Când eram tânără, studentă şi blondă, nu aveam internet, în schimb aveam energie şi ceasuri libere. În consecinţă, o dată pe săptămână, eram moderatoare la un club de dezbateri (de idei proaste şi mai puţin) pentru studenţi. În general, dezbăteam subiecte politice, my Lord, dar o dată, O ! Dumnezeule! m-a apucat de craci o idee djenială şi am invitat un psiholog pentru a discuta relaţiile dintre femei şi bărbaţi.
Ce să vă zic ? A trebuit să moderez nişte momente acurat ca în imagine.
După asta am zis: „Net, net, net ! Hai mai bine să discutăm/fantasmăm/visăm la integrare europeană. Să suflăm cu pasiune în direcţia steluţelor galbene, cocoţate pe cer senin şi naiv ca tinereţea noastră, decât să ne facem de râs în aşa hal.”
Ne-am întors toţi acasă cu limbile obosite.
Blog de vineri 
ce psiholog si mai detaliat de ce s-a ajuns la asa replici? mi-e curios…TARE
ApreciazăApreciază
Daca e sa luam in calcul ca discutia a fost acum vreo 12 ani; n-as putea sa expun exact contextul cu replici, imi aduc aminte doar de emotie si gesturi (asta se memorizeaza mai usor). Psihologul e cunoscut, nu stiu daca e corect sa-l bag aici 🙂 noi eram studenti fierbinti, noi stiam „totul” : in ce directie merge lumea si cum trebuie sa fie in genere organizat universul 🙂
ApreciazăApreciază
sarmanelele limbute,mi-ai facut o seara vesela cu articolul tau.iti multumesc.
ApreciazăApreciază
pentru putin 🙂
ApreciazăApreciază