Există momente de care îţi aduci aminte cu oarecare curiozitate şi duioşie.
Curiozitate pentru că realizezi cât de mult se schimbă lumea (nu vreau sa zic evoluţie, nu sunt sigură). Duioşie pentru magia momentului; rareori faţă de persoana care l-a strârnit.
Într-o seară albastră cu lună plină, în zorii tinereţii mele, fluturam din mână, de la balcon, unui cavaler romantic. Făcuse 7 km pe jos ca să-mi spună bună seara şi urma să mai facă 7 km înapoi ca să ajungă acasă.
După ce dispăruse la orizont, iar pe mine mă durea mâna de atâta fluturat (mergea încet aşa cum mergi când nu vrei să pleci), mă întorc în odaie şi… o găsesc pe vară-mea scâncind în băsmăluţă.
Vară-mea era o nevastă măritată ţeapăn încă de când pe mine mama nu apucase să mă înţarce. Cu mintea mea de acum presupun că intrase în mlaştina rutinei casnice, de unde, văzându-mă pe mine jucându-mă de-a Julietta şi Romeo, o podidiră subit amintiri pitoreşti.
Şi-a suflat mucii zgomotos, apoi mi-a zis:
-Eşti o proastă… Te porţi prea rece cu băiatul. Tu crezi că momentele ăstea o să se mai repete?
A mai suflat o dată mucii şi a adăugat, oleacă mai liniştită, dar ferm şi cu o notă de ironie.
-Crezi că mulţi o să se găsească ca să facă atâta amar de drum în creierii nopţii, prin păduri şi malurile Nistrului, numai ca să te vadă ?
***
Au trecut ani buni şi iata-mă deja pe mine nevastă.
Mi-am pregătit băsmăluţa…parfumată delicat cu ulei de maci.
Abia aştept să mă smiorcăiesc şi eu în faţa vreunei Juliette şi să împing din mine un voluptuos:
-Eşti o proastă…
***
Simt totuşi că lumea s-a schimbat.
Nu vreau să zic că a evoluat.
Nu sunt sigură.
Blog de vineri 
ehhhhhhhhhhh, ce nu am spune noi,dar emotiile adolescentei, cum retraiam pentru un zimbet, o ocheada, un sarut !!!!! totul e altfel cind treci de 30 de ani…. trebuie si eu sa imi pregatesc o basmaluta sa ma smiorcai ;))
ApreciazăApreciază
cu basmaluta e usor 😉 iaca mai greu e de gasit un Romeo sau Julieta
ApreciazăApreciază
:)) Cam același tipar atât că noi, bărbații poposim în vreun bar și ne-nfigem nănăurile-n bere, depănându-ne amintirile. :)))))))))
ApreciazăApreciază
:)) Cam același tipar atât că noi, bărbații poposim în vreun bar și ne-nfigem nănăurile-n bere, depănându-ne amintirile. :))))))))
ApreciazăApreciază
despre femei povestiti? cum va cautau in seri cu luna plina? :))
ApreciazăApreciază
Cam așa, eu când văd 2,3 bărbați la o masă de la barul de cartier, îi recunosc după fețe despre ce vorbesc. Și se-ntâmplă des astala bărbați a-și depăna amintirile despre primele iubiri ori mai vezi pe câte unul solo, apatic ce-n mod sigur tot la așa ceva-i zboară gândul. :))) Sunt mai nostalgici bărbații decât cum cred femeile.
ApreciazăApreciază
Eu de multe ori ma gandeam ca de ce asa se schimba perceperea umana. La 20-22 ani ai fluturi si-n calcaie, nu numai in stomac, iar cu timpul gata, se duce totul. Inteleg ca vine o alta etapa a vietii, cariera, copii, tra la la. Dar noi ne oprim numai la amintiri si smorcaieli in poala si umarul prietenii/mamei. Putine din femei care incearca din nou sa semene fluturii in stomac. Ori poate maturizarea (si intelepciunea (bate-o vina cate-o data)) nu ne da voie… cine stie…
ApreciazăApreciază
Pentru ca istoriile cu fluturi in stomac deseori se termina cu viermi in burta :)) Metaforic vorbind, dar si.. biologic (sfarsitul istoriei cu Romeo si Julieta). Istoriile din adolescenta par magice pentru ca… sunt temporare. Ramane doar memoria senzatiilor.
ApreciazăApreciază
Inca stau si eu in dilema… schimbare sau evolutie? Cert este faptul ca densitatea Julietelor si Romeilor este critica pe metru patrat.
ApreciazăApreciază
Shakespeare forever! 🙂 chiar daca o sa zburam cu scafandre printre planete.
ApreciazăApreciază
Imi place cum scrieti, domnita! Vreti sa-mi ziceti ca prostia Julietei se masoara in dimensiunile timpului (daca pomenim de metru patrat)? Nu-i asa?
ApreciazăApreciază
merci:) toate faptele si sentimentele noastre probabil ca au numai acea valoare care reiese din raportarea lor la un anumit timp din viata noastra.
ApreciazăApreciază
Încă bine că la 16-20 de ani, nu avem aceeaşi viziune asupra vieţii, asupra dragostei. Bine că la acea vârstă suntem cu capul în nori şi putem simţi acei fluturaşi, ca să avem după ani de zile, amintiri plăcute şi zâmbet melancolic pe buze 🙂
ApreciazăApreciază
exact, asta e farmecul varstei 🙂
ApreciazăApreciază
Merci mult si tie, de un raspuns delicat si frumos, ca de obicei. Numai ca lumea mai degraba se va lasa ademenita de finalul povestilor stereotipe, de felul: si la nunta lor si eu am fost… M-am suit pe-o sa si v-am spus povestea asa…
ApreciazăApreciază