Publicat în Autopsia cuplului, Creatie proprie

O poveste de infidelitate

inf(povestire)

De era frig, soare sau ploaie ciobănească, Dna Păpucel își începea fiecare zi domnească cu o rugăciune aprigă : « Doamne, izbăveşte-mă. Izbăveşte-mă de cucoana care îl vrăjeşte pe soţul meu, că de altfel, jur ! aici închidea ochii ca o mucenică, fac crimă. Jur pe toate icoanele din casă și din catedrala de peste drum ». Îşi făcea o cruce lată şi apăsată, deschidea ochii, apoi se ducea la bucătărie și apăsa butonul de pe Nespresso. Se așeza lângă cafetieră și savura spuma primei cafeluțe.

În total trei ani ! Trei ani de coşmar, de rugăciuni, de umilinţe…

Apropo,  de umilinţe.

-Lămureşte-mă, dragă, rosti cu voce răguşită, prietena ei cea mai apropiată, Dna Rumpumpel, scuturând scrumul într-o străchinuță chinezească. Lămurește-mă, care umilinţă ?! Zi-i concret şi răspicat.

Dna Păpucel, se foi în fotoliul de pluş din salonul Dnei Rumpumpel. Numai câte discuţii n-au avut ele, ea fiind aşezată mereu în fotoliul acesta verde buruian. Şi de fiecare dată, când se fâțâia în el, își zicea în sine că în chestii de amor, ele două gândesc total diferit. Enervant de diferit.

-Eu vreau să fiu unica ! Înţelegi ? Vreau excluzivitate ! Vreau ca soțul meu să-și petreacă tot timpul liber cu mine ! Doar cu mine ! Orice femeie visează la asta ! Chiar şi tu. Recunoaşte !

-Nu, recunoscu calm Dna Rumpumpel şi zlobozi din gură un norişor de fum. Excluzivitatea mă o-bo-se-şte ! Şi ca să fiu sinceră, nu înţeleg de ce te plângi. În ultimii trei ani ai înflorit. Niciodată n-ai arătat mai bine ! Şi eu te cunosc de ceva vreme.

Dna Păpucel trebuia să recunoască că aşa era. De când aflase de pasiunea blondă a Dlui Păpucel, frica de a-l pierde parcă o umplu cu o energie nouă, nebănuită. Nu se mai lenevea să meargă la coafor, să-şi schimbe toaletele, bijuteriile, ajunsese chiar să alerge cu prosopul pe umă la sala de sport, nemaipomenit până acum trei ani, tot aşa ca ovăzul cu iaurt din fiecare dimineaţă. Excelent pentru ten ! În trei ani de zile întineri. Mulţi i-au confirmat-o. Şi nu doar doamne. Chiar şi domni. Inclusiv Dl Păpucel.

-Draga mea, arăţi splendid ! Coafura te întinereşte, rochia ai nimerit-o perfect !

Da, Dl Păpucel era generos la complimente şi la buzunar. Orice moft al soţiei era achitat fără întârziere, cu cash şi coplimente, numai … să fie lăsat în pace, Mon Dieu.  Într-un cuvânt,  îşi cumpăra timpul de la nevastă și  îl cheltuia cu altă femeie. Dar o făcea în mod elegant, cu aer de gentilom bine crescut. O giugiulea, o coplimenta chiar şi muzical, mieunând cuvintele pe note. De exemplu :

Foaie verde trei smochine,

Ce-aş face dragă fără tine ?

Frumoasă-i mi-e mândra foc,

De nu mai pot sta pe loc.

Şi chiar nu putea…  sta.  Îşi lua pălăria, bastonul şi pe-aici ţi-e calea!

Lăsa în urma lui doar o dâră de parfum bărbătesc şi încă ceva. Un ceva de la care întinereşte omul fără diete, sport, ovăz…

Dna Păpucel… suferea. Era frumoasă, avea mult timp şi suferea.

Asta probabil era umilinţa pe care încerca s-o definească prietenei sale.

-Hai şi aşa, dragă, oftă Dna Rumpumpel turtind ţigara în scrum. Să cinstim evenimentul!

Se sculă greoi din fotoliu, dispăru pentru câteva clipe în cămară şi se întoarse cu o şampanie.

-Nu e cine ştie ce. Adică nu e de marcă aleasă. Dar la nevoie merge.

Umplu cu spumă două pahare înalte de cristal şi unul îi întinse unul Dnei Păpucel.

-Pentru excluzivitate, draga mea !

***

Se pare că un clincăt de cristal ajunge mai repede la porţile cerului decât trei ani de rugăciuni fierbinţi în faţa icoanelor, căci, o ! minune divină ! tostul se împlini. Şi nu cumva, dar fulgerător, ca un blestem de fată mare.

Într-o seară umedă şi ploioasă de toamnă Dl Păpucel, spre surprinderea soţiei, rămase acasă. Şi dacă rămase acasă, nu se mai parfumase, nu mai făcu complimente soţiei, nu mai fredonă prostioare nostime în ritm de ţambal popular. Se închise în birou şi… rămase aşa, abătut şi nebărbierit, un weekend întreg.

Dna Păpucel jubila ! Nu ştia în fața cui să-şi facă cruce, cui să mulţimească ? Poate să aprindă nişte lumânări la catedrală sau să ciocnească o cupă de şampanie ? Se încâlci cu totul.

Se miră și luni dimineaţă  când îşi văzu soţul acasă. Palid ca o nălucă, vestejit, arăta îmbătrânit cu vreo 10 ani. Se repezi la el cu grijă neprefăcută.

-Scumpule, o cafea ?

-Da. Una amară. Ca viaţa mea. De azi încolo ai să mi-o găteşti tu în fiecare dimineaţă.

Dna Păpucel se împiedică de două ori (de bucurie) până ajunse la bucătărie. Dl Păpucel nu luase micul dejun în compania ei deja de … știți voi, 3 ani.

-Şi prânzul ai să-mi găteşti, rosti ca un somnambul Dl Păpucel. Şi cina.

Soţiei sale nu-i venea a crede. Îşi astupă gura căscată cu degeţelele impecabil manichiurate.

-Dar bineînţeles, drăguţule.

-Mi-am luat concediu pentru o lună. Am să stau acasă cu tine, draga mea.

– Păi, nu e o idee minunată?! Tresări încântată Dna. Uite şi tu, scumpule, ce rău arăţi, îţi trebuieşte hodină! Obligatoriu şi imediat! Lasă că am eu grijă de tine.

Dl Păpucel nu credea că ideea era minunată. Dar n-avea chef să intre în polemici. Mai ales cu nevastă-sa. A tăcut, a mâncat şi a dormit pe săturate toată ziulica de luni. Apoi şi marţi. S-a sculat abia spre seară să ia micul dejun şi găsind-o pe Dna Păpucel chitită în faţa oglinzii bolborosi ceva nedesluşit şi nervos. Un fel de « unde pleci ? »

-Cu fetele să-mi cumpăr nişte accesorii, vreo rochiţă, nişte cizmuţe de piele întoarsă…

Nu apucă să precizeze făcătura pielii că soţul izbucni :

-Şi pentru cine, mă rog, te chiteşti ? Văd că te duce capul să cheltui banii în dodii ! lasă că-ţi stă bine şi aşa. Acasă, lângă mine.

-Dar bine, scumpuleţ…

-Nu mă numi « scumpuleţ » că nu-ţi sunt câine !!! lătră Dl Păpucel spre doamna, care, sărăcuţa se piti în oglinda de lângă uşa încuiată.

Zări cu coada ochiului un profil palid de femeie urâţită de spaimă.

-Bine, dar vroiam să ies şi la o cafea cu fetele …

-Aşa !!! şi mai frumos !!! uite ce nevastă grijulie am eu !!! Îşi lasă soţul bonav acasă, SINGUR, neajutorat şi caută distracţii !!! Ei bravo, iată cum arată o nevastă recunoscătoare şi iubăreaţă !!!

-Mă ierţi, şopti vinovat doamna, scoţând escarpenii eleganţi din picioare și băgându-le în ciupici de cameră. Ce sa-ţi mai gătesc ? Plăcinţele ? Blinele cu brânză dulce ? Compot de căpşuni ?

-De toate câte-oleacă ! Şi să fim alături. Zi şi noapte. Noapte şi zi ! Alături !

Aşa şi a fost. Toată atenţia, tot timpul său Dl Păpucel şi-l băga direct în Dna Păpucel. Cu pasiune, cu vocaţie, cu o desăvârşită aplicaţie dusă până la sadism rafinat.

Nu fă asta.

Nu te du încolo.

Faci prea mult zgomot.

Faci prea puţină atenţie la cheltueli.

Mai pune sare.

Nu mai pune atâta sare, ce naiba, să-ţi cumpăr distributor automat ?

Uneori, de fapt, chiar tot timpul, Dl Păpucel ajungea să găsească vinovatul chiar şi pentru ploile necontenite anunţate la buletinul meteo. Nu-i aşa că o nevastă înţelegătoare e cea mai potrivită persoană pentru descărcările electrice ?

Vremea din casă s-a schimbat.

Deşi toate ferestrele erau încuiate Dna Păpucel simţea vijelie în urechi de dimineaţă până seara. Și, mai ales, noaptea, când Dl Păpucel sforăia harnic de săreau  icoanele pe ținte. Dna Păpucel nu putea părăsi dormitorul… Încercă o dată să dezerteze în salon cu perna în mână, dar se trezise domnul şi îi reproşă gestul: “Aşa face o nevastă iubitoare? Îşi lasă soţul să înghețe singur sub plapumă ?”

După trei săptămâni de exilare, de nopţi nedormite, de santinelă non-stop, de străjer la câpătâiul iubirii şi excluzivitate absolută, Dna Păpucel simţi că se sufocă. Arăta prost de toooot. Viaţa n-o mai bucura. Se băgase singurică într-o capcană din care nu avea scăpare. Ca mii de femei despre care lumea bolboroseşte cu invidie inconștientă : are casă, are soţ atent, bucate pe masă, făină şi vin roşu în cămară… ce mai caută şi asta ? Pe dracu ? Să zică bogdaproste şi să aprindă o lumânare la Sf. Ecaterina.

Şi poate că povestea era să aibă un final dramatic, cu o lumânare aprinsă, dacă într-o zi, Dl Păpucel n-ar fi răspuns la un apel ce veni ca o izbăvire. Cu fiecare replică domnul Păpucel îşi înmuia vocea, tot mai mult şi mai mult ca pe o turtiţă în ceai cu miere. Apoi trecu în baie şi se bărbieri. Ieşi peste 10 minute plescăind fălcile cu odecolon şi fluierând « Valurile Dunării ».

Îşi prinse nevasta de mijloc, o fixă într-o privire gingaşă :

-Draga mea, nu vreau să te indispun, dar încep să-mi fac griji. Știi că nu arăți prea bine în ultima vreme. Îţi ordon să ieşi cu fetele. Fă ce vrei, cum vrei, dar când mă întorc acasă, să te găsesc splendidă ca înainte!!! Buget nelimitat!

***

Dna Păpucel o sună pe Dna Rumpumpel ca să-şi anunţe vizita, apoi cumpără şampanie din cea mai scumpă. Pentru că… nu-i aşa, un lucru sfânt ca LIBERTATEA nu se sărbătoreşte cu şampanie de doi bănuţi.

 

Lilia Calancea

Bruxelles

07.10.13

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

23 de gânduri despre „O poveste de infidelitate

  1. Morala-i tristă…totuși, sunt femei care acceptă să stea în umbra amantei, deși ar trebui să-i dea un picior în fund și să-l trimită cu tot cu parfumul lui sexy, bărbătesc, la cea care îl face să fie atât de ”gentilom”. Cum spuneam, bărbații aparent ”perfecți” sunt cei mai periculoși.

    Apreciază

    1. Ţărăncuţă Vesel-Tristă 🙂 uite, imi reprosez ca te-am intristat. Morala aici e complicata. Fiecare o vede in felul sau. Ia uite ca se poate de formulat si asa: deseori femeile isi doresc cu ardoare ceea ce nu pot suporta. Ceea ce pentru una e raiul (excluzivitate, cu bot la bot de dimineata pana seara); pentru alta e infernul (e deprinsa sa aiba libertate, sa-si pastreze spatiul vital intim). Si intr-un caz si in altul se numeste fidelitate, dar e suportata diferit 🙂 Asta e doar o nuanta din miile de nuante pe care le acopera cuvantul si notiunea de fidelitate. P.S. dac ceva eu tot sunt pentru a fi gentilom fidel in familie, nu pe coclauri 🙂

      Apreciază

  2. Interesant text. Sincer. Doar ca nu pricep daca a existat vreo amanta la general? Dupa primele rinduri mi se paru ca Dna Papucel e geloasa pe… masina blonda a soului (un Audi A5 de un alb impecabil/imaculat ca prostirile din reclamele DERO) sau de serviciul acestuia, vorba poetului „Toată atenţia, tot timpul său Dl Păpucel şi-l băga direct în Dna… Slujba.” Adica ceva din categoria „Сама придумала, сама обиделась”.

    Mi-a placut mult numele de familii. De parca priveam un mini-episod din Shrek. Dna Papucel – vrajitoarea aia cu face-ul lui Elena Malahova (de la Жить здорова, mama printului care seamana leit cu Baskov) vine la un seans de psihoterapie la Dna Rumpumpel (PhD Psychology) – mama afaceristului Rumpelstiltskin, smecherul din poveste cu contracte dubioase ca cele de ipoteca la noi in Moldova (o poveste si asta :))

    In rest, mi-a placut. Sunt fan BlogDeVineri si nu ascund asta. Un weekend frumos.

    P.S. Cum sa sfarsit istoria cu Sultanica?

    Apreciază

    1. Doar ca nu pricep daca a existat vreo amanta la general?

      Nu prea am insistat sa-i dezvalui persoana caci imi pare un personaj aproape imaginar, fara interes. In locul ei putea fi o bruna sau o negruta. Daca conta atat de mult pentru Dl Papucel, asta era demult s-o duca in fata popii. Dar familia Papuceilor, aparent, e iubitoare de libertate. Dna Papucel nici nu banuia de acest „detaliu” pana cand n-a pocnit-o exclusivitatea sufocanta peste cap :)) A fost o revelatie; iar in jurul ei se invarteste toata povestea 🙂

      In rest, mi-a placut. Sunt fan BlogDeVineri si nu ascund asta. Un weekend frumos.

      Multumesc 🙂 Weekend frumos si tie!

      P.S. Cum sa sfarsit istoria cu Sultanica?

      Nu s-a sfarsit asa cum af fi vrut eu (semn ca nu sunt Dumnezeu:)), dar eu sper ca fetele se vor intalni vreodata 🙂

      Apreciază

  3. până la al 5-lea abzaț, am crezut că imaginația ți-a zburdat prin veacul trecut 🙂 sau mai-trecut, când era o rușine să rămâi fără soț dintr-un motiv sau altul, dar în era noastră? îl lași, cu blondele sau brunetele pe care le are, să se intoxifice cu ele! eu zic că poți să-ți îmbunătățești look-ul pentru tine, atunci când ești înșelată, în cel mai rău caz pentru un altul (devil).

    eu azi sunt rea 😦

    Apreciază

    1. până la al 5-lea abzaț, am crezut că imaginația ți-a zburdat prin veacul trecut 🙂

      Iaca nu m-am gandit sa situez povestea in timp ca sa fie mai clar 🙂 nu stiu de ce imi pare ca oameniii nu-si schimba sentimentele odata cu epoca. Se schimba accesoriile, tehnologia, moda, dar relatiile si valorile din familie mai greu. Oamenii pur si simplu se tem sa para demodati si incearca sa imite pe cei care se dau liberi si tare cool. Ca sa fie in pas cu vremea.

      In povestea asta eu cred ca femeia a trait pe pielea ei ceea ce multe femei imita. Si e o diferenta grozava intre 1. sa traiesti si doar sa imiti ca esti o femeie libera (iar in adancul tau sa tanjesti la fidelitate absoluta) si 2. sa te simti cu adevarat libera, in fapte si gesturi ce vin din interiorul tau (indiferent de barbatul de alaturi). A doua varianta se intalneste extreeem de rar (de asta am si descris-o, ca de altfel era o istorie banala). Femeile, prin natura lor vor sa fie unicele, pentru toata viata. Si unii barbati la fel, desi nimeni nu va recunoaste pentru ca nu e la moda 🙂

      Mai pe scurt si complicat: fidelitatea e ca diamantul, e scumpă, dar are mai multe feţe :))

      eu azi sunt rea 😦

      O comedie ceva de privit 😉

      Apreciază

      1. nu stiu daca se tem sa fie demodati sau mai degraba fug de angajamente 🙂 pentru ca atata timp cat societatea, mai nou, le permite si asta ii face sa se simta liberi, de ce nu.

        e o treaba delicata cu libertatea asta la femei, mai ales la alea inselate, nici nu zic ca daca pleci si-l lasi cu amanta/ele, asta o sa te faca sa te simti mai libera in forul interior, poate doar in cel exterior, din contra, nu-i exclus ca ai deveni mai prizoniera ca oricand, in schimb stii ca ai procedat ca o femeie cu demnitate, nu cu obsesivitate 🙂

        comedie? neh, ma duc la concert diseara 😀 poate-mi trece.

        Apreciază

      2. pentru ca atata timp cat societatea, mai nou, le permite si asta ii face sa se simta liberi, de ce nu.

        Este si asta. Unde incurajare este, acolo si curaj apare.
        Inainte, o infidelitate putea inspira un roman, azi e banalitatea banalitatilor.
        Erau si inainte, dar mai voalate. Si cu asta mai tulburatoare 🙂

        In principiu, sunt cupluri care traiesc mana in mana 10-20-40 ani, 24/24 si nu se plictisesc, nu se sufoca, le este foarte usor sa pastreze fidelitate unul altuia, dar asta e… stim cu totii precum ai castiga la loterie 🙂 norocosii astia is putini. Marea parte din oameni vor o dragoste frumoasa, dar nu gasesc partenerul potrivit. Tocmai de asta sunt gata sa se impace chiar si cu un partener infidel, adica unul care nu se angajeaza prea mult intr-o relatie, iaca asa si traiesc. Au sau nu dreptate? Poate au. Iar depinde cum privesti lucrurile. In viata asta sunt lucruri mult mai dramatice ca o infidelitate. Si sa ne fereasca Dumnezeu de ele !

        comedie? neh, ma duc la concert diseara 😀 poate-mi trece.

        Bravo 🙂 o seara frumoasa!

        Apreciază

  4. iti citesc textele dintr-o rasuflare si sunt exact atat de lungi ca sa nu plictiseasca 😉

    sa te uiti la ‘Pyat Zvezd (2012)’. Nimic de oscar dar cam din acceasi gama, exact pentru o seara ploiasa, asa cum avem acum. Pentru Elena Yakovleva merita sa iti cheltui putin din timp dar sa nu ai mari asteptari 😉 Pe alocuri sunt fraze aruncate drept in tinta. Cica e gen drama.

    Apreciază

    1. Multumesc, Nata 🙂 am sa caut filmul caci imi plac filmele rusesti. Ca si francezi, rusii tare bine stiu sa ajunga la esenta lucrurilor profunde, greu de surprins la prima vedere 🙂
      P.S. vazut 🙂 Mi-a placut, Merci!

      Apreciază

  5. Hahaha… asta asa ca… ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa ti se implineasca. Frumoasa istorisire, socrito! Cred ca fiecare dintre noi, in tineretile inconstiente, si-a dorit exclusivitate dar apoi am crescut mari si ne-am autoeducat si am realizat ce ceea ce ne dorim defapt e libertatea, individualitatea si paharul de sampanie povestit alaturi de prietena draga careia sa ne plangem de nonexclusivitatea noastra… Hmmm… am asa un sentiment dulce amarui picant citind randurile de mai sus.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s