! 🙂 Hai sa scrii impresiile de dupa.Daca sotul viseaza la o fata, poate mai incercati? Sa va creaca sanatosi.
ApreciazăApreciază
Lilia, iata revenit de pe meleagurile soacrei tale. Cu oamenii, bastinasi, ce am avut ocazia sa vorbesc si sa fim prezenti la evenimentul comun, mi-au placut!
PS De orasul Atena, am ramas un pic deceptionata, poate ca am fost constrinsa de pici, sa o explorez mai in voie, ori o compar cu insulele Grecesti ce am avut ocazia sa le vad. Cred ca autentica Grecie acolo s-a pastrat mai mult.
ApreciazăApreciază
Da, Atena, ca ambianta e tare departe de calmul, albastrul si sentimentul de vesnicie de pe insule (si asta inca depinde de ce insula) 🙂
ApreciazăApreciază
Asa e Lilia. Noi am avut ocazia sa facem o escapada pe Santorini si toate cele micute linga ea, plus vulcanul ce doarme, ce sa zic….pe linga capitala a fost un tronc la inima si gata si acum inchid ochii si vad casutele albe cu acoperisuri albastre. E un must see. WE frumos voua.
ApreciazăApreciază
Eu inca n-am ajuns la Santorini 🙂 Merci, un WE frumos si tie!
ApreciazăApreciază
Nu va lasati indusi in eroare, ca si in orice tara exista tatici si tatici. Sotul meu, grec, are un baiat din prima casatorie, insa eu am o fiica din prima casatorie. Tutela o detine mama baiatului, insa el e in fiecare zi la noi si 3 nopti pe saptamana doarme la noi. Pentru sotul meu copilul este numarul 1, dar cunosc foarte multe cupluri divortate, in care tatii nu isi asuma responsabilitatile de parinte, fie divortat, fie ca nu e divortat….
ApreciazăApreciază
tare mai depinde cu cine se insoara a doua oara 🙂
ApreciazăApreciază
Eu când văd că bărbat-miu chică „în mintea copchiilor” şi nu înţelegi care-i copchil şi care matur, parcă-l iubesc şi mai tare! :))
ApreciazăApreciază
asa si la noi. timpul consacrat copiilor e cea mai scumpa moneda din lume:) trebuieste pretuita.
ApreciazăApreciază