Puţini oameni îşi dau seama cât de prost scriu.
Sau … despre scriitorii care n-au cititori. În afară de cumetri.
Eu, ca cititor, nu pot spune întotdeauna de ce îmi place o carte. Nu pot explica magia unei cărţi. Însa ştiu bine de ce NU-mi place o carte. De ce nu merg mai departe de un paragraf. De ce nu vreau s-o cumpăr şi să-i fac loc pe noptiera mea.
Mă aflu în perioada când culeg toate NU-urile pe care n-ar trebui să le comită un scriitor (în sensul de om care scrie regulat, nu neapărat cu statut de scriitor). În căutarea mea am început să desluşesc tot mai clar (pentru mine) de ce mulţi scriitori sunt uitaţi după lansarea cărţii.
Demult bănuiam că nu cititorul poartă (marea parte de) vină. Scriitorii care nu-şi pot vinde « talentul » de regulă, exclamă : ah, cititoru-i prost, necultivat, mărginit. Dar, paradoxal, tot scriitorii ăştia continuă să scrie şi să ocupe spaţiu în librării. Pentru cine scriu ? Pentru orgoliu ? Pentru statut ? Pentru săru’ mâna, maestre !?
Fantasme !
Scriitor poate deveni oricine. Dacă vrea. Nu există o facultate de artă scriitoricească cu diplomă la absolvire. Din păcate. Pentru că eu nu cred în talent (e o convingere personală), ci doar în pasiunea scrisului şi tehnici. Ca şi în orice meserie există tehnici de scris, de stil, de ritm al frazei. Totul se învaţă. Vă jur că pe la 50 de ani (dacă ajung sănătoasă şi încă pasionată de scris) am să mă bag într-un rămăşag ca în „My fair lady” şi am să dovedesc că poţi să formezi un scriitor bun (cu oleacă de noroc, chiar scriitor popular). Chestiune de strategie, voinţă, pasiune şi plăcere. A scrie înseamnă a seduce, a atrage atenţia, a şoca, a provoca, a răsplăti şi din nou a provoca. Deci, tehnici. Să nu le încurcăm cu manipularea. E o chestiune de nuanţe… care se învaţă.
Am terminat de citit un ghid clasic pentru scriitorii de nonficţiune. Acum am şi mai multe argumente când trebuie să explic de ce nu-mi place o carte. Şi eu întotdeauna voi avea dreptate, pentru că eu sunt cititorul. Eu şi alţi cititori ca mine decidem destinul unei cărţi.
***
„Cine este cititorul, aceată fiinţă greu de prins? O fiinţă care poate fi atentă la ceva cam 30 de secunde – o fiinţă asaltată de multe lucruri care se zbat să-i reţină atenţia. A fost o vreme când aceste forţe erau relativ puţine: ziare, reviste, radio, soţ/soţie, copii, animale de casă. Astăzi, ele includ o mulţime de dispozitive electronice care sunt surse de distracţie şi informaţii – televizorul, aparatele video, DVD-urile, CD-urile, jocurile video, internetul, e-mail-ul, telefoanele mobile, BlackBerry-urile, iPod-urile-, alături de programe de fitness, piscină, gazon şi (cea mai puternică dintre aceste forţe) de somn. Bărbatul sau femeia care moţăie în scaun cu o revistă sau carte în braţe este o persoană căreia scriitorul i-a dat prea mlt de furcă fără rost.
Nu merge să spunem că el, cititorul, este prea prost sau prea leneş pentru a ţine pasul cu gândirea noastră. Dacă nu înţelege nimic, acest lucru se întâmplă, de obicei, pentru că scriitorul nu a fost destul de atent. Această neatenţie poate lua mai multe forme. Poate că o propoziţie este atât de încâlcită încât cititorul, bâjbâind printre prea numeroasele cuvinte, pur şi simplu nu o înţelege. Poate că o propoziţie a fost atât de ambiguu construită încât cititorul ar putea-o interpreta în mai multe feluri. Poate că scriitorul a schimbat pronumele în mijlocul propoziţiei sau timpul verbului, aşa încât cititorul nu mai ştie cine vorbeşte sau când s-a petrecut acţiunea…
Puşi în faţa unor asemenea obstacole, cititorii sunt mai întâi tenace. Dau vina pe ei înşişi – evident, le-a scăpat ceva, şi recitesc popoziţia misterioasă sau chiar întregul paragraf. Dar nu vor face asta mult timp. Scriitorul îi face să muncească prea mult, aşa încât vot căuta altul care se pricepe mai bine la meseria lui.”
„Scrisul este ca un ceas bun – trebuie să meargă bine şi să nu aibă piese în plus.”
„Simplificaţi, simplificaţi, simplificaţi.”
„Cititorii îşi doresc un scriitor care crede în el şi în ceea ce spune.”
„Cititorul va observa dacă vă daţi aere.”
„Scrisul este un puternic mecanism de căutare şi una dintre satisfacţiile pe care le oferă este acceptarea poveştii vieţii dumneavoastră.”
„Fiţi dumneavoastră înşivă şi cititorii vă vor urma oriunde”.
(„Cum să scriem bine”, William Zinsser)
Blog de vineri 
Am citit textul fara rasuflare! Captivant si frumos, Doamne! Apoi ca sunt scriitori intre scriitori. Candva l-am intrebat pe un omulean care pricepea in materia scrisului. Badie, ia spune-mi de ce V.Besleaga stie sa scrie multe adevaruri, insa nu asa cum o face Druta? Parca-l vad, zimbindu-mi, de citeva ori si-a pipait scafirlia si mi-a zis. Besleaga scrie savant. Si daca-l vei citi, Luluto draga, pe Rebreanu, vei observa doua stiluri aproape … mi-a tusit… a facut o pauza lunga… identice. Sabie cu doua taisuri… Tre verificat. Pentru ca numai Ciuleandra lui R. am citit-o. In al doilea rand, asta vara am intrat in subsol la CARTIER. Ma framantam ce carti sa-mi procur… Am stat o ora. Am rascolit toate cartile, le-am adresat intrebari librarilor, incat capetele lor s-au facut niste bostanarii, insa, vezi, pronia! M-au ajuns din urma nepoteii (isi fac studiile in Rusia) si au inceput sa rada cu haz. Incaltea, tine-o, D-zeule draga, pe matusa mea fara de apa si paine, dar tot s-a alege cu un morman de carti. Au intrebat-o pe librara, ce-ar putea ei sa citeasca. Aceea, cit ai clipi din ochi ii intinde Singur in fata dragostei de Busuioc. Iata toata povestea. Alt nepot si-a luat un dictionar rus-roman s-o invete pe prietena romana, p-u ca-i rusoaica. Si-a cumparat un stegulet si atunci, numai atunci i-am surprins cum chipul lui a devenit luminos si mai ca n-a rostit celebra expresie Las ca-i bine… Il cunosc pe I.Druta, care, in opinia mea, a facut cit o epoca. Anume el, si nu Busuioc. Acesta a incercat sa-l reinterpreteze, sa-l invinga si nu, nu, nu… Mult conteaza publicitatea pe care si-o face editorul. Unii alearga cu limba scoasa afara si insira, in bloguri cele mai bune romane etc. Si-acum sa tot sezi si sa gandesti la caldut (cum eu o fac acumaia), de ce nu fac editorii astia un sondaj numai si numai pentru bloggeri, sa vada care este opinia lor vis a vis de dramaturgi, prozatori si poeti. Sa-i numeasca si pe basarabenii nostri, si pe romani. De ce nu?
ApreciazăApreciază
Chiar ca, de ce nu? Habar n-am. Presupun doar ca nu prea vor sa cheltuiasa energie sau au alte treburi mai banoase 🙂 Pana azi inca nu am vazut o strategie clara de promovare a unui autor din Basarabia, asa ca sa mergi pe strada si sa zici: Bre, despre cartea astuia se vorbeste ca e buna, ia da sa rasfoiesc macar ce scrie ca il lauda atata.
Eu in promovare nu ma pricep. Daca vreau sa citesc ceva, caut parerea oamenilor pe forumuri sau fb despre o carte 🙂 Foarte putine recenzii de carti scrise de autori basarabeni, gasesti pe net, si foarte putine ecouri cu adevarat emotionante, dupa care iti vine sa cauti cartea cat mai repede 🙂
ApreciazăApreciază
Textu’ asta are cu adevarat sens. Imi cazu si mie, nu demult, in mana, o carte… La inceput am zis ce naiba e cu cartea asta!!! Am tot citit si am citit si am constatat ca nu o mai pot lasa din mana. Si cum zici si tu… fina de tot linia aia manipulare/tehnica. Multe carti manipuleaza si pe asta se bazeaza. Manipuleaza trairi, sentimente… prea multa drama drives you nuts… Imi place sa citesc dar ma cred eu prea increzatoare si spun ca nu pot fi manipulata si atunci ce fac?! Fac… despic firul in paispe si o intorc pe toate partile si analizezpana la epuizare… zic… daca merita, atunci go all the way dar daca nu… pe foc cu ea, macar scantei sa iasa si sa imi umple sufletul cu melancolie… ca asta inseamna scantei pentru mine… gandul fuge la lemnele trosnind sub flacara la bunica in cuptoru’ in care facea palanet si painea aia de nu apuca sa se raceasca… Vezi socrita cum am deviat?! Hmmmm…. cum ma influenteaza o micuta ploicica de vara… Zic vara ca la capatul asta de lume se incapataneaza vara sa ramaie…
Si ce ziceam? Frumos ochit subiectul asta. Pupici. 🙂
ApreciazăApreciază
Stii ca am dat si eu de carti in care simteam bine tehnica textului, dar era asa de genial compusa ca … m-am lasat benevol manipulata si mai cautam inca 🙂 Pentru oamenii care nu scriu, un text poate aparea ca o magie, ii imbarca si ii duce, departe, departe 🙂 Astia care au scris, simt dedesubturile, dar daca e scris cu maestrie, e chiar o placere sa urmaresti mecanismele.
ApreciazăApreciază
Asa e… patesc si eu sa fiu fascinata si mai ales daca ma gadila la auz si vocabularul atunci… ma las dusa de val dar constientizez cat e manipulare si cat tehnica… Cred totusi ca multe carti scrise de autori sunt modificate de editori si uneori mesajul e alterat… Editorul stie ca masa trebuie manipulata, cartea trebuie vanduta. Oricum ar fi… imi face placere sa citesc o carte buna langa o cafea taaareee buna… hehehe… Sau in cazul de fata… blogul tau… randuri scrise, neajustate, din suflet si pe care le rumeg cu placere. In fiecare vineri, nerabdatoare sa citesc randurile tale…. Socrita esti un drog. Pupici.
ApreciazăApreciază
E adevarat 🙂 si inca depinde de multi factori externi: regimul politic, anul, evenimente, moda etc. Chiar daca e vorba doar de sentimente si povesti de viata. Oricum, cel mai cautat este autorul care, intai si intai, este un bun povestitor 🙂
Multumesc 🙂
ApreciazăApreciază
Exact… politica ocupa un prim plan si aici pe langa religie… doua institutii de manipulare. Din pacate astea vor prima in continuare. Ne ramane sa ne cultivam si autoeducam, sa facem selectiile in functie de ceea ce ne dorim si sa citim printre randuri si ce e scris cu cerneala invizibila. Cei care scriu bine si citesc mult. E vorba de exercitiu si cultura. E bine sa fii educat si sa te invarti printre oameni educati si care nu vor sa para altceva decat sunt. Ma simt bine citind blogul tau fiindca simt ca cele scrise vin de la o persoana reala si abordezi subiecte reale si nu fantasmagorii si chestii netangibile. Nu complimentez gratis ca nu sunt genul dar cand imi place ceva imi place si punct. Si raaaar se intampla asta. C’est la vie.
ApreciazăApreciază
🙂 C’est la vie
ApreciazăApreciază
Bine punctat si as mai plusa cu o convingere personala, pe care poate o impartasesti: scrisul se formeaza si prin lecturile pe care le ai. Citesti mult si de calitate, pana la urma iti iese si tie bine, nu mai cazi in capcana cliseelor, a locurilor comune si a constructiilor facile, pentru ca ai deja un gust format.
ApreciazăApreciază
de acord 🙂
ApreciazăApreciază
Parerile editorilor, pe de o parte, ale criticului literar , pe alta, nu intotdeauna coincid cu gustul cititorului. Editorul tinde sa-si promoveze scriitorii sai. Pentru el nu importa ca HRONICUL ori SEXPERESTOIKA nu vor fi studiate in scoala. Ei vor tine cont de productia care se vinde la pachet. Uneori intre editoк si criticul literar se vor mentine si relatii de prietesug ori cumatrism. Eu iti promovez opera, tu-mi vinzi productia prafuita de pe rafturi. Da dac mai ai bani, poti sa scrii si carti despre gandacii de Colorado sau Confidor… Apropo, scriitorul N.Savostin s-a insurat cu scriitoarea Ana Lupan pentru ca era sora lui Andrei Lupan… Iar acestia, se zice, ca erau prieteni. Alta e situatia cand scriitorii| criticii literari sunt in tabere diverse, pe randuri rupte, ian tu, mai Ionica, du-te la stanga si tu, Vasilica – la drepta. Aranjati-va, sa va vad, si sa nu va confund. Voi sa aveti cravate la gat, iar voi – nu. De acord, neaparat trebuie sa fie o strategie clara de promovare a scriitorilor si operelor lor in contextul literaturii basarabene, numai ca, la inceput, cred eu, strategia trebuie sa fie a scriitorului, sa fie una pe neasteptate, ca un cutremur, de care sa vorbeasca toata lumea, din Romania, Moldova si Transnistria. Sa fie un cutremur stilistic al scriitorului. Opera lui sa ne atinga, sa ne faca sa plangem si sa radem cand o fi cazul, sa ne clatine burtile, sa sarim din pat de emotii si sa exclamam Ai da molodet! Iaca asta-i nahodca scriitoriceasca. Despre un cutremur se va vorbi mai mult, la diferite grade, despre un roman, cu parere de rau, mai putin. Am gasit niste ganduri de-ale lui Blaga, despre stil. „Oricat creatorii ar prinde de veste ca sunt parintii unor fapte spirituale, ei nu-si dau decit foarte stins, sau aproape deloc, seama de caracterul stilistic mai profund al produselor lor. In cele mai multe cazuri, creatorii nu ajung pana la constiinta ca opera realizata implica accente si atitudini si poarta o pecete formala, care le depasesc intentiile… Or, stilul nu у alcatuit numai din petale vizibile, stilul poseda si randuri-randuri de sepale acoperite si un cotor de forme oarecum subteran si ascuns…” (Fenomenul stilului si metodologia) P.S. Pe Blaga l-as citi toata viata. El m-a cucerit prin SPATIUL MIORITIC.
ApreciazăApreciază
Buna metafora 🙂
Bine scris 🙂
ApreciazăApreciază
Multumesc, Liliana! Prin metafora cutare sau cutare ne si gasim. Numai ca n-avea rost atunci sa ma implic in chestiuni pe care nu le cunosc ca altfel avem ce avem – greseli cu duiumul cu fel de fel de mustrari de constiinta. Asta m-a facut sa ma pun pe citit si sa nu las din mana dictionarul, c-apoi am rupt cuiul. Imi place cum abordezi temele, is atractive si multe te pun pe ganduri.
Te felicit cu ocazia zilei profesorului si-ti doresc sanatate si dragoste de la cei care-s alaturi de tine!
.
ApreciazăApreciază
Multumesc, Luluta, poate la batraneti ma voi intoarce la prima mea meserie, invatatoare de clasele primare 🙂
ApreciazăApreciază
Articolul, ma rog o parere, buna sau rea nu conteaza, dar totusi cred ca fiecare carte isi are cititorul ei. Daca nu ati inteles o carte, eu cred ca sunt doua posibilitati: prima, ati depasit aceasta carte si a doua inca nu ati ajuns sa o intelegeti …
ApreciazăApreciază
Mai este o posibilitate: nu ai insusit bine meseria. Ca in motto-ul textului: omul nu-si da seama cat de prost scrie. Evident ca fiecare carte isi are cititorul: mama; sotul, nanasul, care o sa zice ca e foarte buna, ca sa nu descurajeze neamul 🙂 altceva e cand cartea e cautata de cititori care nu cunosc deloc autorul. Numai el poate avea o opinie obiectiva. Si daca ii place si o recomanta la altii, cartea nu poate sa nu devina populara. Scrisul e o meserie, daca nimeni nu-ti cauta produsul, nici dupa a 10 carte publicata; inseamna ca ceva nu e in regula. Mai bine iti schimbi meseria si eliberezi loc in librarie.
ApreciazăApreciază
„Fiecare carte isi are cititorul ei”. Corect, sunt totalmente de acord cu tine, Alexandru! Si numai dupa stil putem sa-l recunoastem pe autor. Am accentuat, candva, ca gusturile cititorilor is diferite. Si nu mi-am schimbat parerea.
ApreciazăApreciază
Vezi ce faci, Liliano, numai ca la batranete nervii nu-s aceeasi ca in tinerete… Meseria ti-i aici.
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
Okay, un articol ca si orele de prelegere – strict pentru conspectari, ca pe urma sa ai ce povesti la seminare/operele proprii. Point taken. Senkiu veri meni.
P.S. Viktor Pelevin – T , o carte care arata legatura intre cititor/personaj/autor din alt unghi. Si de dorit sa o citesti in original/rusa (la orice traducere se pierde mult). Asta a fost asa, o recomandare. Pelevin oricum e un scriitor foarte ciudat si textul depinde de ce ciuperci uscate consuma el la sezon.
ApreciazăApreciază
Am mai auzit ecouri despre Pelevin, am sa fac o cercetare. Merci!
ApreciazăApreciază