Publicat în Fotografii, Lumi paralele

O replică

Weekend-ul trecut ne-am trezit in ultima clipa cu dorinta de a hoinari pe litoralul belgian. Camere libere in hotelurile de pe litoral evident ca nu prea gasesti vara, asa ca ne-am oprit la unul de comfort doi. Bine, eu am un avantaj fata de multe cucoane : mama nu m-o nascut in conac boieresc, ci in spital sovietic, lang-o gara, asa ca pot dormi impacata si intr-un cerdac (mai ales, daca nu-s cu fata).

Conditiile de cazare rar ma indispun, uneori chiar ma intriga. De exemplu, ca sa suni la receptia hotelului in care am stat, trebuia sa turtesti butoane groase de plastic si sa tii la ureche un receptor de doua kile si jumate. Prin perdeaua arsa cu tigara am admirat facatura ferestrei. O fereastra cu geometria speciala. Din astea vezi doar pe la Londra. Poate stiti, genul de fereastra care se deschide de jos in sus. De un pitoresc aparte. Imprimeul perdelelor, poveste aparte. Desi nespalate de luni de zile puteai pricepe lesne ca au fost croite de o mana profesionista si materialul nu costa trei metri la leu. Nici trei lei metrul.

Dintr-un obiect la altul am ajuns la sentimentul net ca hotelul a cunoscut candva zile de glorie si splendoare. Azi e delasat si neglijat, destinul hotelurilor mici de litoral care isi schimba stapanul, genul de persoana care nu mai investeste absolut nimic intr-un imobil pentru ca oricum e cautat de clienti. La momentul sosirii noastre hotelul era plini ochi. Cat eram inca pe drum, ne-au sunat de la receptie ca sa mai confirmam o data ca venim (ii bateau la cap clienti in cautare de cazare imediata).

Cand ne-am inbarcat prima data in ascensor eu am facut uauuuu ! si am inceput sa fac boc-boc !  in pereti cu degetele. Dupa ascensorul din hotelul de la Luxembourg, ultra modern si numeric, asta mi-a parut un sicriu ambulant, frumos decorat, ce-i drept, lemn incrustat manual stiti, impresionant tare, doar ca scartaia la exploatare. Butoanele, nu digitale, din epoca noastra, dar din secolul trecut, trebuie sa bati de doua ori cu pumnul ca sa-l turtesti pana la capat.

Stateam ingandurata si tot ma chinuiam sa potrivesc in capul meu niste imagini : bre, hotelul asta imi aduce aminte de ceva, dar de ce anume?

-Am gasit ! exclam voios la etajul trei. … Titanic ! Ambianta delasata ma duce cu gandul la Titanic.

-Mai, mai, mai, ce descoperire, face sotul, apoi tace suspect.

-Ce e ? intreb. Ne cunoastem pe de rost tacerile.

-Am sa regret daca-ti spun. Dar, ofteaza, fie. In februarie, un nebun de australian s-a pornit sa construiasca replica fidela a Titanicului. Pentru ca nu numai e nebun, dar si scandalos de bogat, a promis lumii intregi si cu mare fast ca va fi gata in 2016. Va porni pe acelasi traseu : Southampton- New-York.

Il privesc holbata.

-De ce taci? Nu comentezi ? ma iscodeste.

– Mai trebuie sa confirm ca vreau sa ajung acolo? Macar in clasa a treia, macar ca servioza, ajutor de menajera sau de bucatar.

-E clar. Vrei sa intri in istorie.

-Desigur, daca nu dupa merite, macar ca o parvenita. O sansa istorica, intelegi?

-Pe fata n-o luam ?

-Nu. Trebuie sa lasam pe cineva sa scrie memorii.

-Drept zici. Vad deja inceputul : « Stiti, eu am avut nenoroc la parinti prosti … »

***

Cand coboram cu ascensorul pentru micul dejun, parca ne cufundam in apele oceanului. Auzeam cum scartaie lemnul si clipeste lumina, apoi ca la comanda, incepeam amandoi sa cantam pe doua voci « My heart will go on » :

-Stii, zic, asta e bine ca noi infruntam destinul cu demnitate.

-Ihim, face sotul, cam asa. Nu uita insa ca tu scapi din belea, dupa scenariu.

***

Mai la vale gasiti niste poze, din pacate de proasta calitate, pentru ca sunt facute cu tableta. Asa am umblat eu o zi intreaga pe litoral (ca proasta cu tableta), pentru ca uitasem cartela de memorie a aparatului de fotografiat.

Destinul, aha.

Sicriul

20130727_111548

Lampusoara care clipeste

20130727_111603

 

20130727_103257

Scarile astea tot parca duc cu gandul…

20130727_111700

 

Ceas cu zodiac. eu is la 6 seara

Ostende, Belgia

20130727_113657

Poduri miscatoare

20130727_125729

 

20130727_125754

Doamne fereste sa va plimbati cu creveti in maini 🙂 nu scapati de invazia pescarusilor

20130727_132932

 

20130727_142059

Cand te simti ca o gaza

20130727_134816

 

20130726_214209

Anunțuri

Autor:

destinul unui blog

9 gânduri despre „O replică

  1. hotelul ăsta seamănă cu cele din RO de pe vremea lui Ceașcă :))
    dar da, au un farmec aparte.

    p.s. condițiile nu-mi afectează nici mie starea de spirit, da’ iaca timpul de-afară..norii ăștia belgieni, doh!

    Apreciază

    1. vremea a fost schimbatoare: ba nori, ba soare 🙂 e clar ca Belgia nu e Grecia sau Coasta de Azur 🙂 dar la o schimbare de decor si aer merge perfect, si e bine sa ai marea aproape, numai la o ora de drum cu masina.

      Apreciază

      1. pe mine ma trezesti usurel cu heringi :)) (dis-de-dimineata) ma iei frumos de mana la piata si imi arati fructe de mare, gata, trezita pe loc 🙂 de cafea nu e nevoie. de asta ma trag in orase cu litoral, pentru posibilitatea de a manca peste proaspat

        Apreciază

  2. Ohoo, sicriu masiv pentru domni! Ce, că e fain!
    Fain scrisu-ai! Notează-ți în agendă următoarele impresii din vacanță! Nu-ți lăsa creierul să lâncezească! 🙂

    Apreciază

    1. Am un carnetel si pix cu cerneala. Numai gata de duca. Notebook-ul nu-l iau categoric:) ca amus ma conectez, amus una alta…pierd contactul cu vacanta 🙂 si cu mine.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s