Publicat în Recomandare de carte

„Mi se pare că abia acum încep a fi…”

Ştiţi care e unul din micile miracole care i se pot întâmpla unui cititor ? E să hoinărească pe străzile unui oraş (în cazul dat, Chişinău) şi să întâlnească un scriitor (viu! 🙂 ), cărţile căruia le are pe noptieră. Să salute scriitorul, să se prezinte şi să întrebe delicat dacă poate să ia un interviu.

Aşa că… o colaborăre frumoasă poate începe chiar în stradă, pe un drum de toamnă, printre pașii grăbiți de trecători prin foșnetul melancolic al frunzelor.

Interviu cu Claudia Partole

Întrebări de Lilia Calancea

***

DSC_0911

Dragă Claudia Partole, pentru mine, scriitorii (fie că mă încântă sau nu cărţile citite) reprezintă o castă aparte. Scriitorii femei mă intrigă şi mai mult. Aşa că eu sunt din cale-afară de bucuroasă ca aţi acceptat interviul, deşi mă încearcă în acelaşi timp şi o frică : să nu vă pun întrebări banale sau la care aţi răspuns de nenumărate ori. Mi-aş dori să fie o discuţie plăcută.

1. Ştiu că aţi debutat cu cărţi scrise pentru copii. Scrieţi mult pentru copii şi mai ales comunicaţi mult cu ei. Copiii vă inspiră mai mult (ca adulţii ) ? E vorba de o sursă importantă de inspiraţie ?

-Scriitorii sunt şi ei oameni, doar că un pic mai ciudaţi, mai incomozi, mai… nu ştiu cum! Eu sunt şi una şi cealaltă. De multe ori, când mă aflu în stările mele de scriitoare, îmi vine să mă dau afară din casă. Şi deseori evadez! Pentru că, uneori, devin insuportabilă, alteori mă fac invizibilă. E o permanentă dedublare. De aceea şi interviul nostru poate părea pe alocuri bizar…

În fine, am debutat cu o carte de proze pentru copii (”Mahalaua veselă”, Editura Literatura artistică, 1982), deşi aveam deja multe scrieri şi pentru maturi: poezie, proză, dramaturgie. Am scris mereu! De la primul vers (eram în clasa a patra!) nu m-am mai oprit de scris până acum (doar cu unele mici intermitenţe!). Atunci, la debut, am urmat sfatul bunului şi înţeleptului meu învăţător şi călăuză în ale scrisului Alexandru Cosmescu (prozator, dramaturg, critic literar). Cred că a fost corect, dacă mă gândesc la faptul că-i sunt până acum datoare, în primul rând, Copilăriei. Mai trăiesc şi azi pe contul ei! Nu exagerez. Ea a investit în mine tot ce poate fi marcant şi candid…

2. Copiii sunt spontani şi plini de energie (i-am văzut în câteva întregistrări plasate în internet), se întâmplă să culegeţi perle de la întâlnirile cu ei ? Poate aveţi vreo întâmplare plină de haz care v-a marcat în mod deosebit şi de care vă amintiţi cu drag.

Ce dragi îmi sunt copiii! Ei mă fac să-mi aud glasul propriei copilării. Întâlnirile cu ei mă umplu de încredere în ziua de mâine şi, realmente, mă inspiră, îmi sugerează noi idei. Vorbind în termeni vehiculaţi astăzi, între mine şi ei se produce o relaţie barter: eu le dau energia mea şi ei mă remunerează cu toată candoarea lor. Dar se face acest schimb la nivel fluidic. Apoi, mai aflu şi unele taine ale acestei vârste mirifice, pătrund în lumea lor. Se întâmplă, fireşte, şi multe situaţii amuzante. Bunăoară, fiind odată la o întâlnire într-un sat (Camenca, raionul Glodeni), nu ne puteam despărţi. Atât de bine ne era! Copiii mă implorau să mai rămân.”Bine, le-am zis, aşa să fie! Dar vă rog să mă primiţi fiecare câte o zi şi…” Ce bucurie şi ce rumoare! Poate aş fi rămas în acel sat până acum, dacă ţineam cont de propuneri şi dacă nu-i punea (pe majoritatea) în gardă avertismentul meu :”Trebuie să ştiţi că, scriitorul, când poposeşte undeva, descrie tot ce vede şi tot ce aude…” După aceste vorbe au rămas doar câţiva temerari dornici de a-l avea oaspete pe un scriitor…

3. Credeţi că destinul unui scriitor e legat de copilăria sa ? Că declanşatorul se trage din copilărie ?

Chiar dacă aş zice că nu cred, e adevărat. În copilărie descoperim lumea. Noi suntem Robinsonul acestei vieţi! Iar micile/mari descoperiri ne rămân imprimate în subconştient şi inconştient (acesta fiind un rezervor ce serveşte, ulterior, ca inspiraţie oamenilor de creaţie). A vedea lumea înconjurătoare cu ochi de copil este nemaipomenit. Nu mă refer la interpretarea infantilă a celor văzute, ci la faptul că prin curiozitatea şi uimirea din ochii copilului îşi transmite mesajele Marele Creator. Multe din creaţiile mele îşi au origine în copilărie sau… în vise (mă refer la oniric).

4. Cât de mult contează experienţa de viaţă pentru a scrie bine? Poţi fi un scriitor bun la 20 de ani ? E suficient oare să fii talentat, să cunoşti bine gramatica şi stilistica ca să devii un scriitor remarcabil?

Dacă e să credem în transcendental, în reincarnare, atunci, e cert că, fiecare vine aici cu experienţe din alte vieţi. Dar întotdeauna în creaţie au fost explozii de genialitate, au fost remarcaţi copii fenomenali. Apoi, tinerii de azi – VOI!, nu sunteţi ofrandele unui progres inimaginabil (pentru noi, cei din ieri!)? Atât în domeniul tehnicii moderne, cât şi în exprimarea logistico-verbală! Oricum, întotdeauna a contat nivelul de acumulare şi asimilare a unei experienţe, precum şi antrenamentul zilnic (ca şi în sport!). Altfel, cel care e inspirit de clipă şi pentru o clipă, se poate epuiza tot atât de fulminant precum s-a manifestat…

Stilistica, gramatica (foarte importante din punct de vedere inteligibil, dar şi estetic) sunt cartea de vizită a scriitorului, precum şi a oricui. Apropo, imaginaţi-vă că sunteţi la vârsta adolescenţei şi primiţi două mesaje de dragoste. Unul scris îngrijit, altul agramat. Cărui autor de mesaj îi veţi da prioritate? Or, a ajunge scriitor înseamnă a urca (ani mulţi, poate toată viaţa!), îngenuncheat, având în faţă Cuvântul, spre un pisc pierdut în zare. Un urcuş dificil! Şi, dacă cel care porneşte în acest drum se înarmează cu tenacitate, trudind sisific şi escaladând, într-o zi s-ar putea să simtă starea de zbor. Acesta fiind semnul că a ajuns remarcabil?! Nu ştiu…

De multe ori, după ce finalizez o lucrare mi se pare că ajung… la început!, nu mai sunt scriitor şi e nevoie s-o iau de la început pentru a-mi recâştiga (reconfirma!) statutul. Şi din nou pornesc lucrarea de a (re)deveni scriitor. Cercetând şi tatonând necunoscutul…

5. Aveţi un ritual aparte când vă apucaţi de scris? Să zicem o ceaşcă de cafea tare, linişte absolută sau, dimpotrivă, muzică…? Poate să vă influenţeze timpul de afară sau o persoană astel încât să nu mai puteţi scrie o perioadă? Depinde de ceva anume pofta dvs de scris ?

Nu am niciun ritual. Nu sunt cafegiu. Dar… am şi eu tabieturile mele matinale. Bunăoară, după o plimbare în solitudine, mă pot aşeza fără efort la masa de gândire. Şi, dacă pornesc să scriu după o asemenea promenadă (de fapt, întâlnire cu Natura şi cu sine), nu mă mai deranjează nici rumoarea din stradă, nici gândurile rebele din lăuntrul meu. Timpul de-afară?! El poate doar inspira, oricare i-ar fi înfăţişarea. Tot ce vine de la Natură sugerează şi inspiră. Dar, fireşte, dacă îţi doreşti aceasta, dacă simţi vibraţia aerului şi dacă invoci starea de apropiere de ceea ce este etern. Un om de creaţie recţionează şi el, fireşte, la schimbările climaterice, ca şi cei cu afecţiuni reumatice sau cardiace. Dar nu în sens ipohondric! În acest sens, sunt şi eu vulnerabilă. Am un călcâi ca şi al lui Ahile, un punct vulnerabil prin care pot fi doborâtă în clipele de frustrare sau decepţie. În deosebi mă feresc de mâncătorii de timp… Deşi, aceste inconvenienţe, care mă sustrag de la esenţial, până la urmă, îmi servesc şi ele ca prilej de cunoaştere a lumii.

”Pofta” mea de scris (sau cheful) nu depinde de ceva sau de cineva. Cred că e voia Cuiva care-mi dictează timpul menit, îmi sugerează subiectul potrivit, mă ghidează şi mă ocroteşte de propriul orgoliu. El ştie mai bine cât pot duce (adică spune, scrie) şi cât merit. În rest, uneori (sunt zile când…) mă biciuiesc până încep să sângerez cuvinte… Clipele de adevărată inspiraţie (momentele divine, când ai contact direct cu Universul, Cosmosul) sunt rare şi de cele mai multe ori ratate din cauza rutinei şi a risipirii de sine…

6. Credeţi că un bun scriitor ar trebui să fie mai întâi un bun povestitor şi apoi un bun psiholog ?

A fi scriitor şi povestitor nu ştiu dacă e neapărat… Psiholog?! Cred că, da! Doar că această abilitate funcţionează mai mult instinctiv şi totul se produce graţie intuiţiei. Aceasta, în cazul omului de creaţie, e foarte dezvoltată, e extrem de sensibilă şi receptivă. Şi dacă acesta ştie să se asculte (învaţă, deprinde – conştientizează acest fapt!), atunci are şanse asigurate de a transmite mesajul cu aşchie de adevăr… Eu ştiu că, atunci când dau ascultare primului semnal venit dinlăuntrul meu, nu greşesc. Dar tot ce spun acum se referă la mine, la propria-mi persoană şi experienţă. Fiecare scriitor îşi are laboratorul său în care nu pătrunde decât el. Sufletul creatorului este ca şi femeia-pasăre dintr-o superbă legendă niponă…

7. Citind romanul dvs „Totentanz sau Viaţa unei Nopţi” am simţit o senzualitate de o esenţă aparte, foarte rar întâlnită la autorii basarabeni, cel puţin, la cei pe care i-am citit eu până azi. Mă gândeam că e pacat că nu există mai multe romane basarabene, scrise de autoare femei, care descriu destine de femei. Într-un fel aparte. Feminin şi senzual. Chiar dacă dramatic şi răvăşitor. Cum credeţi, de ce există puţine femei scriitoare în RM? Mă refer anume la proză pentru adulţi, nu la poezie.

Nu ştiu ce să vă spun… Cred că există prozatoare bune şi aici la noi, în acest spaţiu românesc. Îmi place proza Mihaelei Perciun, Zinei Cenuşă, Ninei Slutu, Marcelei Mardare (care păcat că nu are timp să scrie!)…

Mă bucur că mi-aţi citit romanul. Şi vă mulţumesc pentru apreciere. Dar vă mărturisesc cu toată sinceritatea că l-am scris, metaforic zis, în genunchi şi de multe ori lăcrimând. Am creat (dar nu mi-a fost uşor!) câteva personaje – modele ale miilor de femei care au ales exodul, sfidând sărăcia şi umilinţa celor de acasă… Cred că mai am ce spune despre acest fenomen şi o voi face în alte lucrări.

8. În culegerea dvs de povestiri „Ultima amantă” am zăbovit ceva mai mult la povestirea „Muguri”. Am apreciat metafora erotică. Sublimă şi delicată. Îmi pare uneori că femeile fug de subiectele erotice, au frică, se cenzurează. Scriitorul polonez Marek Hłasko spunea că „A scrie o carte înseamnă a-ţi lăsa ruşinea la o parte, pentru că scriitura e mai intimă ca patul”. Sunteţi de acord cu el?

Marek Hłasko constată un mare adevăr. Atunci când scrii îţi dezbraci sufletul. Şi dacă o faci cu o totală şi dezinvoltă deschidere, ca în confesionalul propriei conştiinţe, simţind ceea ce aşterni pe hârtie, fără a trişa, atunci numaidecât ajungi să atingi şi strunele sensibile (care aşteaptă să fie mângâiate!) din sufletul cititorului. Scriitura e o mărturisire, o dezvăluire şi nimic mai mult. De forţa, diapazonul sau dăruirea prin scris a acestui sentiment, care într-adevăr depăşeşte limitele discreţiei, depinde puterea de atingere, fie şi tangenţială, a ceea ce pare a fi intangibil…

De cele mai multe ori, când scriu o fac pentru mine. E un act intim care-mi produce o plăcere ce poate fi comparată doar cu clipa culminantă a unei dragoste pătimaşe. Aceasta mi s-a întâmplat scriind”Viaţa unei nopţi…” E cartea care mi-o scriam mie…

9. Lucraţi acum la vreo carte? Aveţi vreun proiect de carte de suflet sau „cartea vieţii mele”? Poate vreo carte autobiografică la care munciţi cu pasiune şi ardoare?

Am finalizat un roman, care mi-e foarte drag şi la care am lucrat câţiva ani buni (în acest răstimp, bineînţeles, scriind şi alte cărţi). E ceva la care ţin mult din varii motive. Vă divulg doar denumirea: ”Trandafirul pustiului”. Mai am începute şi alte câteva lucrări. Încerc să-mi respect promisiunile faţă de cei mai mici cititori ai mei, dar şi faţă de adolescenţi. Cât mi-aş dori să nasc un roman pentru aceştia! Şi le promit… La o carte a vieţii mă voi gândi (deşi ea se scrie în subconştient!) după ce îmi voi achita toate datoriile Şi mă voi pregăti de plecare, ca să nu mă uit în ochii lumii când o ea mă va citi. Atunci sufletul meu nu va mai voi să-şi îmbrace haina şi nici trupul să-şi pună masca… Mai am timp! Mi se pare că abia acum încep a fi

Va multumesc foarte mult 🙂

 

Poza: Claudia Partole

claudia partole

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

6 gânduri despre „„Mi se pare că abia acum încep a fi…”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s