Publicat în Limba soacrei, Recomandare de carte

Monoloagele unei cititoare

fereastraSau … femeile şi Premiul Nobel pentru literatură.

N-ar merita să scriu la plural, căci e vorba de o minoritate slabă şi cvazi-inexistentă. Femeile, ca specie care scrie, au apărut pe listă doar în ultimii ani. Din 1901 până în 2013, doar 8 femei (dintre care 7 cu un picior în groapă, să mă scuze de realism) s-au bucurat de recunoştinţa mondială. Ce înseamnă asta ? Am avut timp să mă gândesc lângă o fereastră deschisă cu aer curat.

De ce avem acest peisaj ? E simplu ca apa de ploaie. Închipuiţi-vă cum ar arăta lumea dacă în această perioadă de o sută şi ceva de ani, premiul l-ar fi luat suta de femei şi numai 8 bărbaţi. Ar fi fost iadul lui Dante (nu l-am citit, am împletit găluşte). Cine era să nască şi să crească copii, care ulterior ar fi devenit juriu şi candidaţi pentru premiul Nobel, menţionaţi cu litere vajnice în enciclopediile lumii? Nu ştiu, dar … nu cred că mi-aş fi dorit să trăiesc într-o lume ca asta.

Din (prea multă) fericire pentru mine, nu numai scriitoarele, dar şi scriitorii de talie mondială, pe care-i citesc şi recitesc, dar nu figurează pe listă, nu i-aş schimba pe toată lista de la cap la coadă (intraţi şi vedeţi şi voi). Rezon pentru care, am ajuns să gândesc lângă fereastră, că Premiul Nobel poate să însemne doar un nume pe listă şi nişte bani, apoi uitare… Raţiunea mea seamănă oleacă cu discursul vulpii în faţa stugurilor verzi, dar mie chiar nu-mi plac strugurii, nici măcar cei copţi. Adică ceea ce nu i se potriveşte unui cititor-prédateur ce mă socot. Eu vânez cărţi şi cunosc bine prada pe care-mi place s-o devorez. Caut cărţi scrise cu sânge şi sudoare. Cărţile buruiene, păntrunjel cârlionţat trei la leu, nu fac parte din meniul meu.

Şi aşa era să trăiesc mai departe, liniştită şi senină, fără ca să mă bag vreodată în lista cu premianţii Premiului Nobel (literatură, să fim clari), dacă anul trecut nu era să facă mare vâlvă şi tapaj cartea câştigătoare Prea multă fericire, semnată de Alice Munro. De era un roman, nu era nici să mă interesez, nici să-l cumpăr. M-a intrigat (ce strategie superbă de marketing şi promovare) pentru că… e o culegere de nuvele. Dacă nu greşesc, prima dată se premiază o culegere de texte. Şi colac peste pupăzoi, semnat de o femeie. M-a surprins la fel de mult generoasa comparaţia cu Cehov. Acum ştiu că cel/cea care a lansat-o, mai bine… făcea găluşte. Dar e târziu. Recunosc, m-am prins în capcană. Chiar singurică mi-am băgat piciorul. (eu nu vă povestesc degeaba, notaţi-vă strategia de a vinde o carte).

De ceva vreme respect un ritual personal când citesc o carte. Citesc din două perspective. Urmăresc tehnica scrisului (perspectiva autorului, aşa păţesc oamenii care măcar o dată au muncit la un text artistic de câteva pagini) şi emoţia cititorului (notez impresia şi pulsul la anumite pasaje). Uneori trebuie să recitesc o carte, pentru că emoţiile nu mă lasă din prima să înţeleg tehnica sau viceversa. Şi dacă ajung să recitesc o carte, atunci chiar merită timpul şi banii.

Eu m-am jurat să nu scriu niciodată despre o carte pe care n-o înţeleg. Care nu rezoneaza deloc cu lumea mea interioară. Care mă lasă confuză şi rătăcită. Aş da vina pe mentalitate (canadiană, de exemplu), dar mă abţin. Mă mulţumesc cu ideea că Lev Tolstoi avea mentalitate rusească sau Agatha Christie mentalitate britanică, dar ambii au cucerit milioane de minţi. Şi slavă Domului că există şi vor mai exista în lumea literară repere de valoare gigantică, la care eu am să revin ori de câte ori am să mă simt prostită şi hrănită cu … buruiene.

Nu exclud că marea mea greşeala a fost că tocmai terminasem Învierea luiTolstoi înainte de a o citi pe Alice Munro. Învierea mi-a zguduit universul la 9 baluri pe scara Richter. Prea multă fericire mi s-a părut o băşinică cu o fustă roşie pe copertă.

Mea culpa de cititoare…recunosc.

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

24 de gânduri despre „Monoloagele unei cititoare

  1. Lilia, oamenii pasionati de literatura practic au dispărut a fi pasionat si a se crede pasionat … Îs 2 lucruri diferite … Nu stiu care e cauza dar eu fac parte din persoanele care citesc basinele ( poate ca îs mai ușor de inteles ) … Si apoi nu ii dat oricui sa înțeleagă ce citește ..;)

    Apreciază

    1. Bun, inteleg, dar nu toate basinile iau premiul Nobel 🙂 drept? Eu tot nu doar pe Tolstoi il citesc. De la o carte premiata ma astept la mai multa valoare/hrana spirituala. Are Alice Munro texte bune ca idee, una chiar mi-a placut, dar ca tehnica de scris si felul de a descrie lumea… n-am inteles. mea culpa.

      Apreciază

      1. Si eu am citit „basinele” dar cum zici si tu… nu au fost premiate. Acu m-ai facut curioasa cu cartea asta… Musai sa o citesc si apoi sa comentez ca de ce o fi fost premiata si sa ma cant ca de ce am pierdut vremea cu ea dar musai sa o citesc…

        Apreciază

      2. Citeste-o, desigur 🙂 nici nu stii cum vii cu un comentariu personal argumentat ca sa ma contrazici, as fi bucuroasa 🙂

        Apreciază

  2. ‘N forță revenit-ai Socriță! Se vede că ți-a priit mica pauză de sărbători!
    Bin’te-am regăsit!
    Las’că acel peisaj încet se schimbă, prevăd tot mai multe femei premiate.
    De obicei femeile pân’nu de multerau crescute-n spiritul de femeie, încleștate-n obligațiile casnice astfel nu prea a fost loc de creație. Acum tot mai multe cresc comod, apoi le e-n paișpe de tradiițiile căsniciei etc. așa că vom vedea, eu cred asta, tot mai multe premii în mânuțele femeilor.

    Apreciază

    1. 🙂 merci Tury. Desigur c-or incepe sa se manifeste, asa cum au inceput in ultimii zece ani, intrebarea mea e „cu ce vin in literatura?”. Calitatea scrisului e foarte importanta pentru femeile care vor sa scrie si sa fie recunoscute pentru munca lor. Dar imi displace gandul ca e doar o incurajare pe baza de sex.

      Apreciază

      1. Eu sunt pentru, dar numai sa nu fie in detrimentul calitatii 🙂 pentru ca o femeie scriitoare cu Premiu international devine un etalon, ceea ce e o mare responsabilitate.

        Apreciază

      2. Ei și tu, vor veni-n literatură detașate, mai odihnite din cauza copilăriei comode și tradițiilor rupte cu… teme din acea comoditate, chiar pe ton bărbătesc ori cel puțin cu nuanțe masculine; cred, să vedem ce va ieși. O calitate tot va fi deși nu cu cea care ne-am obișnuit, oricum vor fi interesanți anii viitori.

        Apreciază

      3. Si pentru cititori, si pentru autoare: cum ziceam mai sus, majoritatea din femeile premiante au fost bagate in seama abia la pensie. Mare rabdare trebuie sa ai 🙂

        Apreciază

    1. Crezi? Eu observ deja o mare feminizare a scriitorilor barbati. Unul peste doi scriu despre „fluturasi” in burta. Nici nu stiu ce e mai grav: femeile sa scrie ca barbatii sau invers :mrgreen:

      Apreciază

  3. Și aia-i drept ce zici. Am observat asta.
    Vor fi și lipsuri: descrierea naturii,vănătăoilor provenite de la cățărarea-n pomi datorită faptului căacutala generație crește-n casă, în fața electronicii.

    Apreciază

  4. Mergem atunci spre o unisezualizare și-n scris, astea-sprmele semne bărbații scriind feminizat, femeile masculinizat la final fiind: nu mai știi cine-i autorul dacă luăm în conisderare și noile prenume aiurite apărute.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s