Publicat în Copilărie sovietică

O mică piedică în calea uitării (mari)…

Mama are ceva ce eu n-am să am niciodată. Dacă mă strigă de vreo trei ori prin casă și eu nu răspund, ea deja știe că eu stau cu nasul în acel ceva.

Am un ritual sfânt când ajung acasă în Moldova. Să mă chiorăsc deasupra albumelor cu fotografii vechi ca apa Nistrului. Dacă m-a prins cu albumul, mama știe că se-nceeeepe. Se așteaptă s-o bat la cap cu întrebări. „Mama, da cine-i fata asta? Da când? Da unde? Da de ce? În ce an? Are copii? V-ați mai văzut? Cum … o murit? ”

Îmi plac pozele semnate. Studiez atent scrisul, cerneala, anul, cuvintele, mirosul, fața, ochii, haina, umbra… bref, detaliile ce compun aerul înfloritor și trecător al tinereții.

Ușor ca frunzele ce cad pe văi,

Întinse și răzlețe,

Se duc și nu se mai întorc,

Frumoșii ani ai tinereții.

1

Eu sunt la o vârstă când mă preocupă timpul. Nu fac isterie, nu mă zbat în spasme, nu oftez cu baticul la gură.

Eu constat rece că iaca e „așa și pe dincolo”. Și observ, observ… ca un copil curios de țaran ce aleargă desculț după o căruță boierească. Fiecare detaliu îl tulbură, pentru că această căruța vine și pleacă într-o lume care nu este a lui. Vine și pleacă în galop. Lăsând în urmă doar un nor de colb.

20131116_105321

20131116_105451

„Aceasta lege fierbinte a oamenilor : din struguri să faca vin

și din sărutări- oameni”  :mrgreen:

20131116_105511

20131116_105350

Mariachimovna e a doua din stânga. Iaca de la cine am moștenit gambele 😀 :mrgreen:

20131116_105609

 

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

10 gânduri despre „O mică piedică în calea uitării (mari)…

  1. Salut Lilia,
    ai descris exact momentele-ore pe care le petrec si eu cand merg acasa la parinti.
    De fiece data, observ ceva nou, ceva ce-mi trezeste curiozitatea in pozele pe care le-am vazut si revazut de multe-multe ori…
    Iarna nici nu simt frigul din casa mare, atat de curioasa sunt sa aflu ceva nou despre persoanele prinse in rama fotografiei.
    La multi ani,Lilia!

    Apreciază

    1. Salut Tatiana si la multi ani! 🙂
      Eu tot cand incep sa le studiez nu reactionez la factorii externi, intr-atat ma hipnotizeaza. Acasa rar privesc tv-ul sau internetul, profit sa ascult cat mai mult ce-mi povesteste mama. Stochez istorii incredibile si destine, apoi le folosesc pentru a compune povestiri sau nuvele 🙂

      Apreciază

  2. Tinerețea ca frunza :))

    Grăbite-s frunzele-n căderea lor
    Să se cuibărească-n căldura celorlalte.
    S-adună, se pipăie ușor…
    Asta doar pân’la primul vânt cu dese halte
    Care le uscă și desparte, lăsând’n urmă doar dor…

    Apreciază

  3. Cat de mult imi plac si mie cele scrise pe fotografii vechi… Cred ca fiecare are asa ceva pe la parinti prin casa… Mie imi plac cel mai mult cele cu tatal meu. Si am decupat si pastrat toate fotografiile cu el de prin ziare…

    La multi ani! Fie sa iti pastrezi dramul de nebunie, curiozitatea si inspiratia si sa ne incanti in continuare cu istorioare de tot soiul!

    Apreciază

  4. Si parintii mei poze semnate, citeam ce-ai scris tu si parca sunt eu.. curioasa cine ce-a scris, cand si de ce..noi din pacate nu vom avea asa ceva, chiar daca avem mii de fotografii in calculatoare..eu au putine, dar cu mult mai pretioase…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s