Publicat în Creatie proprie, Nuvele

Amantul

(nuvelă erotică)

a1-Măgarul !

Ăsta a fost ultimul cuvânt pe care l-am strigat din urma fostului soț înainte ca el să închidă definitiv ușa în viața mea. Mă părăsise pentru una mai tânără (de două ori), hărțuindu-mă insistent o săptămână ca să–i dau urgent divorțul pentru că domnișoara nu poate să se culce cu un bărbat însurat, mă-sa nu-i dă voie. Așa că soțul meu (surprinzător de tâmpit) intrase într-o familie de ladies cu manuși albe. Și uite așa, în mai puțin de o lună de la întâlnirea lor fatală, am ramas singură cuc, la ai mei 40 de ani.

Mi-am luat un concediu de o săptămână ca să fac doliul. Am tras perdelele, încuiat ușa, deconectat telefonul portabil și am dormit câteva zile. În a patra zi a venit Lina, colega mea de serviciu, să mă scoată din « murătură ». M-a dus la shopping, la coafor și la esteticiană. Pe drumul de întoarcere am trecut pe la un sex-shop. Seara m-a depus la prag încărcată până în gât cu pachete. Așa și le-am lăsat la intrare, unde au stat intacte până la sfârșitul săptămânii. De fapt, stați să mă uit. Da, stau și acum.

Peste încă o săptămână m-am trezit că scriu articole zburlite pe un site feminist. Îmi descărcam veninul circa trei ori pe săptămână. Aveam succes. Se vede că e plină pânza virtuală de femei lepădate pentru altele mai tinere. Eu știam cum să le consolez și să le impresionez. Băteam unde doare cel mai tare : respectul de sine trântit la pământ. Le îndemnam să fie mai deștepte ca mine, mai egoiste, mai libere, mai zbânțuite. Din victimă am devenit un soi de guru. Îmi plăcea noul meu rol de schimbător de destine. Femeile mă citeau cu turma, dădeau like și eu mă credeam importantă. Până într-o zi.

Primisem un mesaj anonim care mă enervă la culme, dar care mă făcu sa reflectez. « Fată dragă, scria anonimul, încetează să-ți plângi de milă. Deși te dai tare și mare în articolele tale, în realitate te smiorcăi.  O femeie cu respectul de sine sănătos, nu stă pe internet să scrie articole pentru alte sute de femei victime, care în loc să înceapă a trăi, după un divorț sau separare, stau pe internet și se marinează, se vaicără, discută alte femei sau porcii de bărbați. Tu nu faci decât să le încurajezi să-și piardă timpul. Din orgoliu ? (vai, câte like-uri adun). Din prostie ! zic eu. Te-a lăsat bărbatul ? Și ? S-a dus la alta mai tânără ? Și ? Dacă ai fost deșteaptă, la sigur că ai profitat de erecția lui de la 20 la 40 de ani. Ai smântânit oala, poți să zici. De acum încolo, lasă alta să se ocupe de oala de lapte slab și de erecții chișleag. Orgasmul tău nu va mai depinde de programul de la farmacia de alături. Începe să trăiești ! Lasă cititoarele să-și caute de treabă ! Să înceapă să trăiască și ele ! Te asigur că vor supraviețui fără consolarea ta. O să aveți toate de câștigat. Închide calculatorul. Ieși din internet și din casă.»

Am stat toată seara și mi-am amintit de ultimile ședințe de sex cu fostul. Apoi de sexul nostru de la începutul familiei. Într-adevăr, diferența de calitate era enormă. Niciodată nu m-aș fi gândit la asta dacă n-ar fi plecat la alta. Și eu ce fac acum ?

« Hai să mergem la Paris pe-o săptămână », îmi propune colegul de serviciu care e și un amic bun. Am devenit amici de la prima vedere. E atât de blând și blajin încât tot umblă neînsurat. Femeile nu-i dau credit pentru că aproape niciodată nu vine cu inițiative. În afară de mine. Noi avem o relație specială. Ne simțim confortabil îmtreună, fără măști, fără spazme, fără fiori. Când avem un ochi liber care coincide, ne întâlnim la o cafea la cantina universității. El umblă în cap cu « artele frumoase », pentru că asta predă studenților, eu cu « artă oratorică ». Doi frumoși.

Am plecat amândoi la Paris. M-a cărat, cum și era de așteptat, la Louvre. El se oprea lângă picturi, eu lângă statui de bărbați goi. La al zecelea nud, i-am făcut o propunere indecentă.

-Ești sigură, Arina ?

-Hai la hotel !

A fost o partidă de sex mediocru. Să-i zicem sex de consolare. O tăvăleală pe care vrei s-o uiți cât mai repede.

-Câți ani ai, Dorin ?

-42.

-Ești cel mai bătrân bărbat cu care m-am culcat.

-Obiecții ?

-Două ! Să faci sport, don’ profesor, și să-ți razi mustața.

Nu ne-am văzut două luni de vară și una de toamnă.

Începuse un nou an academic. Îl remarcasem din prima zi când intră în aulă îmreună cu ceilalți studenți. Era înalt, blond, corp sportiv și privirea…  O privire care te scobea până la măduvă. Peste câteva zile era să-mi spună același lucru, dar despre mine : « Arina, ai o privire mortală ». « Încetează, Valentin ». Băiatul nu era prost. A simțit că nu sunt indiferentă și începu să-mi facă curte asiduă. Ziua îi spuneam « nu », noaptea « da ». În imaginația mea, evident. Cele mai delicioase zile erau cele în care îl puteam observa de departe. Ce corp, ce linii, ce mers, aaaah. Seara mă băgam în baie și îl vedeam lângă mine. Începu să mă obsedeze corpul lui. Simțeam că în prezența lui îmi pierd capacele.

-Arina !, ai un aer pierdut în ultima vreme, îmi zise în loc de bună ziua Dorin.

-E clar, a apărut un bărbat în viața ta, râde mulțumit. În sfârșit !

L-am luat de braț și l-am poftit la o cafea. I-am povestit totul.

-Și ce mai aștepți ? făcu nedumerit Dorin. Dă-i bătaie !

-Zău că nu ești teafăr, păi e mai mic ca mine de două ori ?! Adică i-am reproșat soțului că a plecat cu o mucoasă și acum să mă încâlcesc eu cu unul ?

-Și ? Ce ai de pierdut ?

-Reputația !

-Care reputație, fato ? Să-ți spun eu ce reputație ai ?! Ești singură, tristă și ai aerul că te masturbezi disperat în fiecare seară !

Îmi venea să-l pocnesc. M-am sculat să plec.

-Îmi pare rău, Arina. Stai !

Mă apucă strâns de braț.

-Dacă simpatia și atracția e reciprocă, profită, nu fi proastă ! Ești tânără și frumoasă ! Trăiește ! Tot e mai bine decât să scrii articole tâmpite pentru femei !

-Tu ?

-Da !

***

Era o zi de toamnă cu mult soare. Mă întorceam de la cursuri prin parcul de lângă universitate. Razele blânde vărsau aur printre corolele aurii. Mergeam cu pași domoli, răscolind cu vârful cizmei primele frunze căzute.

-Bună ziua, Arina !

Valentin îmi zâmbea sprijinit de un mesteacăn. Mă fixă cu o privire verde dosită după pletele-i blonde. Soarele i le decolora și mai tare.

-Nu mai aveți ore ?

-Până mâine seara.

-Ba da. Aveți mâine la 13.00. Ați uitat ?

N-am răspuns. Constat cu placere că junele îmi cunoaște orarul.

-E atât de frumos azi. Îmi îngăduiți să vă țin companie ?

-Nu ți-ar fi fost mai interesant să-ți petreci timpul cu o studentă ?

-Nu. Nu mi-e interesant să discut cu ele…

-Ah, pentru ca eu îți trebuiesc pentru discuție. Pentru asta mă spionezi. Ca să pălăvrăgim ? Nu ești convingător.

Valentin roși.

Îmi păru delicios. Îi căutam privirea. În sfârșit, mi-o acordă. I-am atins obrazul. Mai bine n-o faceam. Mă trecuseră fiori puternici și simțeam cum îmi pierdeam reperele. Cât încercam să mă stăpânesc băiatul mă trase brusc spre el și își lipi buzele de ale mele.

« Ce ai de pierdut ? ».

***

Locuia într-un apartament mic și curățel în cartierul vechi al orașului. În odaie era întuneric, jaluzelele erau trase. Se apropie de fereastră și le întredeschise. Câteva raze roșii scurse dintr-un asfințit de toamnă împunse canapeaua întinsă pe jos, chiar în mijlocul odăii.

-Totul e bine, mă întreba puștiul. Nu te-ai răzgândit ?

-Dacă mai încerci să pierzi timpul vorbind, te prăval la examen !

Se repezi să-mi scoată trenciul.

-Nu, îl resping cu o mâna. Vreau să stau îmbrăcată în timp ce te dezbraci tu.

Stăteam în picioare, cu o cizmă sprijinită pe pragul ușii.

-Dezbracă-te.

Își scoase lent cămașa. Avea un tors de zeu. Puternic, cu mușchi bine conturați, bronzați pe vreun litoral mediteranean în vacanța de vară. Își coborî mâinile spre centură. Degetele puternice, nerăbdătoare își atingeau pântecele, primul nasture, fermoarul, pantalonii… Îmi  întoarse brusc spatele. Își continua mișcările rămânând cu fesele goale, rotunde, vârtoase. Se întoarse spre mine. Erecția era tot atât de impresionantă. Nu așa ca în fantasmele mele din baie, dar … hm, foarte respectabilă !

L-am lăsat să mă dezbrace.

-Nu sunt tot așa de tânără ca tine…

-Ești mai frumoasă decât îmi închipuiam, mă întrerupe frenetic, apoi mă instală pe canapea și îmi spuse să aștept. Reveni în clarobsurul odăii cu un flaconaș de ulei parfumat. Începu să-mi maseze degetele de la picioare, urca spre genunchi, ajunse la coapse și … atunci am înțeles că, într-adevăr, nu studentele tinerele, obsedate de terfe și machiaj, l-au învățat cum să-și folosească limba discutând cu corpul unei femei. Avuse înaintea mea un coach foarte bun. Probabil o femeie expertă care a investit inteligent în plăcerea altor femei. Mie nu-mi rămânea decât să-i mulțumesc, să mă relaxez și să suspin de plăcere.

Ultimile raze portocalii se înfipse în corpurile noastre uleioase. Mirosea a flori de portocal și a sex. Mă ridică fără efort în brațe și mă lipi de perete. În brațele lui puternice mă simțeam ușoară ca o năframă. Sânii mei duri și uleioși începură să se atingă ritmic de torsul lui puternic. Valentin își accelera mișcările până în momentul în care am ajuns ambii într-o explozie de plăcere umedă, caldă, lipicioasă.

Aventura noastră decola brusc ca de pe o pistă scurtă. Acolo unde e viteză e și nebunie. Începeam să-mi fac griji :

-Valentin, tot mă întreb când ai să mă părăsești pentru una mai tânără.

-Nu te teme, pentru că asta n-o să se întâmple. Niciodată !

-Siguranța ta îmi dă fiori reci.

După două luni începusem să simt că ceva nu merge. Valentin întârzia la întâlnirile noastre, din ce în ce mai des. Uneori, aducea cu el parfum străin de femeie.

-Valentin, dacă ai găsit una mai tânără, nu e cazul să-mi ascunzi. Nu te teme ! Isterie și scandal n-am să fac. E destul să fii sincer și am terminat-o.

-Arina, ți-am mai spus că nu mă interesează fetișcanele.

Într-o zi l-am așteptat o jumătate de oră în fața cinematografului și nu a venit. Ce să fac cu biletele ? Să le arunc ? Nu. Dar nici nu eram în stare să privesc un film romantic de una singură. M-am hotărât să-l schimb pe o comedie. Filmul deja începuse. Intrasem în sală pe întuneric și ca să nu deranjez alți spectatori m-am așezat în spatele unui cuplu, instalat la o margine de rând.

De la început crezusem că mi se năzare, dar… nu. Era Valentin cu o duduie. Mi-am luat geanta și m-am ridicat să plec. M-am uitat pentru ultima dată la el. Îi șoptea ceva la ureche. Duduia își întoarse obrazul să-i răspundă și în lumina ecranului i-am zărit fața. Mi s-au înmuiat genunchii. Nu se poate ! O cunosc ! Mă invitase anul trecut la catedră pentru aniversarea ei. Suflase cu mare fast în două lumânări : 5 și 0.

« Măgarul ! »

***

-Arina, arați foarte bine, dar ai un aer rătăcit în ultima vreme. Dublu rătăcit ! îmi făcu din ochi Dorin pe coridor.

Îi zâmbesc aprobator și ridic două degete. Căscă gura la mine :

-Doi ? Ai doi odată !

Dau din cap și plec.

-Perverso ! îmi strigă din urmă Dorin.

-Eu nu fac decât să investesc pentru femeile care vor veni după mine. Tot e mai bine decât să scriu articole feministe, nu ?

-Per-ver-so !

-Stai să mă vezi la 50 de ani !

 

Lilia Calancea

14.04.14

Bruxelles

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

15 gânduri despre „Amantul

  1. Simbolic sau nu, dar „Măgarul” e pomenit de 2 ori, cînd a plecat fostul şi cînd Arina realizează că bucăţica asta de muşchi tânăr e întrebat, deci, ambii sînt din aceeaşi oală. Doar că “Unii produc fericire oriunde se duc, Alţii oricînd se duc” (Oscar Wilde) Of, vinerea asta e tare bună. Ce păcat de noi, cititorii de rînd, că te găsim aici doar vinerea…

    Apreciază

    1. Da, intr-adevar, de doua ori revine „magarul” in context, in doua extreme diferite: rostit unui barbat care a preferat una mai tanara si apoi unui barbat care a preferat una mai batrana ca ea 🙂 P.S. Ca sa compensez, ma straduiesc sa public ceva bun, rar dar bun (sper) 🙂

      Apreciază

  2. Ştim noi că vinerea e mereu ceva bun de la Soacra Mică, de asta şi stăm în transportul public, în stradă, oriunde ne găseşte întâmplarea, cu ochii bunghiţi în telefoane deştepte, tablete ş.a. dispozitive, absorbiţi de lectura paginii tale 🙂

    Apreciază

  3. Hahahaaaa… totusi cat de savuros si suculent descrii unele faze, mai si le amesteci pe toate in asa fel incat pana la sfarsit lumea sa nu-si dea seama, totusi a fost asta o… tragedie sau o… comdie..? It can be both, man. These are two sides of the same coin.

    Dorin e sarea si piperul in povestea asta. Pentru vinerea de azi sunt fan-Dorin. Arte frumoase… sex mediocru… what can be better?, bad sex is, anyway, better than a good day at work. 😀 Sa-mi dau musteatza jos…? – Ne-ah, sa moara dujmanii. Sa ma apuc de sport…? Ok, oricum radem cu amicii astazi un poker, cu multa bere bruna, salam de Sibiu si iarba de Balti iar a doua zi paracetomol de Farmaco, cred ca… 😀

    P.S. Tanti din poza pare a fi Jodie Foster. A suflat si ea anul trecut in doua luminari: 5 si 0. Poate ea era cu Valentin? 😀

    P.S.2. 5 si 0 >>> https://video.yandex.ru/users/alesnikolaj/view/1075/ какая боль… какая боль… Аргентина – Ямайка…

    Apreciază

    1. Hahahaaaa… totusi cat de savuros si suculent descrii unele faze, mai si le amesteci pe toate in asa fel incat pana la sfarsit lumea sa nu-si dea seama, totusi a fost asta o… tragedie sau o… comdie..? It can be both, man. These are two sides of the same coin.

      Textul asta se cere lucrat si raslucrat. daca ma apuc iar sa-l citesc nu pot trece fara sa modelez din nou fraze si expresii. Exista asa feluri de „aluat” de text care vesnic se cere framantat si remodelat. Obositor 🙂

      Dorin e sarea si piperul in povestea asta. Pentru vinerea de azi sunt fan-Dorin. Arte frumoase… sex mediocru… what can be better?, bad sex is, anyway, better than a good day at work. 😀 Sa-mi dau musteatza jos…? – Ne-ah, sa moara dujmanii. Sa ma apuc de sport…? Ok, oricum radem cu amicii astazi un poker, cu multa bere bruna, salam de Sibiu si iarba de Balti iar a doua zi paracetomol de Farmaco, cred ca… 😀

      Si nucusoare sarate 🙂

      Tanti din poza pare a fi Jodie Foster. A suflat si ea anul trecut in doua luminari: 5 si 0.

      Yes ! 🙂 Frumoasa tanti.

      Apreciază

  4. Are si Mylene 5si2 😉
    stiu c-am ros urechile dar are si Buliga 5si2

    Textul asta se cere lucrat si raslucrat. daca ma apuc iar sa-l citesc nu pot trece fara sa modelez din nou fraze si expresii.

    poi, tu tinzi spre perfectiune, spre clasica, spre Mizerabilii, Lolita sau Anna Karenina… pe cand muschii mei se simte destul de bine si cu formularile mai simple, mai am eu pana la clasica multe nopti inainte, iar intre timp ma multumesc cu blogul tau si cu scenariile de la Californication si Braking Bad :), care pot fi si ele modelate si remodelate, dar mai bine nu.

    Si nucusoare sarate

    Ezact! stiam eu ca ceva imi lipseste 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s